Teste Grila Rezolvate Drept Civil anul I
Drept civil
Teste grila anul I
 |
Teste Grila Rezolvate Drept Civil anul I |
1. Intră în categoria incapacităţilor civile speciale:
a) interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator;
b) interzicerea drepturilor părinteşti;
c) dobândirea de către tutore a unor bunuri din patrimoniul
celui aflat sub tutelă.
2. Nu au capacitatea de a primi donaţii:
a) persoana fizică neconcepută şi organizaţiile care au dobândit
personalitate juridică;
b) medicii şi farmaciştii şi persoanele care practică ilegal
profesia de medic sau farmacist, care au tratat o persoană în
boala de care a decedat;
c) minorii şi persoanele puse sub interdicţie.
3. Constituie eroare obstacol situaţia în care:
a) înstrăinătorul a făcut dovada că a dorit să încheie un contract
de întreţinere şi nu de vânzare-cumpărare;
b) o persoană dobândeşte prin cumpărare o bijuterie crezând că
este din aur, dar în realitate este din bronz;
c) o parte crede că a cumpărat un imobil care se află situat în
Bucureşti, iar cealaltă parte crede că a vândut imobilul situat
în Cluj.
4. Constituie error si substantiam situaţia când:
a) o persoană se obligă să plătească o datorie care nu există;
b) o parte vinde un pian cu placă de fier, iar cealaltă parte este
convinsă că a cumpărat pianul cu placă de bronz;
c) o parte crede că a cumpărat autoturismul proprietarului,
marca „Opel”, iar proprietarul a înţeles că este vorba despre
autoturismul „Ford”.
5. Dolul:
a) e o eroare provocată;
b) poate interveni în momentul încheierii actului;
c) e o eroare spontană.
6. Dolul se manifestă sub forma:
a) interceptării corespondenţei;
b) îndepărtării unei persoane prin izolare, de către rudele sale;
c) calomnii la adresa rudelor cu vocaţie succesorală.
7. Dolul:
a) este sancţionat şi cu nulitate relativă;
b) dă dreptul la o acţiune în despăgubiri în condiţiile răspun-
derii civile delictuale;
c) poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni.
8. Există dol prin reticenţă în situaţia:
a) necomunicării stării de graviditate, cu rea-credinţă, în
momentul încheierii căsătoriei;
b) necomunicării bolii grave care ar împiedica încheierea căsătoriei,
dacă ar fi cunoscută de cealaltă parte;
c) folosirii de către o persoană a unor mijloace viclene, prin
care influenţează o altă persoană de a dispune cu titlu gratuit
în favoarea sa.
9. Nu există dol atunci când:
a) eroarea a fost provocată din simplă neglijenţă ;
b) cocontractantul cunoaşte împrejurarea pretins ascunsă;
c) este vorba de atenţii interesate.
10. Violenţa:
a) poate proveni şi de la un terţ;
b) priveşte integritatea fizică sau bunurile persoanei;
c) are un domeniu restrâns de aplicare în ceea ce priveşte
persoanele care o pot invoca.
11. Violenţa:
a) constă în ameninţarea cu un rău care poate fi numai de
natură fizică sau morală;
b) poate fi probată prin orice mijloc de probă admis de lege;
c) nu cuprinde şi situaţiile în care ameninţarea rezultă din
împrejurări ce constituie „stare de necesitate”.
12. Violenţa:
a) are caracterul unui fapt juridic;
b) se sancţionează cu nulitate relativă;
c) în cazul actelor bilaterale trebuie să provină de la cealaltă
parte contractantă.
13. Leziunea, ca viciu de consimţământ, se aplică în cazul:
a) persoanelor puse sub interdicţie;
b) persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
c) persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu.
14. Leziunea:
a) se sancţionează cu nulitate relativă;
b) se sancţionează cu reducerea sau mărirea uneia dintre
prestaţii;
c) se aplică şi în cazul actelor de conservare.
15. Dolul, spre deosebire de leziune:
a) e o împrejurare de fapt care împiedică darea unui consim-
ţământ liber şi în deplină cunoştinţă de cauză;
b) este aplicabil atât actelor unilaterale cât şi celor bilaterale;
c) poate atrage, în principiu, atât anularea actului juridic civil,
cât şi micşorarea unei prestaţii sau mărirea acesteia.
16. Cauza:
a) se probează prin mijloc de probă admis de lege;
b) se prezumă ca fiind existentă şi valabilă;
c) trebuie să fie prevăzută expres în înscrisul constatator al
actului juridic civil.
17. Forma cerută ad validitatem:
a) este un element constitutiv al actului juridic civil;
b) se confundă cu forma autentică;
c) are ca izvor legea şi convenţia părţilor.
18. Forma cerută ad validitatem este necesară în cazul:
a) adopţiei;
b) recunoaşterii unui copil din afara căsătoriei;
c) contractului de închiriere a suprafeţelor locative.
19. Nerespectarea formei cerute ad probationem se sancţionează cu:
a) nulitatea relativă a actului juridic civil;
b) imposibilitatea dovedirii actului juridic civil cu alt mijloc de
probă;
c) imposibilitatea cunoaşterii de către terţi a existenţei şi valabilităţii
actului juridic civil.
20. Aplicaţii ale formei cerute ad probationem sunt:
a) ipoteca convenţională;
b) tranzacţia;
c) contractul de asigurare.
