Enumerați cererile accesorii, acțiunii de divorț,

 

de divorț

Enumerați, cererile accesorii, acțiunii de divorț întemeiată pe culpa soțului pârât

În cazul unei acțiuni de divorț întemeiată pe culpa soțului pârât, cererile accesorii pot fi:

1. Alimente pentru copil: soția poate solicita instanței să stabilească cuantumul alimentelor pe care soțul trebuie să le plătească pentru copilul minor rezultat din căsătorie. (cererile accesorii)

2. Împărțirea bunurilor comune: soția poate solicita instanței să împartă bunurile comune ale soților, astfel încât să primească o parte corespunzătoare din acestea. (cererile accesorii)

3. Custodia și autoritatea părintească: soția poate solicita instanței să îi acorde custodia exclusivă a copilului minor, precum și autoritatea părintească exclusivă în ceea ce privește deciziile importante legate de copil. (cererile accesorii)

4. Daune morale: soția poate solicita instanței să îi acorde daune morale pentru suferința cauzată de culpa soțului pârât în timpul căsătoriei. (cererile accesorii)

Este important de menționat că, în cazul unei acțiuni de divorț întemeiată pe culpa soțului pârât, este necesar ca această culpă să fie dovedită în fața instanței.

Iată câteva exemple despre cuvinte/expresie de tranziție: enumera: și, în primul rând, de asemenea, altul, mai departe, în sfârșit, în plus; cauza: deoarece, deci, datorita, in timp ce, din moment ce, prin urmare; comparație/ contrast: același, mai puțin, mai degrabă, în timp ce, totuși, opus, mult ca, fie;
concluzie: ca urmare, deci, în consecință, deci, în concluzie; semnale neclare: pare, poate, probabil, aproape; accent: mai ales, cel mai demn de remarcat, deosebit de relevant;

Read More

Dreptul familiei, logodna și căsătoria

Dreptul familiei, logodna și căsătoria

imagine generată de AI https://www.midjourney.com/

Rezolvarea temei, Tema nr.1, Dreptul familiei, anul 4, semestrul I

1. a) Analizați prin comparație condițiile de fond la încheierea logodnei și la încheierea căsătoriei (1 p) Dreptul familiei

 Încheierea logodnei și încheierea căsătoriei sunt două evenimente distincte, dar care se leagă între ele prin faptul că reprezintă angajamente între două persoane. În ceea ce privește condițiile de fond la încheierea logodnei și căsătoriei, există câteva diferențe semnificative.

Vârsta minimă:

În multe jurisdicții, vârsta minimă pentru încheierea unei logodne este de 18 ani, iar pentru căsătorie este de asemenea de 18 ani. Cu toate acestea, în unele țări, este permisă încheierea logodnei și căsătoriei la vârste mai mici cu permisiunea părinților sau tutorelui.

Consimțământul părților:

Atât la încheierea logodnei, cât și la căsătorie, este necesar consimțământul ambelor părți implicate. În multe țări, legea stabilește că o persoană nu poate fi obligată să se căsătorească fără consimțământul lor. În cazul în care una dintre părți nu dorește să se angajeze, logodna sau căsătoria nu poate avea loc.

Cerințele legale:

În multe jurisdicții, există anumite cerințe legale care trebuie îndeplinite înainte de a putea încheia o căsătorie. Acestea pot include obținerea unei licențe de căsătorie, prezentarea unui certificat de naștere și o perioadă de așteptare obligatorie. În cazul logodnei, nu există cerințe legale specifice care trebuie îndeplinite înainte de încheierea acesteia.

Obligațiile financiare:

În timpul logodnei, nu există obligații financiare clare între cele două părți. În schimb, în timpul căsătoriei, părțile sunt responsabile pentru susținerea reciprocă și pentru bunurile dobândite împreună.

În general, încheierea logodnei este considerată a fi un angajament mai ușor decât căsătoria, deoarece nu există obligații financiare clare și este mai ușor să se încheie. Cu toate acestea, ambele angajamente necesită consimțământul ambelor părți și există anumite cerințe legale care trebuie îndeplinite înainte de încheierea căsătoriei.

2. Analizați cazurile de nulitate absolută a căsătoriei care pot fi acoperite (2 p.) Dreptul familiei

În funcție de legea fiecărei țări, există diferite motive de nulitate absolută a căsătoriei, dar în general acestea includ: Incapacitatea de a da consimțământul în mod valid - Acest lucru poate fi din cauza vârstei, a bolii mintale sau a consumului de droguri sau alcool în momentul căsătoriei. Dacă una dintre părți nu a putut să își dea consimțământul în mod valabil, căsătoria poate fi declarată nulă absolut.

