Poziția femeii romane, în viața juridică romană și civilă.

Poziția femeii romane în viața juridică romană și cea civilă.

Redactează un eseu structurat de 30-60 rânduri în care să analizezi următoarele : 

 - asemănările și deosebirile între capacitatea juridică romană și civilă coroborată cu noul cod civil ; 

 - poziția femeii romane în viața juridică romană și cea civilă.

 - evoluția instituției persoanelor juridice în dreptul roman.

 Tema nr. 1, Drept constituțional, sem. 2, an 1

Poziția femeii romane în viață juridică romană si cea civilă

Pozitia femeii romane în viata juridică romană si cea civilă

photo source : https://www.pinterest.com/pin/343118065332584278/

Viața juridică romană

În Dreptul Roman artiști teatrali sau gladiatorii (meserii blamate) nu aveau capacitatea juridica. Ea putea fi pierdută atunci când :

Se pierdea libertatea ceea ce ducea implicit la pierderea statutului de cetățean si de cap de familie, ca urmare a a exilului sau emigrării, pierderea sau modificarea statutului juridic

Cetățenii romani  aveau totalitatea drepturilor civile si politice, încheiau acte juridice conforme dreptului civil roman, participau la legiuni si încheiau casatorii.

Cetățenia romana era dobândita prin naștere sau prin acte ulterioare nașterii: adopția, merite deosebite fata de societatea romana, eliberarea din sclavie etc.

Ca asemănare și cetățenia română  se dobândește prin naștere și prin adopție.

Copilul născut in cadrul căsătoriei  era considerat cetățean roman si daca era născut in afara căsătoriei   achiziționa statutul mamei la acea data.

· Capacitatea juridica in funcție de vârsta :

· Pana la 7 ani erau lipsiți de capacitatea de exercițiu

· De la 7 pana la 12 si 14 ani, aveau capacitatea juridica limitata.

· Pana la 25 de ani erau in deplinătatea capacităților juridice. Dacă nu aveau părinți se supuneau curatelei începând cu secolul III dc.

· Persoanele de la 25 de ani in sus erau pe deplin capabili si nu se supuneau curatelei.

In NCC capacitatea juridica se dobândește de la vârsta de 16 ani(-limitata) si deplina la 18 ani.

O alta asemănare este forma legii: in dreptul roman conține un preambul circumstanțial (praescriptio), textul însuși (rogatio) și sancțiunile prevăzute (sanctio).Similar si in timpurile noastre legea este compusa din : preambul, textul legii si sancțiuni.

Evoluția instituției persoanelor juridice în dreptul roman

Dreptul roman consta într-un set de reguli, care au constituit sistemul roman juridic timp de 13 secole, începând cu fondarea Romei (753 î.Hr.), până la sfârșitul domniei împăratului Justinian (565 d.Hr.).  La trei ani după moartea lui Iustinian, Italia a fost invadată de lombarzi, Imperiul Roman de Apus pierzând, în cele din urmă, multe dintre valorile civilizației Romei antice şi patrimoniul acesteia (inclusiv cele juridice).

            Cutumele si viața juridică romană                                                                                          

Cele mai multe civilizații din antichitate au fost conduse prin cutume sau prin hotărâri arbitrare date după bunul plac al regilor și preoților. La Roma acestea reglementau existența cotidiană din oraș începând de la organizarea timpului (calendarul). Inițial dreptul roman se aplica patricienilor, folosindu-se de tradiție (mos maiorum). 

Lex duodecim tabularum

În prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. are loc o revoltă a plebeilor care considerau că și ei aveau dreptul să cunoască şi să interpreteze un cod de legi. Ca urmare, își face apariția Legea celor 12 table (Lex duodecim tabularum), creata de o comisie formata din 10 membrii (decemvirii) ce a abordat toate domeniile de drept, subliniind care erau procedurile ce trebuiau să fie urmate pentru toate crimele. Ei au făcut o lege transparentă, care în teorie se aplica tuturor cetățenilor, proclamând egalitatea dintre patricieni şi plebei. Dar, în general, cei bogați au găsit modalități să scape de pedepse. 

      Textul legii a fost afișat în Forum, dar din păcate textul original a fost distrus în incendiul provocat în timpul invaziei galilor (390 î.Hr.). Legile celor 12 table nu au fost niciodată abrogate, dar unele au căzut în desuetudine de-a lungul timpului. 

Mandata

      Legile celor 12 table, cunoscută de toți romanii pe de rost, sunt completate în timpul Republicii de legi emise de comiții, senat și magistrați. În timpul Imperiului dreptul este inspirat de edictele împăraților, de instrucțiunile date funcționarilor (mandata), din decrete punctuale și din răspunsurile date de împărat la întrebările particularilor și ale magistraților (rescripta). 

Influența filozofilor greci

       Începând cu secolul al IV-lea AC sub influența filozofilor greci (în special a stoicilor) se produce o laicizare a dreptului roman care permite trecerea de la aplicarea cutumei la căutarea dreptății. Juriști consulți celebrii se afirmă acum, precum Cato cel Bătrân şi P. Mucius Scaevola. Fiul  celui din urmă – Quintus Mucius Scaevola – a întemeiat prima școală de drept (a cărui elev a fost şi Cicero) şi a publicat prima culegere de ius civile (drept civil) din 18 cărți. 

 La sfârșitul secolului I d. c, în perioada Imperiului, la Roma îşi disputau întâietatea două şcoli de drept, cea a Proculienilor (creată de Proculus şi Labeo) şi cea a Sabinienilor (creată de Capito şi Sabinus). Secolele următoare cunosc opere importante ale unor importanţi jurişti precum Papinianus, Gaius, Paulus şi Ulpinianus. 

  În secolul al VI-lea d.c. împăratul Justinian (527-565) a angajat jurişti pentru a face o compilaţie cuprinzătoare a legilor romane, din care a rezultat codul iustinian (Codex Iustiniani).  

juridică romană 

Iată câteva exemple despre cuvinte/expresie de tranziție: enumera: și, în primul rând, de asemenea, altul, mai departe, în sfârșit, în plus; cauza: deoarece, deci, datorita, in timp ce, din moment ce, prin urmare; comparație/ contrast: același, mai puțin, mai degrabă, în timp ce, totuși, opus, mult ca, fie;

concluzie: ca urmare, deci, în consecință, deci, în concluzie; semnale neclare: pare, poate, probabil, aproape; accent: mai ales, cel mai demn de remarcat, deosebit de relevant;