21. Decăderea din beneficiul termenului intervine:
a) când debitorul ajunge în stare de insolvabilitate, indiferent
dacă este vinovat sau nu de producerea ei;
b) când debitorul ajunge în stare de insolvabilitate, dacă este
vinovat de producerea ei;
c) când debitorul refuză garanţiile asumate faţă de creditor.
22. Dacă termenul este stipulat în favoarea ambelor părţi:
a) ele nu pot renunţa la beneficiul termenului decât împreună;
b) se prezumă renunţarea debitorului la beneficiul termenului;
c) numai creditorul poate renunţa la beneficiul termenului.
23. În cazul unui contract de vânzare-cumpărare afectat de o condiţie
suspensivă:
a) în cazul neîndeplinirii condiţiei, cumpărătorul nu poate
solicita restituirea preţului plătit;
b) înainte de îndeplinirea condiţiei, dacă s-a transmis posesia
bunului către cumpărător, vânzătorul este în măsură să ceară
plata preţului;
c) în cazul neîndeplinirii condiţiei, contractul de vânzare-cum-
părare se desfiinţează cu efect retroactiv.
24. În cazul condiţiei suspensive pendente conditione:
a) obligaţia se poate stinge prin plată;
b) creditorul nu poate cere executarea obligaţiei;
c) creditorul este îndreptăţit să solicite şi să obţină garanţii
pentru creanţa sa.
25. Lipsa de discernământ:
a) constituie o excepţie de la principiul forţei obligatorii a
actului juridic civil;
b) atrage nulitatea relativă a actului juridic civil;
c) nu poate fi invocată în cazul actelor juridice unilaterale.
26. Dacă termenul este stabilit în favoarea creditorului, atunci:
a) debitorul nu-l poate obliga pe creditor să primească plata
înainte de scadenţă;
b) creditorul poate solicita executarea obligaţiei;
c) creditorul poate oricând să renunţe la beneficiul termenului.
27. Constituie excepţie de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur
jus accipientis, menţinerea:
a) actelor subsecvente cu executare succesivă;
b) actelor de dispoziţie cu titlu oneros având ca obiect un
imobil înscris în cartea funciară;
c) actelor de conservare şi de administrare cu privire la bunul
care formează obiectul actului nul.
28. De la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii există următoarele
excepţii:
a) menţinerea efectelor în cazul actelor cu executare succesivă;
b) menţinerea efectelor căsătoriei declarate nulă în privinţa
copiilor rezultaţi din acea căsătorie;
c) menţinerea actului de înstrăinare lovit de nulitate, dar valabil
ca revocare a legatului care are ca obiect bunul ce formează
obiect şi al actului de înstrăinare anulat.
29. Conversiunea actului juridic civil nu operează în cazul:
a) validării actului prin confirmare;
b) îndeplinirii ulterioare a cerinţei legale care nu s-a respectat la
încheierea actului juridic civil;
c) actului nul care trebuie să se convertească într-un act juridic
diferit.
30. Sunt aplicaţii ale principiului validităţii aparenţei în drept:
a) oficierea în mod public a căsătoriei de către un funcţionar al
primăriei care nu are calitatea de ofiţer de stare civilă;
b) cazul mandatarului aparent;
c) cazul minorului care declară că e major.
31. Sunt aplicaţii ale principiului răspunderii civile delictuale:
a) anularea unui act juridic civil încheiat de minorul f ără
capacitate de exerciţiu, fără a fi reprezentat;
b) falsificarea de către minor a actului de identitate pentru a
induce în eroare pe cocontractant, care îl consider ă major;
c) comiterea de către un minor a unor delicte civile.
32. Actul juridic civil încheiat cu nerespectarea legii, în care o parte este de bună-credinţă, va produce efecte juridice în cazul:
a) căsătoriei putative;
b) dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă;
c) înstrăinării bunului de către hoţ sau găsitor.
33. Creditorii chirografari:
a) au împotriva debitorului lor o garanţie reală care să le
asigure realizarea creanţei;
b) au un drept de gaj general numai asupra bunurilor prezente
ale debitorilor lor;
c) sunt acei creditori cărora le sunt opozabile actele încheiate
de debitorii lor şi terţe persoane.
34. Sunt cauze de nulitatea absolută:
a) lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic
civil;
b) lipsa consimţământului datorată erorii-obstacol;
c) lipsa autorizaţiei administrative sau eliberarea ei cu
încălcarea legii.
35. Reprezintă cauze de nulitate relativă:
a) încheierea actului juridic civil de o persoană lipsită de
capacitatea de exerciţiu;
b) încheierea actului juridic civil fără încuviinţarea autorităţii
tutelare;
c) lipsa preţului în contractul de vânzare-cumpărare.
36. Nulitatea absolută:
a) poate fi invocată atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de
excepţie;
b) poate fi invocată numai de persoana ocrotită şi al cărei
interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic civil;
c) poate fi invocată şi înlăuntrul termenului de prescripţie.
37. Prin excepţie, nulitatea absolută poate fi confirmată:
a) în cazul căsătoriei încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale
privitoare la vârstă;
b) în cazul autentificării donaţiilor de către moştenitori sau
reprezentanţii donatorului, după moartea sa, consimţite
anterior de către autorul lor, fără respectarea formalităţilor
cerute de lege;
c) în cazul ratificării actelor juridice civile încheiate de către
mandatar cu depăşirea puterilor conferite prin contractul de
mandat.
38. Nulitatea relativă poate fi invocată:
a) de persoana ocrotită şi al cărei interes a fost nesocotit la
încheierea actului;
b) de creditorii chirografari ai părţii ocrotite;
c) de procuror.
