Teste de pe net Dreptul Comerțului International an 4 sem 2 part1

Teste de pe net Dreptul Comerțului International an 4 sem 2 part.1   - 1- 30

1- Uzantele comerciale sunt de regula:

a.	clauze tip, elaborate de catre partile raportului juridic de dreptul comertului international

2- Subiectele raportului juridic de dreptul  comertului international apartinand ordinei juridice nationale sunt :

b.	societatile civile

3- Daca o societate comerciala are mai multe sedii pe teritoriile mai multor  state determinant pentru identificarea nationalitatii acesteia este :

a.	locul unde se afla centrul principal de conducere si gestiune a activitatii statutare

4- Inchiderea procedurii de reorganizare judiciara se face:

a. prin pronuntarea unei sentinte de catre judecatorul sindic;

5- Potrivit principiului de jure gestionis  persoanele fizice si juridice, din state diferite, se situeaza :

b.	pe pozitie de egalitate juridica, chiar si statele fiind in aceasta postura

6- Membrii Grupului de Interes Economic raspund:

a.	nelimitat si solidar pentru  obligatiile sociale ale grupului cu exceptia cazului in care contractele incheiate cu tertii cocontractanti, s-a prevazut astfel;

7- Trasaturile caracteristice ale contractului de comert international sunt :

a.	comercialitatea;

8- In situatia in care se iveste un conflict intre o uzanta comerciala si o clauza contractuala care a fost stipulata in mod expres va prevala:

b.	clauza stipulata

9) Trasaturile dreptului international sunt:

b.  internationalitatea

10) Caracteristicile fundamentale ale raporturilor juridice sunt:

R:        a) caracterul volitional

b)caracterul patrimonial

            c)elementul de extraneitate

11) In obiectul dreptului comertului international nu sunt incluse:

Obiectul Dreptului Comertului International este constituit de catre :

c. raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional, precum si de de comercialitate si internationalitate.

Obiectul raportului juridic de comert international consta in :

c.	prestatia la care este obligat debitorul fata de creditor

12) Concurenta imbraca mai multe forme, precum:

a. concurenta loiala, concurenta neloiala si conventia anticoncurentiala.

13- Lex voluntatis este regula care se manifesta in sfera contractelor comerciale internationale, potrivit careia fondul si efectele obligationale ale contractelor respective vor fi deduse jurisdictiei anume aleasa de catre parti.

a.	enuntul este corect;

14- Locul executarii platii in cazul executarii voluntare a obligatiilor contractuale este :

a.	acela stipulat in contract

15- In raportul dintre comisionar si comitent exista relatii de :

b.

de mandat

16- In cazul Aquis-ului comunitar in domeniul interpretarii agentul comercial are dreptul la comision pentru tranzactiile incheiate, in termenul prevazut, atunci cand :

a.	i se incredinteaza o anumita zona geografica sau un anumit grup de clienti

17- Obligatia de conformitate a marfurilor are drept obiect :

c.	orice modalitate de indeplinire a clauzelor contractuale pe care si-a asumat-o in mod voluntar vanzatorul

18- Cumparatorul are dreptul de a cere rezolutiunea contractului de vanzare internationala :

a.	in caz de nerespectarea de catre vanzator a oricareia dintre obligatiile ce rezulta din contract sau din conventia de la Viena din 1980

19- In cadrul contractului de factoring partile sunt :

a) factorul

c) furnizorul (producatorul)

20) Grupurile de interes economic prezinta unele caractere specifice:

a) pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant

b) se pot constitui cu sau fara capital social

c) numarul membrilor nu poate fi mai mare de 20 si nu poate avea mai mult de 500 de angajati

d) activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea membrilor sai (are caracter accesoriu)

21- Care dintre obligatiile urmatoare apartin franchisorului .

b) cedeaza concesiunea marcii sau a serviciilor

d) asigura rentabilitatea investitiei

e) urmareste respectarea metodelor si mijloacelor de comercializare

22- Clauza compromisorie este stipulatia prin care partile contractante convin ca un viitor litigiu sa fie

solutionat :

b. pe cale arbitrala

23- Compromisul se refera la un litigiu :

b.	care este nascut deja

24) Instanta de judecata va retine spre solutionare o conventie arbitrala daca:

a.  reorganizarea judiciara si falimentul, date prin lege , in mod expres, in competenta instantelor de judecata.

25- Cererea reconventionala depusa de parat se va judeca :

c.	o data cu cererea introdusa de reclamant

26- In cazul arbitrajului organizat de catre o institutie permanenta , taxele pentru organizarea arbitrajului se stabilesc si se platesc :

b.	conform regulamentului institutiei permanente de arbitraj

27- Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai pe calea :

b.	actiunii in anulare

28- Prin raportul  juridic de  dreptul  comertului  international se intelege :

c.	raportul patrimonial reglementat de o norma de drept comercial international.

29- Daca o clauza este interpretabila din cauza redactarii sale ori dintr-un alt considerent  se aplica regula de drept conform careia contractul:

a.	va produce efecte potrivit intentiilor partilor la momentul incheierii contractului

30- Clauza compromisorie care reprezinta acordul partilor de a supune litigiile ce s-ar putea naste in legatura cu contractul arbitrajului si a renunta la dreptul de a apela la organul de juridictie ale statelor, este exprimata :

b.	in cuprinsul contractului de comert international Teste de pe net Dreptul Comerțului International an 4 sem 2 part.1   - 1- 30

Read More

Tema 1 an 2 sem 2 Etica si deontologie judiciara

Tema 1 Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele aspecte:

a) Organizarea şi conducerea instanţelor judecătoreşti;

b) Ministerul Public.

Organizarea şi conducerea instanţelor judecătoreşti

Importanţa puterii judecătoreşti este dată de către Constituţie, care evidenţiază în conţinutul art. 126 că, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite delege”.

Organizată sub forma unui serviciu public, justiţia este o funcţie în slujba Statului de drept, cu titlu de monopol[1] asupra acesteia, ne mai putând funcţiona și alte servicii ce pot exercita atribuţii de justiţie cu caracter privat.

Ca și serviciu public, activitatea justiţiei este organizată pe fundamentul unor principii proprii de organizare şi funcţionare, apte să ofere justiţiabililor apărarea, dar şi recunoaşterea drepturilor acestora în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.

Principiile, structura şi modul de organizare a sistemului judiciar român sunt consacrate în Constituţia României şi Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară republicată. Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare şi judecătorii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura instanţă supremă care funcţionează în România, cu sediul în capitala ţării, fiind organizată în 4 secţii (secţia civilă şi de proprietate intelectuală, secţia penală, secţia comercială, secţia de contencios administrativ şi fiscal), Completul de 9 judecători şi Secţiile Unite. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere.

Curţile de apel sunt instanţe în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate. În cadrul curţilor de apel funcţionează complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Tribunalele sunt organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ. În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau complete specializate pentru: cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Există însă, și tribunale specializate înființate pe domenii la nivelul judeţelor şi al municipiului cum sunt: Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov; Tribunalul Comercial Cluj; Tribunalul Comercial Mureş; Tribunalul Comercial Argeş.