Căsătoria dintre rude apropiate

- Majoritatea țărilor interzic căsătoria între frați și surori, părinți și copii sau între verișori de gradul întâi. Dacă o astfel de căsătorie a avut loc, aceasta poate fi declarată nulă absolut.

Căsătoria în timpul unei alte căsătorii valabile

- Dacă una dintre părți era deja căsătorită în momentul căsătoriei cu cealaltă persoană, aceasta poate fi declarată nulă absolut.

Falsificarea identității sau a unor fapte esențiale

- Dacă una dintre părți a mințit în legătură cu identitatea sau cu alte fapte esențiale, cum ar fi starea civilă sau sănătatea, astfel încât cealaltă parte să nu fi putut să ia o decizie informată în legătură cu căsătoria, aceasta poate fi declarată nulă absolut.

Căsătoria forțată

- Dacă una dintre părți a fost obligată să se căsătorească fără consimțământul lor liber și informat, căsătoria poate fi declarată nulă absolut. Așadar, acestea sunt doar câteva dintre motivele de nulitate absolută a căsătoriei, iar acestea pot varia în funcție de legea fiecărei țări. Este important să consultați legea din țara dvs. pentru a înțelege motivele specifice de nulitate absolută a căsătoriei și procedurile legale asociate.

Here are some examples about transition words / phrase: enumerate: and, first of all, also, another, furthermore, finally, in addition cause: because, so, due to, while, since, therefore comparison/ contrast: same, less, rather, while, yet, opposite, much as, either conclusion: as a result, hence, consequently, therefore, in conclusion fuzzy signals: seems like, maybe, probably, almost emphasis: most of all, most noteworthy, especially relevant

Read More

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale

 

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii:

A. nu poate fi întocmită de către organul de cercetare penală;

B. poate fi soluționată și de către un judecător de drepturi și libertăți de la o altă instanță decât cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță;

C. nu poate fi soluționată în nicio situație în lipsa inculpatului. (primire în profesie - avocat definitiv, 2018)

Analizăm varianta A:

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii: nu poate fi întocmită de către organul de cercetare penală?

Conform Codului de procedură penală din România, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale poate fi întocmită de către organul de cercetare penală, adică procurorul care instrumentează cauza și efectuează urmărirea penală în cauză.

Acesta trebuie să analizeze împrejurările cauzei, probele administrate și să ia în considerare criteriile legale care justifică măsura arestării preventive, cum ar fi riscul ca persoana să se sustragă urmăririi penale sau să împiedice aflarea adevărului în cauză, riscul de recidivă sau de săvârșire a altor infracțiuni, precum și gravitatea și pericolul social al infracțiunii.

După analizarea tuturor acestor aspecte, procurorul poate decide întocmirea unei propuneri de arestare preventivă, care trebuie să fie motivată și însoțită de probe care să justifice necesitatea și legalitatea acestei măsuri. Propunerea de arestare preventivă trebuie să fie înaintată instanței de judecată competentă pentru soluționare.

Concluzionăm că varianta A de răspuns nu este corectă.

Analizăm varianta B:

Conform Codului de procedură penală din România, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale poate fi soluționată și de către un judecător de drepturi și libertăți de la o altă instanță decât cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, numai în cazurile prevăzute expres de lege.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți poate soluționa propunerea de arestare preventivă în situații de urgență, în care nu este posibil ca dosarul să fie trimis instanței competente din raza teritorială în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și în situații în care instanța competență se află în imposibilitatea de a soluționa propunerea de arestare preventivă din motive obiective, cum ar fi blocarea activității acesteia.

În orice caz, judecătorul de drepturi și libertăți care soluționează propunerea de arestare preventivă în astfel de situații trebuie să informeze instanța competentă și să trimită dosarul acesteia pentru a fi judecat în mod regulamentar în conformitate cu competența teritorială și materială prevăzute de lege.

Concluzionăm că varianta B de răspuns este corectă.

Analizăm varianta C:

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii: nu poate fi soluționată în nicio situație în lipsa inculpatului ?

Potrivit Codului de procedură penală din România, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale poate fi soluționată în prezența inculpatului sau a apărătorului său, dacă acesta este prezent. În cazul în care inculpatul este lipsit de libertate, iar apărătorul nu este prezent, poate fi prezent un alt avocat desemnat din oficiu.

Cu toate acestea, în anumite situații, instanța de judecată poate dispune arestarea preventivă și în lipsa inculpatului, dacă acesta nu poate fi adus în fața instanței sau dacă se sustrage de la urmărirea penală, dar numai în cazul în care judecătorul consideră că există suficiente probe care să ateste vinovăția inculpatului și există riscul ca acesta să se sustragă justiției sau să împiedice cercetarea sau judecarea cauzei.