39. Confirmarea expresă a nulităţii relative are loc dacă:
a) autorul confirmării actului anulabil este persoana care ar
putea invoca nulitatea;
b) autorul confirmării actului renunţă la dreptul său de a invoca
nulitatea relativă;
c) autorul confirmării este şi o persoană cu capacitate restrânsă
de exerciţiu.
40. După modul de formare, actele juridice civile se clasifică în:
a) solemne, consensuale şi aleatorii;
b) reale, solemne şi consensuale;
c) consensuale, autentice şi reale.
41. După numărul părţilor, actele juridice civile se grupează în:
a) acte unilaterale şi contracte bilaterale;
b) contracte unilaterale şi bilaterale;
c) acte unilaterale, bilaterale si multilaterale.
42. După scopul urmărit de părţi, actele juridice civile se clasifică în:
a) liberalităţi şi acte dezinteresate;
b) oneroase şi comutative;
c) oneroase şi gratuite.
43. După efectele produse, actele juridice civile se clasifică în:
a) constitutive, confirmative şi de dispoziţie;
b) constitutive, declarative şi translative;
c) constitutive, de ratificare şi de administrare.
44. Sarcina:
a) operează de drept;
b) este admisibilă şi în cazul liberalităţilor;
c) afectează eficacitatea actului juridic civil.
45. Sarcina:
a) este o modalitate legală a actului juridic civil;
b) este o obligaţie impusă gratificatului de către dispunător
numai în actele cu titlu gratuit;
c) afectează valabilitatea actului în caz de neexecutare a ei.
46. Persoana care dobândeşte sau poate dobândi un anumit drept,
privit individual, iar nu ca element al unui patrimoniu, este:
a) succesor cu titlu universal;
b) succesor cu titlu particular;
c) creditor chirografar.
47. Persoana care, deşi nu este parte la încheierea actului juridic civil,
este ţinută, după caz, să profite sau să suporte efectele actului
încheiat de autorul lui, este:
a) având-cauză;
b) donatar;
c) terţ.
48. Persoana care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu se
numeşte:
a) legatar cu titlu universal;
b) succesor cu titlu universal;
c) moştenitor cu titlu universal.
49. Este lovit de nulitate absolută actul juridic civil în care:
a) obiectul este ilicit, imoral sau nedeterminat;
b) lipseşte discernământul părţilor;
c) lipseşte consimţământul în cazul erorii obstacol.
50. Nulitatea relativă şi absolută se deosebesc prin:
a) sfera persoanelor care o pot invoca;
b) natura normelor juridice care le reglementează;
c) efectele produse prin declararea lor.
51. Actele de administrare încheiate de minorul cu vârsta cuprinsă
între 14-18 ani:
a) sunt valabile fără a fi nevoie de încuviinţarea prealabilă a
autorităţii tutelare;
b) pot fi anulate pentru leziune dacă minorul a suferit un
prejudiciu major;
c) sunt valabile dacă sunt încuviinţate numai de ocrotitorul
legal.
52. Spre deosebire de nulitatea actului juridic, inopozabilitatea:
a) intervine întotdeauna pentru cauze ulterioare încheierii
actului;
b) se aplică numai actului juridic civil cu titlu oneros;
c) presupune un act juridic valabil încheiat.
53. Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele
efecte:
a) creditorul nu poate ceda dreptul său pe calea cesiunii de
creanţă ;
b) creditorul poate cere executarea obligaţiei;
c) creditorul poate lua măsuri de conservare a bunului.
54. Eveniente conditione, condiţia rezolutorie produce următoarele
efecte:
a) drepturile constituite de dobânditor în favoarea altor
persoane se desfiinţează;
b) debitorul trebuie să-şi execute obligaţiile;
c) părţile trebuie să-şi restituie prestaţiile efectuate.
55. Avândul-cauză este:
a) persoana care încheie actul juridic civil şi dobândeşte
drepturi şi obligaţii;
b) şi persoana care dobândeşte de la autorul ei o fracţiune dintrun
patrimoniu;
c) persoana străină de actul juridic civil, care nu a participat
nici personal, nici prin reprezentant la încheierea lui.
56. Nulitatea actului juridic civil:
a) priveşte atât actele juridice cât şi faptele juridice stricto senso;
b) se aplică numai contractelor sinalagmatice;
c) nu priveşte neapărat actul în întregime, ci doar clauzele
nelegale.
57. Nulitatea absolută intervine când:
a) a lipsit încuviinţarea autorităţii tutelare, dacă aceasta era obligatorie potrivit legii;
b) lipseşte consimţământul datorită unei erori obstacol;
c) actul juridic civil s-a încheiat cu depăşirea capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice.
58. Spre deosebire de prescripţia achizitivă, prescripţia extinctivă:
a) stinge dreptul la acţiune în sens material;
b) are termene mai scurte şi mai puţine;
c) are la bază posesiunea şi nu va da, în principiu, naştere decât
la o excepţie.
59. Spre deosebire de prescripţia extinctivă, termenul extinctiv:
a) marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei
corelative;
b) priveşte doar domeniul actelor juridice civile;
c) se stabileşte numai prin lege sau prin voinţa părţilor.
60. Sunt imprescriptibile extinctiv:
a) acţiunea de partaj care are ca obiect bunuri imobile;
b) acţiunea de stabilire a domiciliului conjugal;
c) acţiunea de reintegrare în locuinţa care constituie domiciliul
comun.