Judecătoriile sunt instanţe organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate. La nivelul acestor instanţe, legea prevede organizarea secţiilor sau a completelor specializate pentru minori şi familie. Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită atribuţii manageriale. Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie. În cadrul fiecărei instanţe funcţionează un colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei.

Cu excepţia judecătoriilor şi a tribunalelor specializate, toate celelalte instanţe judecătoreşti menţionate au personalitate juridică.

Instanţele militare sunt organizate în tribunale militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti. Fiecare are statut de unitate militară, cu indicativ propriu, iar circumscripţiile acestor instanţe sunt prevăzute în Anexa 2 la Legea nr. 304/2004 republicată. Tribunalele militare funcţionează în municipiile: Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara, iar Tribunalul Militar Teritorial şi Curtea Militară de Apel, în municipiul Bucureşti.

MINISTERUL PUBLIC

Constituția României și Legea 304/2004 actualizează instituția Ministerului Public ca organ al autorității judecătorești.[2] Potrivit prevederilor art.131 alin. 1 din Constituție, „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept precum și drepturile și libertățile cetățenilor“.

Activitatea Ministerului Public este organizată potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. Procurorul nu poate acţiona decât în limitele competenţei sale, prin mijloacele şi în cazurile stabilite prin dispoziţiile legale.

Potrivit principiului imparţialităţii, în spiritul prevederilor art.16 din Constituţie care statuează că „Nimeni nu este mai presus de lege”, procurorul trebuie să vegheze ca organele la a căror activitate participă sau a căror activitate o supraveghează, să aplice legea fără discriminare.

Subordonarea ierarhică, un alt principiu al activităţii Ministerului Public, se concretizează în aceea că procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului acelui parchet, iar acesta din urmă este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie teritorială. Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar în instanţă procurorul de şedinţă este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză.

Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine şi să suspende ori să infirme actele şi dispoziţiile acestora dacă sunt contrare legii. În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Lucrările repartizate pot fi trecute altui procuror numai în cazul suspendării sau al încetării calităţii acestuia, ori în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rezolvarea sa.

Atribuţiile Ministerului Public pot fi grupate, în mod convenţional, în două categorii:

-          Judiciare cum ar fi: sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale; exercitarea acţiunii civile în cazurile prevăzute de lege; participarea, în condiţiile legii, la soluţionarea cauzelor penale sau civile; exercitarea căilor de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege.

-          Extrajudiciare printre care amintim: studierea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea, elaborarea de propuneri în vederea eliminării ecestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu.

Există însă şi atribuţii ale Ministerului Public ce au un caracter judiciar şi deopotrivă administrativ, ca: efectuarea urmăririi penale şi, după caz, supravegherea acesteia, controlul activităţii altor organe de cercetare penală; apărarea drepturilor şi interesele minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii.

Cele mai importante atribuţii ale Ministerului Public sunt exercitate de către procurori în cadrul procesului civil şi penal.

Modul de organizare a Ministerului Public este prevăzut în legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Parchetul constituie structura organizatorică de bază a Ministerului Public și este alcătuit din totalitatea magistraţilor (procurorilor) care exercită funcţiile specifice Ministerului Public pe lîngă o anumită instanţă de judecată.

Parchetele funcționează câte unul pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie. Pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet militar. Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea.

Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale au personalitate juridică și au în structura lor secţii, în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o secţie pentru minori şi familie.

Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali, iar parchetele de pe lângă tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori.

Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori şefi. În cadrul fiecărui parchet funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele generale de conducere ale parchetelor.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct, un adjunct şi trei consilieri, are personalitate juridică, gestionează bugetul Ministerului Public și coordonează activitatea tuturor parchetelor

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea reglementate în Legea nr. 508/2004 modificată şi completată.

Departamentul Naţional Anticorupţie funcționează, ca structură autonomă și cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. D. N. A. este condus de un procuror şef, ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi şi 2 consilieri, fiind coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Departamentului Naţional Anticorupţie sunt stabilite în O.U.G. nr. 43/2002 modificată şi completată.

#tema1 #eticasideontologiejudiciara #etica #deontologie #judiciara #tema1 #an2 #sem2

---

[1] I. Leș, Instituții judiciare contemporane, Editura C.H. Beck, București, 2007, p.32.

[2] F. Măgureanu, Organizarea sistemului judiciar, Editura Universul Juridic, București, 2006, p. 94.

Read More

Teste Grila Rezolvate Drept Civil anul I

                        Teste Grila Rezolvate Drept Civil anul I

                                                             Drept civil
                                                         Teste grila anul I 

        Teste Grila Rezolvate Drept Civil anul I

1. Intră în categoria incapacităţilor civile speciale:

a)  interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator;
b)  interzicerea drepturilor părinteşti;
c)  dobândirea de către tutore a unor bunuri din patrimoniul 
celui aflat sub tutelă. 


2. Nu au capacitatea de a primi donaţii:
a)  persoana fizică neconcepută şi organizaţiile care au dobândit
 personalitate juridică;
b) medicii şi farmaciştii şi persoanele care practică ilegal 
profesia de medic sau farmacist, care au tratat o persoană în
boala de care a decedat; 
c)  minorii şi persoanele puse sub interdicţie.

3. Constituie eroare obstacol situaţia în care:
a)  înstrăinătorul a făcut dovada că a dorit să încheie un contract 
 de întreţinere şi nu de vânzare-cumpărare;
b)  o persoană dobândeşte prin cumpărare o bijuterie crezând că
este din aur, dar în realitate este din bronz;
c)  o parte crede că a cumpărat un imobil care se află situat în 
Bucureşti, iar cealaltă parte crede că a vândut imobilul situat
în Cluj. 

4. Constituie error si substantiam situaţia când:
a)  o persoană se obligă să plătească o datorie care nu există;
b)  o parte vinde un pian cu placă de fier, iar cealaltă parte este
convinsă că a cumpărat pianul cu placă de bronz; 
c) o parte crede că a cumpărat autoturismul proprietarului,
marca „Opel”, iar proprietarul a înţeles că este vorba despre
autoturismul „Ford”.

5. Dolul:
a)  e o eroare provocată;
b)  poate interveni în momentul încheierii actului;
c)  e o eroare spontană.

6. Dolul se manifestă sub forma:
a) interceptării corespondenţei;
b)  îndepărtării unei persoane prin izolare, de către rudele sale;
c)  calomnii la adresa rudelor cu vocaţie succesorală.

7. Dolul:
a)  este sancţionat şi cu nulitate relativă;
b)  dă dreptul la o acţiune în despăgubiri în condiţiile răspun-
derii civile delictuale;
c)  poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni. 

8. Există dol prin reticenţă în situaţia:

a) necomunicării stării de graviditate, cu rea-credinţă, în
momentul încheierii căsătoriei;
b)  necomunicării bolii grave care ar împiedica încheierea căsătoriei,
dacă ar fi cunoscută de cealaltă parte;

c)  folosirii de către o persoană a unor mijloace viclene, prin
care influenţează o altă persoană de a dispune cu titlu gratuit
în favoarea sa.