În orice caz, este important de menționat că inculpatul are dreptul să fie informat despre propunerea de arestare preventivă și să-și exercite drepturile de apărare, inclusiv dreptul la asistență juridică și dreptul de a fi prezent în timpul soluționării propunerii de arestare preventivă, în cazul în care acest lucru este posibil.

Concluzionăm că varianta C de răspuns nu este corectă.

Read More

Dispozițiilor legale CPP privind citarea în procesul penal

citarea în procesul penal

Potrivit dispozițiilor legale din Codul de procedură penală din România privind citarea în procesul penal, acestea sunt:

Persoana care urmează să fie citată trebuie să fie informată despre data, ora și locul la care trebuie să se prezinte.

Citarea se face prin înmânarea unui mandat de citare, care trebuie să conțină numele și prenumele persoanei citate, calitatea acesteia, data, ora și locul la care trebuie să se prezinte.

Mandatul de citare trebuie să fie semnat de către procuror sau de către judecătorul de instrucție, după caz.

În cazul în care persoana citată nu poate fi găsită la adresa indicată în mandatul de citare, acesta trebuie să fie transmis la adresa următoare.

Persoana citată trebuie să se prezinte la data și locul indicat în mandatul de citare, altfel poate fi sancționată cu amendă sau chiar reținută.

Dacă persoana citată nu cunoaște limba română ?

Dacă persoana citată nu cunoaște limba română, aceasta trebuie să fie citată în limba în care vorbește și înțelege cel mai bine.

Persoanele care au vârsta sub 18 ani sau sunt în imposibilitate fizică sau psihică de a se prezenta la instanță pot fi citate prin intermediul reprezentanților lor legali sau prin intermediul unei terțe persoane.

Acestea sunt principalele dispoziții legale privind citarea în procesul penal din Codul de procedură penală din România.

Citația este individuală?

Da, citarea în procesul penal este individuală și se face pentru fiecare persoană în parte. Acest lucru se datorează faptului că fiecare persoană are dreptul să fie informată cu privire la faptul că este chemată să se prezinte în instanță sau la organul de cercetare penală, precum și cu privire la motivele pentru care este chemată. Prin urmare, citarea trebuie să fie personală și să fie înmânată direct persoanei citate, pentru a se asigura că acesta a fost informat în mod adecvat și că are posibilitatea să se pregătească pentru prezența sa la audiere.

Chemarea unei persoane în fața procurorului se face doar prin citație scrisă?

Nu neapărat. În general, chemarea unei persoane în fața procurorului poate fi făcută atât prin citarea scrisă, cât și prin alte modalități, cum ar fi:

Convocarea verbală: procurorul poate să convoace verbal o persoană să se prezinte la biroul său sau la altă locație pentru a fi audiată. În acest caz, este important ca persoana să fie informată cu privire la data, ora și locul la care trebuie să se prezinte și să i se ofere un mandat de citare scris, care să conțină aceleași informații.

Comunicarea prin intermediul avocatului:

Procurorul poate comunica cu persoana printr-un avocat desemnat de aceasta. Avocatul poate fi notificat verbal sau printr-un document scris cu privire la data, ora și locul la care trebuie să se prezinte persoana.

Cu toate acestea, citarea scrisă este modalitatea obișnuită prin care se face chemarea unei persoane în fața procurorului, deoarece oferă o dovadă clară și o evidență a faptului că persoana a fost informată cu privire la prezența sa la audiere.

Suspectul poate fi citat și la adresa locului său de muncă?

Da, suspectul poate fi citat și la adresa locului său de muncă, în cazul în care procurorul sau judecătorul de instrucție nu reușește să îl găsească la domiciliul său sau la o altă adresă cunoscută. În conformitate cu dispozițiile legale, mandatul de citare trebuie să fie înmânat direct persoanei citate, astfel încât procurorul sau judecătorul de instrucție poate decide să trimită mandatul de citare la adresa de muncă a suspectului dacă acesta este singurul loc cunoscut unde poate fi găsit.

De asemenea, în cazul în care suspectul a fost reținut și se află în custodia autorităților, mandatul de citare poate fi înmânat direct lui la locul de reținere. În orice caz, este important ca mandatul de citare să fie înmânat direct suspectului, pentru a se asigura că acesta a fost informat cu privire la data, ora și locul la care trebuie să se prezinte la audiere.

Potrivit dispozițiilor legale privind citarea în procesul penal:

A. chemarea unei persoane în fața procurorului se face doar prin citație scrisă;

B. citația este individuală;  (răspuns corect)

C. suspectul nu poate fi citat și la adresa locului său de muncă. (primire în profesie - avocat stagiar, 2018)

Read More