61. Sunt prescriptibile extinctiv:
a) acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate de la
terţul de bună-credinţă;
b) acţiunea de valorificare a privilegiului locatorului;
c) acţiunea pentru încredinţarea copiilor minori unuia dintre
părinţi.
62. Cauza imediată în contractul de donaţie constă în:
a) transmiterea cu titlu gratuit a unui drept real sau de creanţă;
b) predarea bunului care formează obiectul contractului în
momentul autentificării actului;
c) intenţia de a gratifica.
63. Obiectul actului juridic civil este licit şi moral atunci când:
a) o persoană şi-a asumat obligaţia de a parcurge înot Marea
Neagră în schimbul unei sume de bani;
b) o persoană acordă consultaţii juridice fără a avea profesia de
jurist, în schimbul unei remuneraţii;
c) o persoană dobândeşte o casă pentru a locui în ea împreună
cu familia.
64. Obiectul actului juridic civil reprezintă:
a) obiectul raportului juridic născut din acel act juridic;
b) motivaţia care a stat la baza încheierii actului juridic;
c) modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă.
65. Forma actului juridic civil constă în:
a) mijlocul sau modul de exteriorizare a voinţei interne;
b) exteriorizarea hotărârii luate privind aducerea la cunoştinţa
altor subiecte de drept;
c) voinţa exteriorizată a autorului actului.
66. Forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi:
a) se fundamentează pe ideea de protecţie a terţilor faţă de
eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice;
b) are ca scop ocrotirea drepturilor sau intereselor persoanelor
care nu au participat la încheierea actului juridic;
c) constă în întocmirea unui înscris în vederea publicităţii
actului juridic încheiat de părţi.
67. Revocarea, spre deosebire de nulitatea actului juridic civil:
a) presupune cauze contemporane şi ulterioare încheierii
actului juridic civil;
b) se aplică, în principiu, liberalităţilor;
c) presupune un act valabil încheiat.
68. Capacitatea de a încheia acte juridice:
a) e o parte a capacităţii de folosinţă;
b) se dobândeşte la naştere;
c) e o stare de drept.
69. Incapacitatea de exerciţiu:
a) constă în inaptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii;
b) constă în lipsa posibilităţii juridice de a exercita personal şi
singur drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile;
c) constă în lipsirea unei persoane de dreptul de a încheia un
act de dispoziţie.
70. Tăcerea valorează consimţământ când:
a) legea prevede în mod expres acest lucru;
b) potrivit obiceiului locului, tăcerii i se atribuie valoare
juridică;
c) este exprimată în aşa fel încât terţii să o înţeleagă ca fiind
una producătoare de efecte juridice.
71. Eroarea obstacol este:
a) falsa reprezentare a realităţii care împiedică formarea actului
juridic civil;
b) falsa reprezentare a realităţii ce cade asupra persoanei
contractante;
c) falsa reprezentare a unor împrejurări care sunt mai puţin
importante la încheierea actului juridic civil.
72. În contractul de vânzare-cumpărare, scopul imediat constă în:
a) reprezentarea mentală a contraprestaţiei;
b) prefigurarea remiterii bunului;
c) intenţia de a gratifica.
73. Cauza falsă:
a) apare când există o eroare asupra acelor elemente care
constituie motivul determinant al consimţământului;
b) atrage nulitatea relativă;
c) apare atunci când vine în contradicţie cu normele imperative
ale legii.
74. Aplicaţii ale formei cerute pentru opozabilitatea faţă de terţi sunt:
a) darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată;
b) notificarea cesiunii de creanţă;
c) contractul de locaţiune.
75. Termenul de graţie este:
a) stabilit de către o parte sau părţi prin actul juridic civil;
b) acel termen a cărui dată de împlinire nu este cunoscută în
momentul încheierii actului juridic civil;
c) acordat debitorului de instanţa de fond, în considerarea
situaţiei sale patrimoniale.
76. Termenul suspensiv:
a) afectează existenţa dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei
corelative;
b) amână începutul exercitării dreptului subiectiv civil,
respectiv executării obligaţiei corelative;
c) este stabilit întotdeauna de legiuitor.
77. Condiţia potestativă pură:
a) depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi;
b) depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, cât şi de un
eveniment exterior acesteia;
c) depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, cât şi de voinţa
unei persoane determinate.
78. Spre deosebire de termen, condiţia:
a) este un eveniment viitor şi sigur ca realizare, care produce
efecte retroactive;
b) afectează existenţa obligaţiilor şi a drepturilor corelative;
c) afectează existenţa obligaţiilor şi drepturilor şi produce
efecte pentru viitor.
79. Sarcina, spre deosebire de condiţie:
a) afectează numai actele cu titlu gratuit;
b) afectează şi actele cu titlu gratuit, alături de cele cu titlu
oneros;
c) nu creează nicio incertitudine cu privire la existenţa valabilă
sau la executarea actului juridic civil.
80. Excepţiile de la irevocabilitatea actelor juridice bilaterale sunt:
a) revocarea donaţiei între soţi;
b) retractarea renunţării la moştenire;
c) revocarea contractului de mandat de oricare dintre părţi.
81. Constituie excepţii de la principiul relativităţii efectelor actelor
juridice civile:
a) stipulaţia pentru altul;
b) revocarea testamentului;
c) revocarea contractului de mandat de către mandant.