9. Nu există dol atunci când:
a)  eroarea a fost provocată din simplă neglijenţă ;
b)  cocontractantul cunoaşte împrejurarea pretins ascunsă;
c)  este vorba de atenţii interesate.

10. Violenţa:
a)  poate proveni şi de la un terţ;
b)  priveşte integritatea fizică sau bunurile persoanei;
c)  are un domeniu restrâns de aplicare în ceea ce priveşte
persoanele care o pot invoca.


11. Violenţa:
a)  constă în ameninţarea cu un rău care poate fi numai de
natură fizică sau morală;
b)  poate fi probată prin orice mijloc de probă admis de lege;
c)  nu cuprinde şi situaţiile în care ameninţarea rezultă din
împrejurări ce constituie „stare de necesitate”.

12. Violenţa:
a)  are caracterul unui fapt juridic;
b)  se sancţionează cu nulitate relativă;
c)  în cazul actelor bilaterale trebuie să provină de la cealaltă
parte contractantă.

13. Leziunea, ca viciu de consimţământ, se aplică în cazul:
a)  persoanelor puse sub interdicţie;
b)  persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
c)  persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu.

14. Leziunea:
a)  se sancţionează cu nulitate relativă;
b) se sancţionează cu reducerea sau mărirea uneia dintre
prestaţii;
c)  se aplică şi în cazul actelor de conservare.

15. Dolul, spre deosebire de leziune:
a)  e o împrejurare de fapt care împiedică darea unui consim-
ţământ liber şi în deplină cunoştinţă de cauză;
b)  este aplicabil atât actelor unilaterale cât şi celor bilaterale;
c)  poate atrage, în principiu, atât anularea actului juridic civil,
cât şi micşorarea unei prestaţii sau mărirea acesteia.

16. Cauza:
a)  se probează prin mijloc de probă admis de lege;
b)  se prezumă ca fiind existentă şi valabilă;
c)  trebuie să fie prevăzută expres în înscrisul constatator al
actului juridic civil.


17. Forma cerută ad validitatem:

a)  este un element constitutiv al actului juridic civil;
b)  se confundă cu forma autentică;
c)  are ca izvor legea şi convenţia părţilor.

18. Forma cerută ad validitatem este necesară în cazul:
a)  adopţiei;
b)  recunoaşterii unui copil din afara căsătoriei;

c)  contractului de închiriere a suprafeţelor locative.

19. Nerespectarea formei cerute ad probationem se sancţionează cu:
a)  nulitatea relativă a actului juridic civil;
b)  imposibilitatea dovedirii actului juridic civil cu alt mijloc de
probă;
c)  imposibilitatea cunoaşterii de către terţi a existenţei şi valabilităţii
actului juridic civil.

20. Aplicaţii ale formei cerute ad probationem sunt:
a)  ipoteca convenţională;

b)  tranzacţia;
c)  contractul de asigurare.

21. Decăderea din beneficiul termenului intervine:
a)  când debitorul ajunge în stare de insolvabilitate, indiferent
dacă este vinovat sau nu de producerea ei;

b)  când debitorul ajunge în stare de insolvabilitate, dacă este
vinovat de producerea ei;

c)  când debitorul refuză garanţiile asumate faţă de creditor.

22. Dacă termenul este stipulat în favoarea ambelor părţi:

a)  ele nu pot renunţa la beneficiul termenului decât împreună;

b)  se prezumă renunţarea debitorului la beneficiul termenului;
c)  numai creditorul poate renunţa la beneficiul termenului.

23. În cazul unui contract de vânzare-cumpărare afectat de o condiţie
suspensivă:
a) în cazul neîndeplinirii condiţiei, cumpărătorul nu poate
solicita restituirea preţului plătit;
b)  înainte de îndeplinirea condiţiei, dacă s-a transmis posesia
bunului către cumpărător, vânzătorul este în măsură să ceară
plata preţului;
c)  în cazul neîndeplinirii condiţiei, contractul de vânzare-cum-
părare se desfiinţează cu efect retroactiv.

24. În cazul condiţiei suspensive pendente conditione:
a)  obligaţia se poate stinge prin plată;
b)  creditorul nu poate cere executarea obligaţiei;
c)  creditorul este îndreptăţit să solicite şi să obţină garanţii
pentru creanţa sa.

25. Lipsa de discernământ:
a) constituie o excepţie de la principiul forţei obligatorii a
actului juridic civil;
b)  atrage nulitatea relativă a actului juridic civil;
c)  nu poate fi invocată în cazul actelor juridice unilaterale.

26. Dacă termenul este stabilit în favoarea creditorului, atunci:
a) debitorul nu-l poate obliga pe creditor să primească plata
înainte de scadenţă;
b)  creditorul poate solicita executarea obligaţiei;
c)  creditorul poate oricând să renunţe la beneficiul termenului.

27. Constituie excepţie de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur
jus accipientis, menţinerea:
a)  actelor subsecvente cu executare succesivă;
b)  actelor de dispoziţie cu titlu oneros având ca obiect un
imobil înscris în cartea funciară;
c)  actelor de conservare şi de administrare cu privire la bunul
care formează obiectul actului nul.

28. De la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii există următoarele
excepţii:

a)  menţinerea efectelor în cazul actelor cu executare succesivă;
b) menţinerea efectelor căsătoriei declarate nulă în privinţa
copiilor rezultaţi din acea căsătorie;
c)  menţinerea actului de înstrăinare lovit de nulitate, dar valabil
ca revocare a legatului care are ca obiect bunul ce formează
obiect şi al actului de înstrăinare anulat.

29. Conversiunea actului juridic civil nu operează în cazul:
a)  validării actului prin confirmare;
b)  îndeplinirii ulterioare a cerinţei legale care nu s-a respectat la
încheierea actului juridic civil;
c)  actului nul care trebuie să se convertească într-un act juridic
diferit.

30. Sunt aplicaţii ale principiului validităţii aparenţei în drept:
a)  oficierea în mod public a căsătoriei de către un funcţionar al
primăriei care nu are calitatea de ofiţer de stare civilă;
b)  cazul mandatarului aparent;
c)  cazul minorului care declară că e major.

31. Sunt aplicaţii ale principiului răspunderii civile delictuale:
a)  anularea unui act juridic civil încheiat de minorul f ără
capacitate de exerciţiu, fără a fi reprezentat;
b)  falsificarea de către minor a actului de identitate pentru a
induce în eroare pe cocontractant, care îl consider ă major;
c)  comiterea de către un minor a unor delicte civile.

32. Actul juridic civil încheiat cu nerespectarea legii, în care o  parte este de bună-credinţă, va produce efecte juridice în cazul:
a)  căsătoriei putative;
b)  dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă;
c)  înstrăinării bunului de către hoţ sau găsitor.

