Tema 1 Redactează
un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în
care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele
aspecte:
a) Organizarea
şi conducerea instanţelor judecătoreşti;
b) Ministerul
Public.
Importanţa puterii judecătoreşti este dată de
către Constituţie, care evidenţiază în conţinutul art. 126 că, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite delege”.
Organizată sub forma unui serviciu public,
justiţia este o funcţie în slujba Statului de drept, cu titlu de monopol[1] asupra acesteia, ne mai putând funcţiona și alte servicii ce pot exercita atribuţii de
justiţie cu caracter privat.
Ca și
serviciu public, activitatea justiţiei este organizată pe fundamentul unor
principii proprii de organizare şi funcţionare, apte să ofere justiţiabililor apărarea,
dar şi recunoaşterea drepturilor acestora în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
Principiile, structura şi modul de organizare a
sistemului judiciar român sunt consacrate în Constituţia României şi Legea
nr.304/2004 privind organizarea judiciară republicată. Justiţia se înfăptuieşte
în numele legii şi se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale
specializate, instanţe militare şi judecătorii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura instanţă supremă
care funcţionează în România, cu sediul în capitala ţării, fiind organizată în
4 secţii (secţia civilă şi de proprietate intelectuală, secţia penală, secţia
comercială, secţia de contencios administrativ şi fiscal), Completul de 9
judecători şi Secţiile Unite. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
se exercită de preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere.
Curţile de apel sunt instanţe în circumscripţia cărora funcţionează
mai multe tribunale şi tribunale specializate. În cadrul curţilor de apel
funcţionează complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale,
cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal,
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Tribunalele sunt organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al
municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de
judeţ. În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile
din judeţ. În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau complete specializate
pentru: cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze
de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale. Există însă, și tribunale
specializate înființate pe domenii la nivelul judeţelor şi al municipiului cum
sunt: Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov; Tribunalul Comercial Cluj;
Tribunalul Comercial Mureş; Tribunalul Comercial Argeş.
Judecătoriile sunt instanţe organizate în judeţe şi în sectoarele
municipiului Bucureşti. În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul
judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate. La nivelul
acestor instanţe, legea prevede organizarea secţiilor sau a completelor
specializate pentru minori şi familie. Fiecare instanţă judecătorească este
condusă de un preşedinte care exercită atribuţii manageriale. Secţiile
instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie. În
cadrul fiecărei instanţe funcţionează un colegiu de conducere, care hotărăşte
cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei.
Cu excepţia judecătoriilor şi a tribunalelor
specializate, toate celelalte instanţe judecătoreşti menţionate au
personalitate juridică.
Instanţele militare sunt organizate în tribunale militare,
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Fiecare are statut de unitate militară, cu indicativ propriu, iar
circumscripţiile acestor instanţe sunt prevăzute în Anexa 2 la Legea nr. 304/2004
republicată. Tribunalele militare funcţionează în municipiile: Bucureşti,
Cluj-Napoca şi Timişoara, iar Tribunalul Militar Teritorial şi Curtea Militară
de Apel, în municipiul Bucureşti.
MINISTERUL
PUBLIC
Constituția României și Legea 304/2004
actualizează instituția Ministerului Public ca organ al autorității
judecătorești.[2] Potrivit prevederilor art.131 alin. 1 din
Constituție, „În activitatea judiciară,
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără
ordinea de drept precum și drepturile și libertățile cetățenilor“.
Activitatea Ministerului Public este organizată
potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. Procurorul
nu poate acţiona decât în limitele competenţei sale, prin mijloacele şi în
cazurile stabilite prin dispoziţiile legale.
Potrivit principiului imparţialităţii, în
spiritul prevederilor art.16 din Constituţie care statuează că „Nimeni nu este mai presus de lege”,
procurorul trebuie să vegheze ca organele la a căror activitate participă sau a
căror activitate o supraveghează, să aplice legea fără discriminare.
Subordonarea ierarhică, un alt principiu al
activităţii Ministerului Public, se concretizează în aceea că procurorii din
fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului acelui parchet, iar acesta din
urmă este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi
circumscripţie teritorială. Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date
în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar
în instanţă procurorul de şedinţă este liber să prezinte concluziile pe care le
consideră întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în
cauză.
Procurorul ierarhic superior poate să
îndeplinească oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine şi să
suspende ori să infirme actele şi dispoziţiile acestora dacă sunt contrare legii.
În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de
lege. Lucrările repartizate pot fi trecute altui procuror numai în cazul
suspendării sau al încetării calităţii acestuia, ori în absenţa sa, dacă există
cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rezolvarea sa.
Atribuţiile Ministerului Public pot fi grupate, în mod convenţional, în două categorii:
-
Judiciare cum
ar fi: sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale; exercitarea
acţiunii civile în cazurile prevăzute de lege; participarea, în condiţiile
legii, la soluţionarea cauzelor penale sau civile; exercitarea căilor de atac
împotriva hotărîrilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege.
-
Extrajudiciare
printre care amintim: studierea cauzelor care generează sau favorizează
criminalitatea, elaborarea de propuneri în vederea eliminării ecestora, precum
şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu.
Există însă şi atribuţii ale Ministerului Public
ce au un caracter judiciar şi deopotrivă administrativ, ca: efectuarea
urmăririi penale şi, după caz, supravegherea acesteia, controlul activităţii
altor organe de cercetare penală; apărarea drepturilor şi interesele minorilor,
ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane,
în condiţiile legii.
Cele mai importante atribuţii ale Ministerului Public
sunt exercitate de către procurori în cadrul procesului civil şi penal.
Modul de organizare a Ministerului Public este
prevăzut în legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Parchetul
constituie structura organizatorică de bază a Ministerului Public și este
alcătuit din totalitatea magistraţilor (procurorilor) care exercită funcţiile
specifice Ministerului Public pe lîngă o anumită instanţă de judecată.
Parchetele
funcționează câte unul pe lângă fiecare
curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie. Pe
lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet militar. Parchetele au
sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care
funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea.
Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele
de pe lângă tribunale au personalitate juridică și
au în structura lor secţii, în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi birouri.
Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o secţie pentru
minori şi familie.
Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt
conduse de procurori generali, iar parchetele de pe lângă tribunale, tribunale
pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori.
Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor
de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori şefi. În cadrul fiecărui parchet
funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele generale de conducere
ale parchetelor.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este
condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct, un adjunct şi trei consilieri, are
personalitate juridică, gestionează bugetul Ministerului Public și coordonează
activitatea tuturor parchetelor
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism funcționează în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având atribuţiile, competenţa,
structura, organizarea şi funcţionarea reglementate în Legea nr. 508/2004
modificată şi completată.
Departamentul Naţional Anticorupţie funcționează,
ca structură autonomă și cu personalitate
juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
fiind independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe
lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. D. N. A.
este condus de un procuror şef, ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi şi 2
consilieri, fiind coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atribuţiile, competenţa, structura,
organizarea şi funcţionarea Departamentului Naţional Anticorupţie sunt
stabilite în O.U.G. nr. 43/2002 modificată şi completată.