82. Nulitatea, spre deosebire de rezoluţiune:
a) e o cauză de ineficacitate a actului juridic civil;
b) presupune un act juridic civil nevalabil încheiat;
c) priveşte doar contractele sinalagmatice.
83. Nulitatea relativă este atrasă de următoarele cauze:
a) lipsa discernământului în momentul încheierii actului;
b) încălcarea ordinii publice;
c) fraudarea legii.
84. Prescripţia extinctivă spre deosebire de prescripţia achizitivă:
a) are caracter sancţionator pentru debitorul inactiv al obligaţiei
corelative;
b) constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în
termenul stabilit de lege;
c) înăuntrul termenului stabilit de lege nu-şi produce efectele.
85. Decăderea, spre deosebire de prescripţie extinctivă:
a) presupune termene atât legale, cât şi convenţionale;
b) e o instituţie de ordine publică sau privată, în funcţie de
caracterul normelor ce o reglementează;
c) marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei
corelative.
86. Termenul extinctiv, spre deosebire de prescripţia extinctivă:
a) priveşte doar domeniul actului juridic civil;
b) reprezintă o instituţie de drept civil bazată pe împlinirea unui
anumit interval de timp;
c) poate izvorî numai din voinţa părţilor şi a unui organ
jurisdicţional.
87. Neexecutarea sarcinii:
a) afectează valabilitatea actului juridic civil;
b) afectează eficacitatea actului juridic civil;
c) dă dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea
actului juridic civil sau a pretinde executarea în natur ă a
sarcinii.
88. Sarcina în favoarea unui terţ:
a) e o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul;
b) e o formă de manifestare a simulaţiei prin interpunere de
persoană;
c) dă posibilitatea terţului beneficiar de a cere revocarea actului
juridic civil pentru neîndeplinirea sarcinii.
89. În cazul termenului suspensiv stipulat în favoarea debitorului:
a) executarea obligaţiei de către debitor înainte de scadenţă e o
plată nedatorată;
b) până la împlinirea termenului, creditorul nu e îndreptăţit să
ceară plata de la debitor;
c) înainte de împlinirea termenului, creditorul e îndreptăţit să ia
măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului.
90. Constituie excepţii de la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei, eveniente conditione:
a) fructele culese de cel care a înstrăinat bunul rămâne ale sale,
astfel încât dobânditorul va culege fructele numai din
momentul îndeplinirii condiţiei;
b) actele de administrare făcute de cel care a înstrăinat
pendente conditione se desfiinţează cu efect retroactiv;
c) riscurile produse pendente conditione sunt în sarcina celui
care a înstrăinat.
91. Condiţia, modalitate a actului juridic civil:
a) afectează existenţa dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative;
b) este un eveniment împlinit la data încheierii actului;
c) este un eveniment viitor şi sigur ca realizare.
92. Actul juridic de confirmare:
a) presupune refacerea actului juridic anulabil;
b) reprezintă o convenţie prin care se ratifică un act juridic
anulabil;
c) validează retroactiv actul juridic anulabil.
93. Termenul suspensiv în actul juridic civil produce următoarele
efecte:
a) creditorul este îndreptăţit să intenteze acţiunea oblică sau cea
pauliană înainte de termen;
b) creditorul, până la îndeplinirea termenului suspensiv, nu
poate cere plata de la debitor;
c) creditorul, înainte de împlinirea termenului suspensiv, nu
poate opune debitorului compensaţia sa.
94. Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii
actului juridic civil:
a) menţinerea efectelor produse în trecut de un contract cu
executare în timp;
b) situaţia posesorului de bună-credinţă care nu e exonerat de
obligaţia de a restitui, odată cu bunul, şi fructele culese în
perioada cât a durat buna credinţă;
c) anularea căsătoriei nu produce efecte faţă de copiii din acea
căsătorie, nici pentru trecut, nici pentru viitor.
95. Forţa majoră reprezintă o cauză de:
a) suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii
confesorii, întemeiate pe dreptul de servitute;
b) suspendare a cursului prescripţiei în cazul acţiunii în
grăniţuire;
c) suspendare a cursului prescripţiei în cazul acţiunii negatorii.
96. Cauza falsă:
a) este un motiv de nulitate relativă, care poate fi invocată,
numai de vânzătorul de bună-credinţă;
b) este o eroare asupra scopului mediat;
c) atrage nulitatea absolută a actului juridic, care poate fi
invocată de orice persoană interesată sau de instanţa din
oficiu.
97. Conversiunea actului juridic civil:
a) este o condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii în simulaţie prin deghizare totală;
b) este posibilă în cazul nulităţii absolute;
c) este un caz particular de novaţie prin schimbare de obiect.
98. Nulitatea absolută:
a) poate interveni şi în cazul nerespectării principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă;
b) operează de drept în cazul contractului de întreţinere, dacă
este invocată de creditorul obligaţiei de întreţinere şi în cazul
împrumutului fără dobândă;
c) nu poate fi invocată de partea căreia îi este imputabil motivul
de nulitate.
99. Pentru a opera conversiunea actului juridic civil:
a) este necesar ca unele clauze cuprinse în act să fie anulate,
iar altele menţinute;
b) este necesar ca actul să fie validat prin confirmare sau prin
îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale nerespectate la încheierea
lui;
c) actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de valabilitate,
iar aceste condiţii să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat.
100. Capacitatea de a încheia actul juridic civil:
a) este o condiţie esenţială, de fond, generală şi de eficacitate a
actului juridic civil;
b) este o stare de drept, spre deosebire de discernământ, care
este o stare de fapt;
c) este o parte a capacităţii civile.