33. Creditorii chirografari:
a)  au împotriva debitorului lor o garanţie reală care să le
asigure realizarea creanţei;
b)  au un drept de gaj general numai asupra bunurilor prezente
ale debitorilor lor;
c)  sunt acei creditori cărora le sunt opozabile actele încheiate
de debitorii lor şi terţe persoane.

34. Sunt cauze de nulitatea absolută:
a)  lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic
civil;
b)  lipsa consimţământului datorată erorii-obstacol;
c)  lipsa autorizaţiei administrative sau eliberarea ei cu
încălcarea legii.

35. Reprezintă cauze de nulitate relativă:
a)  încheierea actului juridic civil de o persoană lipsită de
capacitatea de exerciţiu;
b)  încheierea actului juridic civil fără încuviinţarea autorităţii
tutelare;
c)  lipsa preţului în contractul de vânzare-cumpărare.

36. Nulitatea absolută:
a)  poate fi invocată atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de
excepţie;
b)  poate fi invocată numai de persoana ocrotită şi al cărei
interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic civil;
c)  poate fi invocată şi înlăuntrul termenului de prescripţie.

37. Prin excepţie, nulitatea absolută poate fi confirmată:
a)  în cazul căsătoriei încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale
privitoare la vârstă;
b)  în cazul autentificării donaţiilor de către moştenitori sau
reprezentanţii donatorului, după moartea sa, consimţite
anterior de către autorul lor, fără respectarea formalităţilor
cerute de lege;
c)  în cazul ratificării actelor juridice civile încheiate de către
mandatar cu depăşirea puterilor conferite prin contractul de
mandat.

38. Nulitatea relativă poate fi invocată:
a)  de persoana ocrotită şi al cărei interes a fost nesocotit la
încheierea actului;
b)  de creditorii chirografari ai părţii ocrotite;
c)  de procuror.

39. Confirmarea expresă a nulităţii relative are loc dacă:
a)  autorul confirmării actului anulabil este persoana care ar
putea invoca nulitatea;
b)  autorul confirmării actului renunţă la dreptul său de a invoca
nulitatea relativă;
c)  autorul confirmării este şi o persoană cu capacitate restrânsă
de exerciţiu.

40. După modul de formare, actele juridice civile se clasifică în:
a)  solemne, consensuale şi aleatorii;
b)  reale, solemne şi consensuale;
c)  consensuale, autentice şi reale.

41. După numărul părţilor, actele juridice civile se grupează în:
a)  acte unilaterale şi contracte bilaterale;
b)  contracte unilaterale şi bilaterale;
c)  acte unilaterale, bilaterale si multilaterale.

42. După scopul urmărit de părţi, actele juridice civile se clasifică în:
a)  liberalităţi şi acte dezinteresate;
b)  oneroase şi comutative;
c)  oneroase şi gratuite.

43. După efectele produse, actele juridice civile se clasifică în:
a)  constitutive, confirmative şi de dispoziţie;
b)  constitutive, declarative şi translative;
c)  constitutive, de ratificare şi de administrare.

44. Sarcina:
a)  operează de drept;
b)  este admisibilă şi în cazul liberalităţilor;
c)  afectează eficacitatea actului juridic civil.

45. Sarcina:
a) este o modalitate legală a actului juridic civil;

b)  este o obligaţie impusă gratificatului de către dispunător
numai în actele cu titlu gratuit;
c)  afectează valabilitatea actului în caz de neexecutare a ei.

46. Persoana care dobândeşte sau poate dobândi un anumit drept,
privit individual, iar nu ca element al unui patrimoniu, este:

a)  succesor cu titlu universal;
b)  succesor cu titlu particular;
c)  creditor chirografar.

47. Persoana care, deşi nu este parte la încheierea actului juridic civil,
este ţinută, după caz, să profite sau să suporte efectele actului
încheiat de autorul lui, este:
a)  având-cauză;
b)  donatar;
c)  terţ.

48. Persoana care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu se
numeşte:
a)  legatar cu titlu universal;
b)  succesor cu titlu universal;
c)  moştenitor cu titlu universal.

49. Este lovit de nulitate absolută actul juridic civil în care:

a)  obiectul este ilicit, imoral sau nedeterminat;
b)  lipseşte discernământul părţilor;
c)  lipseşte consimţământul în cazul erorii obstacol.

50. Nulitatea relativă şi absolută se deosebesc prin:
a)  sfera persoanelor care o pot invoca;
b)  natura normelor juridice care le reglementează;
c)  efectele produse prin declararea lor.

51. Actele de administrare încheiate de minorul cu vârsta cuprinsă
între 14-18 ani:
a)  sunt valabile fără a fi nevoie de încuviinţarea prealabilă a
autorităţii tutelare;
b)  pot fi anulate pentru leziune dacă minorul a suferit un
prejudiciu major;
c)  sunt valabile dacă sunt încuviinţate numai de ocrotitorul
legal.

52. Spre deosebire de nulitatea actului juridic, inopozabilitatea:
a) intervine întotdeauna pentru cauze ulterioare încheierii
actului;
b)  se aplică numai actului juridic civil cu titlu oneros;
c)  presupune un act juridic valabil încheiat.

53. Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele
efecte:
a)  creditorul nu poate ceda dreptul său pe calea cesiunii de
creanţă ;
b)  creditorul poate cere executarea obligaţiei;
c)  creditorul poate lua măsuri de conservare a bunului.

54. Eveniente conditione, condiţia rezolutorie produce următoarele
efecte:
a)  drepturile constituite de dobânditor în favoarea altor
persoane se desfiinţează;
b)  debitorul trebuie să-şi execute obligaţiile;
c)  părţile trebuie să-şi restituie prestaţiile efectuate.

55. Avândul-cauză este:
a)  persoana care încheie actul juridic civil şi dobândeşte
drepturi şi obligaţii;
b)  şi persoana care dobândeşte de la autorul ei o fracţiune dintrun
patrimoniu;
c)  persoana străină de actul juridic civil, care nu a participat
nici personal, nici prin reprezentant la încheierea lui.

56. Nulitatea actului juridic civil:
a)  priveşte atât actele juridice cât şi faptele juridice stricto senso;
b)  se aplică numai contractelor sinalagmatice;
c)  nu priveşte neapărat actul în întregime, ci doar clauzele
nelegale.

57. Nulitatea absolută intervine când:

a)  a lipsit încuviinţarea autorităţii tutelare, dacă aceasta era obligatorie potrivit legii;
b)  lipseşte consimţământul datorită unei erori obstacol;
c)  actul juridic civil s-a încheiat cu depăşirea capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice.

58. Spre deosebire de prescripţia achizitivă, prescripţia extinctivă:

a)  stinge dreptul la acţiune în sens material;
b)  are termene mai scurte şi mai puţine;
c)  are la bază posesiunea şi nu va da, în principiu, naştere decât
la o excepţie.

59. Spre deosebire de prescripţia extinctivă, termenul extinctiv:
a)  marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei
corelative;
b)  priveşte doar domeniul actelor juridice civile;
c)  se stabileşte numai prin lege sau prin voinţa părţilor.

