Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale

 

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii:

A. nu poate fi întocmită de către organul de cercetare penală;

B. poate fi soluționată și de către un judecător de drepturi și libertăți de la o altă instanță decât cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță;

C. nu poate fi soluționată în nicio situație în lipsa inculpatului. (primire în profesie - avocat definitiv, 2018)

Analizăm varianta A:

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii: nu poate fi întocmită de către organul de cercetare penală?

Conform Codului de procedură penală din România, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale poate fi întocmită de către organul de cercetare penală, adică procurorul care instrumentează cauza și efectuează urmărirea penală în cauză.

Acesta trebuie să analizeze împrejurările cauzei, probele administrate și să ia în considerare criteriile legale care justifică măsura arestării preventive, cum ar fi riscul ca persoana să se sustragă urmăririi penale sau să împiedice aflarea adevărului în cauză, riscul de recidivă sau de săvârșire a altor infracțiuni, precum și gravitatea și pericolul social al infracțiunii.

După analizarea tuturor acestor aspecte, procurorul poate decide întocmirea unei propuneri de arestare preventivă, care trebuie să fie motivată și însoțită de probe care să justifice necesitatea și legalitatea acestei măsuri. Propunerea de arestare preventivă trebuie să fie înaintată instanței de judecată competentă pentru soluționare.

Concluzionăm că varianta A de răspuns nu este corectă.

Analizăm varianta B:

Conform Codului de procedură penală din România, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale poate fi soluționată și de către un judecător de drepturi și libertăți de la o altă instanță decât cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, numai în cazurile prevăzute expres de lege.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți poate soluționa propunerea de arestare preventivă în situații de urgență, în care nu este posibil ca dosarul să fie trimis instanței competente din raza teritorială în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și în situații în care instanța competență se află în imposibilitatea de a soluționa propunerea de arestare preventivă din motive obiective, cum ar fi blocarea activității acesteia.

În orice caz, judecătorul de drepturi și libertăți care soluționează propunerea de arestare preventivă în astfel de situații trebuie să informeze instanța competentă și să trimită dosarul acesteia pentru a fi judecat în mod regulamentar în conformitate cu competența teritorială și materială prevăzute de lege.

Concluzionăm că varianta B de răspuns este corectă.

Analizăm varianta C:

Propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, potrivit legii: nu poate fi soluționată în nicio situație în lipsa inculpatului ?

Potrivit Codului de procedură penală din România, propunerea de arestare preventivă în cursul urmăririi penale poate fi soluționată în prezența inculpatului sau a apărătorului său, dacă acesta este prezent. În cazul în care inculpatul este lipsit de libertate, iar apărătorul nu este prezent, poate fi prezent un alt avocat desemnat din oficiu.

Cu toate acestea, în anumite situații, instanța de judecată poate dispune arestarea preventivă și în lipsa inculpatului, dacă acesta nu poate fi adus în fața instanței sau dacă se sustrage de la urmărirea penală, dar numai în cazul în care judecătorul consideră că există suficiente probe care să ateste vinovăția inculpatului și există riscul ca acesta să se sustragă justiției sau să împiedice cercetarea sau judecarea cauzei.

În orice caz, este important de menționat că inculpatul are dreptul să fie informat despre propunerea de arestare preventivă și să-și exercite drepturile de apărare, inclusiv dreptul la asistență juridică și dreptul de a fi prezent în timpul soluționării propunerii de arestare preventivă, în cazul în care acest lucru este posibil.

Concluzionăm că varianta C de răspuns nu este corectă.

Read More

Fraudarea legii in dreptul international privat

         Fraudarea legii in dreptul international privat                                     domeniile in care apare 

            1. statutul persoanei fizice: stare civila, capacitate si relatii de familie. De regula in aceasta materie, frauda consta in schimbarea cetateniei, domiciliului ori resedintei.

                                         Speta Bertola

 Doi cetateni intalieni domiciliati in Romania au cerut divortul in fata instantelor romane, care au respins actiunea, pentru ca legea italiana competenta nu permitea divortul. Pentru a frauda legea italiana, sotii au facut demersuri pentru pierderea cetateniei italiene, devenind apatrizi. Dupa aceea, s-a introdus o noua cerere de divort, de data aceasta, actiunea a fost admisa, facandu-se aplicarea legii romane, competenta in situatia apatrizilor. Prin aceste demersuri, a fost fraudata legea italiana.

      Este de  remarcat, ca in prezent, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art.22 coroborat cu art.20 alin.2 din Legea 105/1992, o asemenea frauda nu mai este posibila, intrucat legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor, care guverneaza si divortul, continua sa reglementeze si efectele casatoriei in cazul in care unul dintre soti isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

                                       Speta Mihaiescu 

Dna. Mihaiescu, cetatean roman a avut in Franta, un copil din afara casatoriei, cu un cetatean francez. In fata instantelor franceze a fost introdusa o prima actiune, pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei, permisa de legea franceza, dar interzisa de legislatia romana. Intrucat copilul figura in cadrul actiunii ca cetatean roman, prin aplicarea legii personale a acestuia actiunea a fost respinsa. Mai inainte de a ajunge procesul in caile de atac, mama copilului a obtinut pentru acesta cetatenia franceza. Prin aceasta, s-a obtinut ca instanta superioara sa aplice legea franceza (comuna atat pretinsului tata cat si copilului) si ca actiunea sa fie admisa. In acest mod, s-a fraudat legea romana, care interzicea stabilirea paternitatii din afara casatoriei.
         In prezent asemenea frauda nu mai este posibila in fata instantelor romane, deoarece, conform art.28 din Legea 105/1992, filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a acestuia de la data nasterii sale.

Read More