101. Forma cerută ad validitatem a actului juridic civil:
a) este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinţei;
b) dă posibilitatea terţului interesat de a nesocoti actul juridic
invocat de părţile acestuia sau de una dintre ele împotriva sa,
în caz de nerespectare;
c) este un element esenţial, constitutiv al actului juridic civil.
102. În cazul în care condiţia suspensivă nu s-a îndeplinit:
a) toate drepturile constituite de debitor cu privire la bun se
desfiinţează;
b) raportul juridic obligaţional nu ia naştere;
c) toate prestaţiile efectuate se vor restitui.
103. Aplicaţii ale formei ad validitatem sunt:
a) contractul de asigurare;
b) contractul de cesiune a drepturilor asupra mărcii;
c) exprimarea în scris a consimţământului de a dona ţesuturi
sau organe umane terapeute.
104. Sancţiunea nerespectării formei cerute ad probationem constă în:
a) nevalabilitatea actului juridic negotium iuris;
b) inopozabilitatea actului juridic civil;
c) imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă.
105. În cazul termenului suspensiv, dacă:
a) debitorul execută obligaţia sa înainte de împlinirea termenului, el face o plată valabilă, renunţând la beneficiul termenului;
b) până la împlinirea termenului, creditorul poate cere plata de
la debitor;
c) după împlinirea termenului, creditorul nu poate opune
debitorului compensaţia.
106. Condiţia rezolutorie este:
a) eveniment viitor şi sigur de a cărui realizare depinde naşterea actului juridic;
b) eveniment viitor şi nesigur care, până la realizarea lui, nu
suspendă existenţa drepturilor subiective şi a obligaţiilor
corelative;
c) o modalitate a actului juridic care constă în a da, a face ori a
nu face ceva, numai în cuprinsul actului juridic cu titlu
gratuit.
107. Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele
efecte:
a) începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune;
b) creditorul poate cere executarea obligaţiei, debitorul fiind
ţinut de aceasta;
c) obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie.
108. Eveniente conditione, condiţia rezolutorie, dacă s-a împlinit,
produce următoarele efecte:
a) debitorul sub condiţia rezolutorie suportă riscul pieirii
bunului, pentru că a dobândit proprietatea lucrului;
b) înstrăinătorul va restitui preţul şi dobânditorul bunul;
c) drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează.
109. Constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii, în categoria
actelor unilaterale:
a) încetarea contractului de concesiune;
b) retractarea renunţării la moştenire;
c) revocarea mandatului.
110. Conduce la vicierea consimţământului:
a) condiţia care afectează un act juridic civil;
b) ameninţarea care creează o temere serioasă;
c) dolul.
111. Sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice care:
a) sunt comutative, cu titlu oneros;
b) sunt acte de conservare încheiate de minorul între 14-18 ani,
fără încuviinţarea ocrotitorului legal;
c) sunt acte păgubitoare pentru minor.
112. Pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil sunt necesare următoarele condiţii generale:
a) obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului;
b) obiectul să fie licit, moral şi posibil;
c) cel ce se obligă să fie titularul dreptului.
113. Scopul obligaţiei:
a) în contractele sinalagmatice constă în prefigurarea mentală a contraprestaţiei;
b) în contractele aleatorii constă în prefigurarea unei împre-
jurări viitoare şi incerte de care depinde şansa unui câştig sau
riscul unei pierderi;
c) în contractele reale constă în obiectivul urmărit la încheierea
unui astfel de act.
114. Minorul între 14-18 este prezumat că:
a) are discernământ juridic în curs de formare;
b) nu are discernământ datorită stării de sănătate mintală;
c) este întotdeauna o persoană fizică cu deplină capacitate de
exerciţiu.
115. Eroarea de fapt este:
a) falsa reprezentare a realităţii ce cade asupra normelor care
determină natura actului juridic civil ce se încheie;
b) falsa reprezentare a realităţii unor împrejurări care nu
afectează valabilitatea actului juridic civil;
c) falsa reprezentare a unei situaţii faptice la încheierea actului
juridic civil.
116. Dolul incident (incidental) este:
a) cel care cade asupra unor elemente determinante la încheie-
rea actului juridic;
b) acela care dă naştere unei acţiuni în despăgubiri;
c) acela care nu atrage anulabilitatea actului.
117. Lipsa discernământului la încheierea actului juridic civil se poate datora:
a) unor tulburări vremelnice, ale minţii;
b) vârstei înaintate, când încheierea unui act juridic civil
impune numirea unui curator;
c) alienaţiei sau debilităţii mintale.
118. Lipseşte intenţia de producere a efectelor juridice:
a) când manifestarea de voinţă s-a făcut sub o condiţie potes-
tativă simplă;
b) când manifestarea de voinţă s-a făcut cu o rezervă mintală,
cunoscută de destinatarul acesteia;
c) când manifestarea de voinţă a fost făcută din pura comple-
zenţă.
119. Prin excepţie, tăcerea valorează consimţământ la încheierea unui
act juridic civil când:
a) după obicei, tăcerea se consideră acceptare a succesiunii;
b) părţile, prin voinţa lor, stabilesc un asemenea înţeles al
tăcerii;
c) succesibilul face un act de dispoziţie cu privire la un bun
succesoral.