60. Sunt imprescriptibile extinctiv:
a)  acţiunea de partaj care are ca obiect bunuri imobile;
b)  acţiunea de stabilire a domiciliului conjugal;
c)  acţiunea de reintegrare în locuinţa care constituie domiciliul
comun.
61. Sunt prescriptibile extinctiv:
a)  acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate de la
terţul de bună-credinţă;
b)  acţiunea de valorificare a privilegiului locatorului;
c)  acţiunea pentru încredinţarea copiilor minori unuia dintre
părinţi.

62. Cauza imediată în contractul de donaţie constă în:
a)  transmiterea cu titlu gratuit a unui drept real sau de creanţă;
b) predarea bunului care formează obiectul contractului în
momentul autentificării actului;
c)  intenţia de a gratifica.

63. Obiectul actului juridic civil este licit şi moral atunci când:
a)  o persoană şi-a asumat obligaţia de a parcurge înot Marea
Neagră în schimbul unei sume de bani;
b)  o persoană acordă consultaţii juridice fără a avea profesia de
jurist, în schimbul unei remuneraţii;
c)  o persoană dobândeşte o casă pentru a locui în ea împreună
cu familia.

64. Obiectul actului juridic civil reprezintă:
a)  obiectul raportului juridic născut din acel act juridic;
b)  motivaţia care a stat la baza încheierii actului juridic;
c)  modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă.

65. Forma actului juridic civil constă în:
a)  mijlocul sau modul de exteriorizare a voinţei interne;
b)  exteriorizarea hotărârii luate privind aducerea la cunoştinţa
altor subiecte de drept;
c)  voinţa exteriorizată a autorului actului.

66. Forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi:
a)  se fundamentează pe ideea de protecţie a terţilor faţă de
eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice;
b)  are ca scop ocrotirea drepturilor sau intereselor persoanelor
care nu au participat la încheierea actului juridic;
c)  constă în întocmirea unui înscris în vederea publicităţii
actului juridic încheiat de părţi.

67. Revocarea, spre deosebire de nulitatea actului juridic civil:
a)  presupune cauze contemporane şi ulterioare încheierii
actului juridic civil;
b)  se aplică, în principiu, liberalităţilor;
c)  presupune un act valabil încheiat.
68. Capacitatea de a încheia acte juridice:

a)  e o parte a capacităţii de folosinţă;
b)  se dobândeşte la naştere;
c)  e o stare de drept.

69. Incapacitatea de exerciţiu:

a)  constă în inaptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii;
b)  constă în lipsa posibilităţii juridice de a exercita personal şi
singur drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile;
c)  constă în lipsirea unei persoane de dreptul de a încheia un
act de dispoziţie.

70. Tăcerea valorează consimţământ când:

a)  legea prevede în mod expres acest lucru;
b)  potrivit obiceiului locului, tăcerii i se atribuie valoare
juridică;
c)  este exprimată în aşa fel încât terţii să o înţeleagă ca fiind
una producătoare de efecte juridice.

71. Eroarea obstacol este:
a)  falsa reprezentare a realităţii care împiedică formarea actului
juridic civil;
b) falsa reprezentare a realităţii ce cade asupra persoanei
contractante;
c) falsa reprezentare a unor împrejurări care sunt mai puţin
importante la încheierea actului juridic civil.

72. În contractul de vânzare-cumpărare, scopul imediat constă în:

a)  reprezentarea mentală a contraprestaţiei;
b)  prefigurarea remiterii bunului;
c)  intenţia de a gratifica.

73. Cauza falsă:
a)  apare când există o eroare asupra acelor elemente care
constituie motivul determinant al consimţământului;
b)  atrage nulitatea relativă;
c)  apare atunci când vine în contradicţie cu normele imperative
ale legii.

74. Aplicaţii ale formei cerute pentru opozabilitatea faţă de terţi sunt:
a)  darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată;
b)  notificarea cesiunii de creanţă;
c)  contractul de locaţiune.

75. Termenul de graţie este:
a)  stabilit de către o parte sau părţi prin actul juridic civil;
b)  acel termen a cărui dată de împlinire nu este cunoscută în
momentul încheierii actului juridic civil;
c) acordat debitorului de instanţa de fond, în considerarea
situaţiei sale patrimoniale.

76. Termenul suspensiv:
a)  afectează existenţa dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei
corelative;
b)  amână începutul exercitării dreptului subiectiv civil,
respectiv executării obligaţiei corelative;
c)  este stabilit întotdeauna de legiuitor.

77. Condiţia potestativă pură:
a)  depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi;
b)  depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, cât şi de un
eveniment exterior acesteia;
c)  depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, cât şi de voinţa
unei persoane determinate.

78. Spre deosebire de termen, condiţia:
a)  este un eveniment viitor şi sigur ca realizare, care produce
efecte retroactive;
b)  afectează existenţa obligaţiilor şi a drepturilor corelative;
c)  afectează existenţa obligaţiilor şi drepturilor şi produce
efecte pentru viitor.


79. Sarcina, spre deosebire de condiţie:
a)  afectează numai actele cu titlu gratuit;
b)  afectează şi actele cu titlu gratuit, alături de cele cu titlu
oneros;
c)  nu creează nicio incertitudine cu privire la existenţa valabilă
sau la executarea actului juridic civil.

80. Excepţiile de la irevocabilitatea actelor juridice bilaterale sunt:
a)  revocarea donaţiei între soţi;
b)  retractarea renunţării la moştenire;
c)  revocarea contractului de mandat de oricare dintre părţi.

81. Constituie excepţii de la principiul relativităţii efectelor actelor
juridice civile:

a)  stipulaţia pentru altul;
b)  revocarea testamentului;
c)  revocarea contractului de mandat de către mandant.

82. Nulitatea, spre deosebire de rezoluţiune:

a)  e o cauză de ineficacitate a actului juridic civil;
b)  presupune un act juridic civil nevalabil încheiat;
c)  priveşte doar contractele sinalagmatice.

83. Nulitatea relativă este atrasă de următoarele cauze:
a)  lipsa discernământului în momentul încheierii actului;
b)  încălcarea ordinii publice;
c)  fraudarea legii.

84. Prescripţia extinctivă spre deosebire de prescripţia achizitivă:
a)  are caracter sancţionator pentru debitorul inactiv al obligaţiei
corelative;
b)  constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în
termenul stabilit de lege;
c)  înăuntrul termenului stabilit de lege nu-şi produce efectele.


85. Decăderea, spre deosebire de prescripţie extinctivă:
a)  presupune termene atât legale, cât şi convenţionale;
b)  e o instituţie de ordine publică sau privată, în funcţie de
caracterul normelor ce o reglementează;
c)  marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei
corelative.

86. Termenul extinctiv, spre deosebire de prescripţia extinctivă:
a)  priveşte doar domeniul actului juridic civil;
b)  reprezintă o instituţie de drept civil bazată pe împlinirea unui
anumit interval de timp;
c) poate izvorî numai din voinţa părţilor şi a unui organ
jurisdicţional.

87. Neexecutarea sarcinii:
a)  afectează valabilitatea actului juridic civil;
b)  afectează eficacitatea actului juridic civil;
c)  dă dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea
actului juridic civil sau a pretinde executarea în natur ă a
sarcinii.

88. Sarcina în favoarea unui terţ:
a)  e o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul;
b)  e o formă de manifestare a simulaţiei prin interpunere de
persoană;
c)  dă posibilitatea terţului beneficiar de a cere revocarea actului
juridic civil pentru neîndeplinirea sarcinii.

89. În cazul termenului suspensiv stipulat în favoarea debitorului:
a)  executarea obligaţiei de către debitor înainte de scadenţă e o
plată nedatorată;
b)  până la împlinirea termenului, creditorul nu e îndreptăţit să
ceară plata de la debitor;
c)  înainte de împlinirea termenului, creditorul e îndreptăţit să ia
măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului.



90. Constituie excepţii de la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei, eveniente conditione:
a)  fructele culese de cel care a înstrăinat bunul rămâne ale sale,
astfel încât dobânditorul va culege fructele numai din
momentul îndeplinirii condiţiei;
b)  actele de administrare făcute de cel care a înstrăinat
pendente conditione se desfiinţează cu efect retroactiv;
c)  riscurile produse pendente conditione sunt în sarcina celui
care a înstrăinat.

91. Condiţia, modalitate a actului juridic civil:
a)  afectează existenţa dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative;
b)  este un eveniment împlinit la data încheierii actului;
c)  este un eveniment viitor şi sigur ca realizare.

92. Actul juridic de confirmare:
a)  presupune refacerea actului juridic anulabil;
b)  reprezintă o convenţie prin care se ratifică un act juridic
anulabil;
c)  validează retroactiv actul juridic anulabil.

93. Termenul suspensiv în actul juridic civil produce următoarele
efecte:
a)  creditorul este îndreptăţit să intenteze acţiunea oblică sau cea
pauliană înainte de termen;
b)  creditorul, până la îndeplinirea termenului suspensiv, nu
poate cere plata de la debitor;
c)  creditorul, înainte de împlinirea termenului suspensiv, nu
poate opune debitorului compensaţia sa.

94. Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii
actului juridic civil:
a)  menţinerea efectelor produse în trecut de un contract cu
executare în timp;
b)  situaţia posesorului de bună-credinţă care nu e exonerat de
obligaţia de a restitui, odată cu bunul, şi fructele culese în
perioada cât a durat buna credinţă;
c)  anularea căsătoriei nu produce efecte faţă de copiii din acea
căsătorie, nici pentru trecut, nici pentru viitor.

95. Forţa majoră reprezintă o cauză de:
a)  suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii
confesorii, întemeiate pe dreptul de servitute;
b) suspendare a cursului prescripţiei în cazul acţiunii în
grăniţuire;
c)  suspendare a cursului prescripţiei în cazul acţiunii negatorii.

96. Cauza falsă:
a)  este un motiv de nulitate relativă, care poate fi invocată,
numai de vânzătorul de bună-credinţă;
b)  este o eroare asupra scopului mediat;
c)  atrage nulitatea absolută a actului juridic, care poate fi
invocată de orice persoană interesată sau de instanţa din
oficiu.

97. Conversiunea actului juridic civil:
a)  este o condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii în simulaţie prin deghizare totală;
b)  este posibilă în cazul nulităţii absolute;
c)  este un caz particular de novaţie prin schimbare de obiect.

98. Nulitatea absolută:
a) poate interveni şi în cazul nerespectării principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă;
b)  operează de drept în cazul contractului de întreţinere, dacă
este invocată de creditorul obligaţiei de întreţinere şi în cazul
împrumutului fără dobândă;
c)  nu poate fi invocată de partea căreia îi este imputabil motivul
de nulitate.

99. Pentru a opera conversiunea actului juridic civil:
a)  este necesar ca unele clauze cuprinse în act să fie anulate,
iar altele menţinute;
b)  este necesar ca actul să fie validat prin confirmare sau prin
îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale nerespectate la încheierea
lui;
c) actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de valabilitate,
iar aceste condiţii să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat.

100. Capacitatea de a încheia actul juridic civil:
a)  este o condiţie esenţială, de fond, generală şi de eficacitate a
actului juridic civil;
b)  este o stare de drept, spre deosebire de discernământ, care
este o stare de fapt;
c)  este o parte a capacităţii civile.

101. Forma cerută ad validitatem a actului juridic civil:
a)  este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinţei;
b)  dă posibilitatea terţului interesat de a nesocoti actul juridic
invocat de părţile acestuia sau de una dintre ele împotriva sa,
în caz de nerespectare;
c)  este un element esenţial, constitutiv al actului juridic civil.

102. În cazul în care condiţia suspensivă nu s-a îndeplinit:
a)  toate drepturile constituite de debitor cu privire la bun se
desfiinţează;
b)  raportul juridic obligaţional nu ia naştere;
c)  toate prestaţiile efectuate se vor restitui.

103. Aplicaţii ale formei ad validitatem sunt:
a)  contractul de asigurare;
b)  contractul de cesiune a drepturilor asupra mărcii;
c)  exprimarea în scris a consimţământului de a dona ţesuturi
sau organe umane terapeute.


104. Sancţiunea nerespectării formei cerute ad probationem constă în:
a)  nevalabilitatea actului juridic negotium iuris;
b)  inopozabilitatea actului juridic civil;
c)  imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă.

105. În cazul termenului suspensiv, dacă:
a)  debitorul execută obligaţia sa înainte de împlinirea termenului, el face o plată valabilă, renunţând la beneficiul termenului;
b)  până la împlinirea termenului, creditorul poate cere plata de
la debitor;
c) după împlinirea termenului, creditorul nu poate opune
debitorului compensaţia.

106. Condiţia rezolutorie este:
a)  eveniment viitor şi sigur de a cărui realizare depinde naşterea actului juridic;
b)  eveniment viitor şi nesigur care, până la realizarea lui, nu
suspendă existenţa drepturilor subiective şi a obligaţiilor
corelative;
c)  o modalitate a actului juridic care constă în a da, a face ori a
nu face ceva, numai în cuprinsul actului juridic cu titlu
gratuit.

107. Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele
efecte:

a)  începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune;
b) creditorul poate cere executarea obligaţiei, debitorul fiind
ţinut de aceasta;
c)  obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie.

108. Eveniente conditione, condiţia rezolutorie, dacă s-a împlinit,
produce următoarele efecte:
a) debitorul sub condiţia rezolutorie suportă riscul pieirii
bunului, pentru că a dobândit proprietatea lucrului;
b)  înstrăinătorul va restitui preţul şi dobânditorul bunul;
c)  drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează.


109. Constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii, în categoria
actelor unilaterale:
a)  încetarea contractului de concesiune;
b)  retractarea renunţării la moştenire;
c)  revocarea mandatului.

110. Conduce la vicierea consimţământului:
a)  condiţia care afectează un act juridic civil;
b)  ameninţarea care creează o temere serioasă;
c)  dolul.

111. Sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice care:
a)  sunt comutative, cu titlu oneros;
b)  sunt acte de conservare încheiate de minorul între 14-18 ani,
fără încuviinţarea ocrotitorului legal;
c)  sunt acte păgubitoare pentru minor.

112. Pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil sunt necesare următoarele condiţii generale:

a)  obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului;
b)  obiectul să fie licit, moral şi posibil;
c)  cel ce se obligă să fie titularul dreptului.

113. Scopul obligaţiei:
a)  în contractele sinalagmatice constă în prefigurarea mentală a contraprestaţiei;
b)  în contractele aleatorii constă în prefigurarea unei împre-
jurări viitoare şi incerte de care depinde şansa unui câştig sau
riscul unei pierderi;
c)  în contractele reale constă în obiectivul urmărit la încheierea
unui astfel de act.

114. Minorul între 14-18 este prezumat că:
a)  are discernământ juridic în curs de formare;
b)  nu are discernământ datorită stării de sănătate mintală;
c)  este întotdeauna o persoană fizică cu deplină capacitate de
exerciţiu.


115. Eroarea de fapt este:
a)  falsa reprezentare a realităţii ce cade asupra normelor care
determină natura actului juridic civil ce se încheie;
b) falsa reprezentare a realităţii unor împrejurări care nu
afectează valabilitatea actului juridic civil;
c)  falsa reprezentare a unei situaţii faptice la încheierea actului
juridic civil.

116. Dolul incident (incidental) este:
a)  cel care cade asupra unor elemente determinante la încheie-
rea actului juridic;
b)  acela care dă naştere unei acţiuni în despăgubiri;
c)  acela care nu atrage anulabilitatea actului.

117. Lipsa discernământului la încheierea actului juridic civil se poate datora:
a)  unor tulburări vremelnice, ale minţii;
b)  vârstei înaintate, când încheierea unui act juridic civil
impune numirea unui curator;
c)  alienaţiei sau debilităţii mintale.

118. Lipseşte intenţia de producere a efectelor juridice:
a) când manifestarea de voinţă s-a făcut sub o condiţie potes-
tativă simplă;
b)  când manifestarea de voinţă s-a făcut cu o rezervă mintală,
cunoscută de destinatarul acesteia;
c) când manifestarea de voinţă a fost făcută din pura comple-
zenţă.

119. Prin excepţie, tăcerea valorează consimţământ la încheierea unui
act juridic civil când:
a)  după obicei, tăcerea se consideră acceptare a succesiunii;
b)  părţile, prin voinţa lor, stabilesc un asemenea înţeles al
tăcerii;
c)  succesibilul face un act de dispoziţie cu privire la un bun
succesoral.

120. Există eroare asupra naturii juridice a actului când una dintre
părţi:

a)  crede că se cumpără originalul unui tablou al unei personalităţi şi, în realitate, tabloul reprezintă o copie;
b)  crede că participă la încheierea unui anumit act juridic civil,
iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic;
c)  are în vedere că actul juridic civil are un anumit obiect, iar
cealaltă parte crede că tratează asupra altui obiect.

121. Dolul, viciu de consimţământ:
a)  e o eroare provocată, nu spontană;
b)  poate consta şi într-o inacţiune, în cazul numit reticenţă ;
c)  se presupune, adică cel ce pretinde că i-a fost viciat
consimţământul, nu trebuie să dovedească acest fapt.
122. Leziunea e viciu de consimţământ dacă:

a)  apare după momentul încheierii actului juridic civil;
b)  disproporţia de valoare între contraprestaţii este vădită;
c)  este o consecinţă directă şi nemijlocită a contractului respectiv.

123. Dacă termenul este stabilit numai în favoarea debitorului,  atunci:
a)  debitorul poate plăti înainte de termen, de bunăvoie, dar nu poate fi obligat la aceasta;
b)  debitorul poate cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului, fără ca, creditorul să se poată opune;
c)  debitorul poate cere executarea înainte de termen dar numai
şi cu acordul creditorului.
124. Condiţia imposibilă în actul juridic civil:
a)  constă într-un fapt care contravine regulilor de convieţuiresocială;
b)  desfiinţează actul juridic şi atunci când este suspensivă;
c)  desfiinţează actul numai când este rezolutorie.

125. Suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul forţei obligatorii
dacă:
a)  părţile au prevăzut o clauză de dezicere;
b)  se acordă prin lege un termen de amânare generală a executării unor obligaţii contractuale de către anumiţi debitori;
c)  părţile au prevăzut posibilitatea reînnoirii contractului.

126. Constituie excepţii aparente de la principiul relativităţii:
a)  cesiunea de creanţă;
b)  novaţia;
c)  delegaţia.

127. Nulitatea actului juridic:
a)  lipseşte actul juridic de efectele care contravin normelor
juridice;
b)  priveşte încheierea actului juridic;
c)  priveste eficacitatea actului juridic.

128. Nulitatea absolută intervine când:
a)  actul s-a încheiat în lipsa ori cu depăşirea capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice;
b)  a lipsit consimţământul, şi lipsa lui se datorează lipsei
discernământului;
c)  actul s-a încheiat cu nerespectarea unei interdicţii care are ca
scop protecţia unor interese proprii.

129. Nulitatea relativă intervine:
a)  când actul s-a încheiat în lipsa autorizaţiei prealabile cerută
de lege pentru anumite acte de dispoziţie;
b)  când actul a fost făcut de interzisul judecătoresc;
c)  când consimţământul este viciat prin dol, violenţă, leziune.

130. Invocarea nulităţii relative se face de către:
a)  creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice;
b)  oricine are un interes juridiceşte ocrotit şi chiar din oficiu de organul de jurisdicţie;
c)  de către succesorii părţii ocrotite, cu excepţia cazurilor în care dreptul la acţiune nu se transmite moştenitorilor.

131. Refacerea actului juridic, nul absolut, este valabilă dacă:
a)  actul refăcut este un act nou care îşi va produce efectele de la data când a fost făcut actul iniţial;
b)  actul refăcut este un act nou care îşi va produce efectele de la data facerii lui;
c)  actul iniţial rămâne lovit de nulitate relativă.

132. Confirmarea expresă a nulităţii relative este un act:
a)  unilateral, făcut în scopul de a acoperi nulitatea relativă;
b)  care trebuie să emane de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea;
c)  ce rezultă din acele împrejurări care nu lasă nicio îndoială
asupra intenţiei de confirmare a actului anulabil.

133. Intervine nulitatea totală atunci când:
a)  înstrăinarea unui teren ori a unei construcţii, bun comun, de către unul dintre soţi, s-a făcut fără consimţământul expres al celuilalt soţ;
b)  încheierea actului s-a făcut dintr-o eroare asupra substanţei lucrului, iar calităţile esenţiale ale obiectului au constituit cauza încheierii actului;
c)  căsătoria este putativă.

134. Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii:
a)  cazul căsătoriei desfăcute;
b)  cazul copiilor dintr-o căsătorie anulată;
c)  cazul posesorului de bună-credinţă care păstrează fructele.