120. Există eroare asupra naturii juridice a actului când una dintre
părţi:
a) crede că se cumpără originalul unui tablou al unei personalităţi şi, în realitate, tabloul reprezintă o copie;
b) crede că participă la încheierea unui anumit act juridic civil,
iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic;
c) are în vedere că actul juridic civil are un anumit obiect, iar
cealaltă parte crede că tratează asupra altui obiect.
121. Dolul, viciu de consimţământ:
a) e o eroare provocată, nu spontană;
b) poate consta şi într-o inacţiune, în cazul numit reticenţă ;
c) se presupune, adică cel ce pretinde că i-a fost viciat
consimţământul, nu trebuie să dovedească acest fapt.
122. Leziunea e viciu de consimţământ dacă:
a) apare după momentul încheierii actului juridic civil;
b) disproporţia de valoare între contraprestaţii este vădită;
c) este o consecinţă directă şi nemijlocită a contractului respectiv.
123. Dacă termenul este stabilit numai în favoarea debitorului, atunci:
a) debitorul poate plăti înainte de termen, de bunăvoie, dar nu poate fi obligat la aceasta;
b) debitorul poate cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului, fără ca, creditorul să se poată opune;
c) debitorul poate cere executarea înainte de termen dar numai
şi cu acordul creditorului.
124. Condiţia imposibilă în actul juridic civil:
a) constă într-un fapt care contravine regulilor de convieţuiresocială;
b) desfiinţează actul juridic şi atunci când este suspensivă;
c) desfiinţează actul numai când este rezolutorie.
125. Suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul forţei obligatorii
dacă:
a) părţile au prevăzut o clauză de dezicere;
b) se acordă prin lege un termen de amânare generală a executării unor obligaţii contractuale de către anumiţi debitori;
c) părţile au prevăzut posibilitatea reînnoirii contractului.
126. Constituie excepţii aparente de la principiul relativităţii:
a) cesiunea de creanţă;
b) novaţia;
c) delegaţia.
127. Nulitatea actului juridic:
a) lipseşte actul juridic de efectele care contravin normelor
juridice;
b) priveşte încheierea actului juridic;
c) priveste eficacitatea actului juridic.
128. Nulitatea absolută intervine când:
a) actul s-a încheiat în lipsa ori cu depăşirea capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice;
b) a lipsit consimţământul, şi lipsa lui se datorează lipsei
discernământului;
c) actul s-a încheiat cu nerespectarea unei interdicţii care are ca
scop protecţia unor interese proprii.
129. Nulitatea relativă intervine:
a) când actul s-a încheiat în lipsa autorizaţiei prealabile cerută
de lege pentru anumite acte de dispoziţie;
b) când actul a fost făcut de interzisul judecătoresc;
c) când consimţământul este viciat prin dol, violenţă, leziune.
130. Invocarea nulităţii relative se face de către:
a) creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice;
b) oricine are un interes juridiceşte ocrotit şi chiar din oficiu de organul de jurisdicţie;
c) de către succesorii părţii ocrotite, cu excepţia cazurilor în care dreptul la acţiune nu se transmite moştenitorilor.
131. Refacerea actului juridic, nul absolut, este valabilă dacă:
a) actul refăcut este un act nou care îşi va produce efectele de la data când a fost făcut actul iniţial;
b) actul refăcut este un act nou care îşi va produce efectele de la data facerii lui;
c) actul iniţial rămâne lovit de nulitate relativă.
132. Confirmarea expresă a nulităţii relative este un act:
a) unilateral, făcut în scopul de a acoperi nulitatea relativă;
b) care trebuie să emane de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea;
c) ce rezultă din acele împrejurări care nu lasă nicio îndoială
asupra intenţiei de confirmare a actului anulabil.
133. Intervine nulitatea totală atunci când:
a) înstrăinarea unui teren ori a unei construcţii, bun comun, de către unul dintre soţi, s-a făcut fără consimţământul expres al celuilalt soţ;
b) încheierea actului s-a făcut dintr-o eroare asupra substanţei lucrului, iar calităţile esenţiale ale obiectului au constituit cauza încheierii actului;
c) căsătoria este putativă.
134. Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii:
a) cazul căsătoriei desfăcute;
b) cazul copiilor dintr-o căsătorie anulată;
c) cazul posesorului de bună-credinţă care păstrează fructele.
135. Constituie excepţii de la principiul restitutio si integrum:
a) cazul persoanelor incapabile;
b) cazul posesorului de bună-credinţă a unui bun mobil;
c) cazul actelor de dispoziţie, cu titlu oneros, încheiate cu un
subdobânditor de bună-credinţă.
136. Constituie excepţii de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis:
a) cazul uzucapiunii;
b) cazul actelor juridice încheiate prin nerespectarea unor
dispoziţii imperative, dar executate în fapt;
c) cazul actelor de conservare şi de administrare a bunului.
137. Spre deosebire de nulitate, rezoluţiunea:
a) se aplică tuturor categoriilor de acte juridice;
b) se datorează neexecutării culpabile de către una din părţile
contractului sinalagmatic când cealaltă parte şi-a executat
obligaţiile;
c) se analizează în cazul executării contractului.
138. Inopozabilitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că vizează:
a) nerespectarea unor condiţii privind valabilitatea actului;
b) doar actul juridic pentru care legea prevede anumite măsuri
de publicitate;
c) în mod deosebit, părţile.
139. Caducitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că:
a) operează ex nunc;
b) presupune numai un act care nu a produs încă efecte;
c) presupune un act care nu este valabil încheiat.