135. Constituie excepţii de la principiul restitutio si integrum:
a)  cazul persoanelor incapabile;
b)  cazul posesorului de bună-credinţă a unui bun mobil;
c)  cazul actelor de dispoziţie, cu titlu oneros, încheiate cu un
subdobânditor de bună-credinţă.

136. Constituie excepţii de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis:
a)  cazul uzucapiunii;
b)  cazul actelor juridice încheiate prin nerespectarea unor
dispoziţii imperative, dar executate în fapt;
c)  cazul actelor de conservare şi de administrare a bunului.

137. Spre deosebire de nulitate, rezoluţiunea:
a)  se aplică tuturor categoriilor de acte juridice;
b)  se datorează neexecutării culpabile de către una din părţile
contractului sinalagmatic când cealaltă parte şi-a executat
obligaţiile;
c)  se analizează în cazul executării contractului.

138. Inopozabilitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că vizează:
a)  nerespectarea unor condiţii privind valabilitatea actului;
b)  doar actul juridic pentru care legea prevede anumite măsuri
de publicitate;
c)  în mod deosebit, părţile.

139. Caducitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că:

a)  operează ex nunc;
b)  presupune numai un act care nu a produs încă efecte;
c)  presupune un act care nu este valabil încheiat.

140. În categoria avânzilor-cauză, intră printre alţii, şi:

a)  succesorii cu titlu universal ai părţilor;
b)  reprezentanţii convenţionali ai părţilor;
c)  toate persoanele care, după încheierea actului juridic, au
contractat cu părţile acestuia.

141. Excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor actului juridic
sunt, printre altele:

a)  contractul în favoarea unei terţe persoane;
b)  promisiunea pentru altul;
c)  reprezentarea.

142. Obligaţia asumată sub condiţie:
a)  suspensivă pur potestativă din partea debitorului este
valabilă;
b)  rezolutorie cazuală este nulă;
c)  pur potestativă din partea creditorului este valabilă.

143. În funcţie de întinderea efectelor sale, nulitatea se clasific ă în:
a)  nulitate de fond şi nulitate de formă;
b)  nulitate totală şi nulitate parţială;
c)  nulitate de drept şi nulitate judiciară.

144. Clasificarea nulităţilor în absolute şi relative se face în funcţie de:
a)  felul condiţiei de valabilitate neîndeplinită;
b)  modul de valorificare;
c)  natura interesului ocrotit.

145. Forma ad validitatem a actului juridic civil:
a)  constă, în toate situaţiile, în întocmirea unui înscris autentic;
b)  este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă;
c)  este cerută, printre altele, în cazul contractului de asigurare.

146. Nulitatea relativă:
a)  poate fi acoperită prin confirmare, expresă sau tacită, de
către cel ce o poate invoca;
b)  poate fi invocată de orice persoană care are interes;
c)  poate fi invocată numai în cadrul termenului de prescripţie
extinctivă.

147. Nulitatea virtuală (tacită) este aceea care:
a)  rezultă în mod implicit, neîndoielnic, din textul de lege;
b)  rezultă în mod explicit dintr-un text legal;
c)  se deduce, cel mai adesea, din modul de redactare a textelor.

148. Conversiunea actului juridic presupune îndeplinirea următoarelor
condiţii:
a)  să existe identitate de părţi cu cele două acte juridice;
b)  unul din acte să fie anulat efectiv şi parţial;
c)  să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul
valabil.


149. Pacta sunt servanda este un principiu:
a)  care guvernează efectele nulităţii actului juridic;
b)  fundamental al dreptului civil;
c)  consacrat prin lege numai pentru convenţii, nu şi pentru acte
juridice unilaterale.

150. Pot fi revocate în mod unilateral următoarele acte:
a)  contractul de locaţiune încheiat pe o perioadă determinată;
b)  donaţia între soţi;
c)  contractul de depozit, de către deponent.

151. Nulitatea relativă intervine în cazul:
a)  dolului principal;
b)  predecesului legatarului;
c)  neîndeplinirii formalităţilor privind publicitatea imobiliară.

152. În contractele sinalagmatice lipseşte scopul imediat când:
a)  obiectul contraprestaţiei reprezentate nu există la încheierea
actului şi nici nu poate exista în viitor;
b)  bunul nu a fost predat;
c)  există o eroare asupra motivului determinant.

153. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau necunoaşterii momentului când se va împlini termenul, există:
a)  termen cert;
b)  termen suspensiv;
c)  termen voluntar.

154. Termenul de graţie se acordă:
a)  în cazul vânzării de imobile, dacă vânzătorul e în pericol de
a pierde lucrul;
b) în cazul plăţii nedatorate;
c)  în cazul gestiunii de afaceri.

155. Dacă debitorul execută plata înainte de împlinirea termenului:
a)  face o plată nedatorată;
b)  face o plată perfect valabilă;
c)  are dreptul de a cere restituirea prestaţiei efectuată ca plată.

156. Creditorul, înainte de împlinirea termenului:
a)  nu poate opune debitorului, compensaţia;
b)  poate cere plata, dacă termenul este în favoarea debitorului;
c)  poate intenta acţiunea oblică.

157. Creditorul, pendente conditione:
a)  poate face acte de conservare a dreptului său;
b)  nu poate cere şi obţine garanţii;
c)  nu poate cere executarea obligaţiei de către debitor.

158. Condiţia, în funcţie de cauza de care depinde realizarea sau
nerealizarea evenimentului, se clasifică în:
a)  condiţie mixtă;
b)  condiţie suspensivă;
c)  condiţie cauzală.

159. Condiţia pur potestativă este condiţia:
a)  a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei
persoane determinate;
b)  a cărei realizare sau nerealizarea depinde exclusiv de voinţa
unei singure părţi;
c)  a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei părţi
şi de fapte exterioare.

160. Condiţia mixtă este acea condiţie a cărei realizare depinde de:
a)  hazard;
b)  voinţă uneia sau a celeilalte părţi a actului juridic;
c)  voinţa unei părţi şi a altei persoane.

161. Condiţia negativă este acea condiţie care:
a) afectează existenţa actului juridic printr-un eveniment ce
urmează să nu se îndeplinească;
b)  afectează naşterea dreptului şi obligaţiei;
c)  constă într-un eveniment sau fapt ce nu se poate realiza, fie
sub aspect fizic, fie sub aspect juridic.

162. În cazul în care condiţia rezolutorie s-a îndeplinit:
a)  actul juridic se consolidează, fiind socotit, de la încheierea
lui, ca pur şi simplu;
b)  actul juridic este desfiinţat cu efect retroactiv;
c)  părţile se află în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă nu
ar fi încheiat actul juridic.

163. În materia violenţei, ca viciu de consimţământ:
a)  temerea insuflată celui ameninţat trebuie să fie considerabilă
şi actuală;
b)  ameninţarea să provină de la un cocontractant;
c)  sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului
juridic.

Verificati raspunsurile aici:http://univ-danubius.blogspot.com/2015/08/raspunsuri-teste-grila-drept-civil-anul.html

Read More