140. În categoria avânzilor-cauză, intră printre alţii, şi:
a) succesorii cu titlu universal ai părţilor;
b) reprezentanţii convenţionali ai părţilor;
c) toate persoanele care, după încheierea actului juridic, au
contractat cu părţile acestuia.
141. Excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor actului juridic
sunt, printre altele:
a) contractul în favoarea unei terţe persoane;
b) promisiunea pentru altul;
c) reprezentarea.
142. Obligaţia asumată sub condiţie:
a) suspensivă pur potestativă din partea debitorului este
valabilă;
b) rezolutorie cazuală este nulă;
c) pur potestativă din partea creditorului este valabilă.
143. În funcţie de întinderea efectelor sale, nulitatea se clasific ă în:
a) nulitate de fond şi nulitate de formă;
b) nulitate totală şi nulitate parţială;
c) nulitate de drept şi nulitate judiciară.
144. Clasificarea nulităţilor în absolute şi relative se face în funcţie de:
a) felul condiţiei de valabilitate neîndeplinită;
b) modul de valorificare;
c) natura interesului ocrotit.
145. Forma ad validitatem a actului juridic civil:
a) constă, în toate situaţiile, în întocmirea unui înscris autentic;
b) este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă;
c) este cerută, printre altele, în cazul contractului de asigurare.
146. Nulitatea relativă:
a) poate fi acoperită prin confirmare, expresă sau tacită, de
către cel ce o poate invoca;
b) poate fi invocată de orice persoană care are interes;
c) poate fi invocată numai în cadrul termenului de prescripţie
extinctivă.
147. Nulitatea virtuală (tacită) este aceea care:
a) rezultă în mod implicit, neîndoielnic, din textul de lege;
b) rezultă în mod explicit dintr-un text legal;
c) se deduce, cel mai adesea, din modul de redactare a textelor.
148. Conversiunea actului juridic presupune îndeplinirea următoarelor
condiţii:
a) să existe identitate de părţi cu cele două acte juridice;
b) unul din acte să fie anulat efectiv şi parţial;
c) să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul
valabil.
149. Pacta sunt servanda este un principiu:
a) care guvernează efectele nulităţii actului juridic;
b) fundamental al dreptului civil;
c) consacrat prin lege numai pentru convenţii, nu şi pentru acte
juridice unilaterale.
150. Pot fi revocate în mod unilateral următoarele acte:
a) contractul de locaţiune încheiat pe o perioadă determinată;
b) donaţia între soţi;
c) contractul de depozit, de către deponent.
151. Nulitatea relativă intervine în cazul:
a) dolului principal;
b) predecesului legatarului;
c) neîndeplinirii formalităţilor privind publicitatea imobiliară.
152. În contractele sinalagmatice lipseşte scopul imediat când:
a) obiectul contraprestaţiei reprezentate nu există la încheierea
actului şi nici nu poate exista în viitor;
b) bunul nu a fost predat;
c) există o eroare asupra motivului determinant.
153. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau necunoaşterii momentului când se va împlini termenul, există:
a) termen cert;
b) termen suspensiv;
c) termen voluntar.
154. Termenul de graţie se acordă:
a) în cazul vânzării de imobile, dacă vânzătorul e în pericol de
a pierde lucrul;
b) în cazul plăţii nedatorate;
c) în cazul gestiunii de afaceri.
155. Dacă debitorul execută plata înainte de împlinirea termenului:
a) face o plată nedatorată;
b) face o plată perfect valabilă;
c) are dreptul de a cere restituirea prestaţiei efectuată ca plată.
156. Creditorul, înainte de împlinirea termenului:
a) nu poate opune debitorului, compensaţia;
b) poate cere plata, dacă termenul este în favoarea debitorului;
c) poate intenta acţiunea oblică.
157. Creditorul, pendente conditione:
a) poate face acte de conservare a dreptului său;
b) nu poate cere şi obţine garanţii;
c) nu poate cere executarea obligaţiei de către debitor.
158. Condiţia, în funcţie de cauza de care depinde realizarea sau
nerealizarea evenimentului, se clasifică în:
a) condiţie mixtă;
b) condiţie suspensivă;
c) condiţie cauzală.
159. Condiţia pur potestativă este condiţia:
a) a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei
persoane determinate;
b) a cărei realizare sau nerealizarea depinde exclusiv de voinţa
unei singure părţi;
c) a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei părţi
şi de fapte exterioare.
160. Condiţia mixtă este acea condiţie a cărei realizare depinde de:
a) hazard;
b) voinţă uneia sau a celeilalte părţi a actului juridic;
c) voinţa unei părţi şi a altei persoane.
161. Condiţia negativă este acea condiţie care:
a) afectează existenţa actului juridic printr-un eveniment ce
urmează să nu se îndeplinească;
b) afectează naşterea dreptului şi obligaţiei;
c) constă într-un eveniment sau fapt ce nu se poate realiza, fie
sub aspect fizic, fie sub aspect juridic.
162. În cazul în care condiţia rezolutorie s-a îndeplinit:
a) actul juridic se consolidează, fiind socotit, de la încheierea
lui, ca pur şi simplu;
b) actul juridic este desfiinţat cu efect retroactiv;
c) părţile se află în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă nu
ar fi încheiat actul juridic.
163. În materia violenţei, ca viciu de consimţământ:
a) temerea insuflată celui ameninţat trebuie să fie considerabilă
şi actuală;
b) ameninţarea să provină de la un cocontractant;
c) sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului
juridic.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu