Dispozițiilor legale CPP privind citarea în procesul penal

citarea în procesul penal

Potrivit dispozițiilor legale din Codul de procedură penală din România privind citarea în procesul penal, acestea sunt:

Persoana care urmează să fie citată trebuie să fie informată despre data, ora și locul la care trebuie să se prezinte.

Citarea se face prin înmânarea unui mandat de citare, care trebuie să conțină numele și prenumele persoanei citate, calitatea acesteia, data, ora și locul la care trebuie să se prezinte.

Mandatul de citare trebuie să fie semnat de către procuror sau de către judecătorul de instrucție, după caz.

În cazul în care persoana citată nu poate fi găsită la adresa indicată în mandatul de citare, acesta trebuie să fie transmis la adresa următoare.

Persoana citată trebuie să se prezinte la data și locul indicat în mandatul de citare, altfel poate fi sancționată cu amendă sau chiar reținută.

Dacă persoana citată nu cunoaște limba română ?

Dacă persoana citată nu cunoaște limba română, aceasta trebuie să fie citată în limba în care vorbește și înțelege cel mai bine.

Persoanele care au vârsta sub 18 ani sau sunt în imposibilitate fizică sau psihică de a se prezenta la instanță pot fi citate prin intermediul reprezentanților lor legali sau prin intermediul unei terțe persoane.

Acestea sunt principalele dispoziții legale privind citarea în procesul penal din Codul de procedură penală din România.

Citația este individuală?

Da, citarea în procesul penal este individuală și se face pentru fiecare persoană în parte. Acest lucru se datorează faptului că fiecare persoană are dreptul să fie informată cu privire la faptul că este chemată să se prezinte în instanță sau la organul de cercetare penală, precum și cu privire la motivele pentru care este chemată. Prin urmare, citarea trebuie să fie personală și să fie înmânată direct persoanei citate, pentru a se asigura că acesta a fost informat în mod adecvat și că are posibilitatea să se pregătească pentru prezența sa la audiere.

Chemarea unei persoane în fața procurorului se face doar prin citație scrisă?

Nu neapărat. În general, chemarea unei persoane în fața procurorului poate fi făcută atât prin citarea scrisă, cât și prin alte modalități, cum ar fi:

Convocarea verbală: procurorul poate să convoace verbal o persoană să se prezinte la biroul său sau la altă locație pentru a fi audiată. În acest caz, este important ca persoana să fie informată cu privire la data, ora și locul la care trebuie să se prezinte și să i se ofere un mandat de citare scris, care să conțină aceleași informații.

Comunicarea prin intermediul avocatului:

Procurorul poate comunica cu persoana printr-un avocat desemnat de aceasta. Avocatul poate fi notificat verbal sau printr-un document scris cu privire la data, ora și locul la care trebuie să se prezinte persoana.

Cu toate acestea, citarea scrisă este modalitatea obișnuită prin care se face chemarea unei persoane în fața procurorului, deoarece oferă o dovadă clară și o evidență a faptului că persoana a fost informată cu privire la prezența sa la audiere.

Suspectul poate fi citat și la adresa locului său de muncă?

Da, suspectul poate fi citat și la adresa locului său de muncă, în cazul în care procurorul sau judecătorul de instrucție nu reușește să îl găsească la domiciliul său sau la o altă adresă cunoscută. În conformitate cu dispozițiile legale, mandatul de citare trebuie să fie înmânat direct persoanei citate, astfel încât procurorul sau judecătorul de instrucție poate decide să trimită mandatul de citare la adresa de muncă a suspectului dacă acesta este singurul loc cunoscut unde poate fi găsit.

De asemenea, în cazul în care suspectul a fost reținut și se află în custodia autorităților, mandatul de citare poate fi înmânat direct lui la locul de reținere. În orice caz, este important ca mandatul de citare să fie înmânat direct suspectului, pentru a se asigura că acesta a fost informat cu privire la data, ora și locul la care trebuie să se prezinte la audiere.

Potrivit dispozițiilor legale privind citarea în procesul penal:

A. chemarea unei persoane în fața procurorului se face doar prin citație scrisă;

B. citația este individuală;  (răspuns corect)

C. suspectul nu poate fi citat și la adresa locului său de muncă. (primire în profesie - avocat stagiar, 2018)

Read More

Tema nr.2 Drept Procesual Civil anul 4 semestrul 1

Tema nr.2 Drept Procesual Civil anul 4 semestrul 1

1. Termenele de procedura si sancțiunile procedurale.

Termenele de procedura si sancțiunile procedurale Cunoasterea termenelor in care trebuie exercitate drepturile si obligatiile procesuale ale partilor precum si cunoasterea sanctiunilor aplicabile in cazul nerespectarii termenelor reprezinta una dintre problemele semnificative ale dreptului procesual civil  . Termenele se regasesc in Codul de procedura civila in Cartea a ii-a, titlul ii- Dispozitii generale de procedura, cap. 3-Termenele. Termenele de procedura reprezinta durata inauntrul careia trebuie indeplinit actul sau trebuie realizat dreptul. Clasificarea termenelor procedural poate fi facuta in functie de mai multe criteria si anume: 1.in functie de sursa lor sau modul in care ele sunt stabilite exista: a)termene legale , cele stabilite prin lege si a caror utilitate depaseste sfera intereselor private. b)termene judecatoresti, cele stabilite de instant sau de presedintele acesteia, care pot fi modificate, scurtate sau prelungite. c)termene conventionale, adica acele termene care sunt convenite de parti , daca legea le permite. 2.in functie de caracterul lor sau intr-o alta formulare, potrivit cu scopul lor pot fi: a)termene imperative adica acelea inauntrul carora trebuie sa se manifeste o anumita conduit procesuala. b)termene de recomandare, cele in cadrul carora este indicat sa se efectueze anumite acte ori sa se realizeze anumite activitati procesuale; termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel. 3.in functie de efectul pe care il produc sau intr-o alta formulare , potrivit cu sanctiunea lor, termenele procedural pot fi grupate in: a)termene absolute, cele irepresibil obligatorii pentru parti si instant de respectarea lor depinzand direct validitatea sau invaliditatea actului procedural; b)termene relative, care nu atrag nici nulitatea , nici decaderea, dar pot justifica , eventual, alte sanctiuni,de ordin disciplinar, pecuniar etc.; 4.in functie de modul de determinare a duratelor, pot fi: a)termene fixe, desemnand o durata uniformasi invariabila; b) termene minime, desemnanad durata strict necesara , dupa consumarea careia este ingaduita efectuarea valabila a unui act procedural; c)termene maxime, desemnand data sau momentul procesual ce nu poate fi deposit. 5.dupa modul de calcul termenele pot fi: a)termene de succesiune, ele calculandu-se spre inainte; b)termene de regresiune, can dele se calculeaza spre inapoi. 6.dupa cum exista sau nu posibilitatea cunoasterea momentului cand se va implini termenul acestea pot fi: a)termene certe, adica précis determinate; b)termene incerte, imprecise determinate, dar sigure; 7.functie de modaliatatea tehnica de stabilire , termenele pot fi: a) termene directe, prevazute ca atare , explicit; acestea sunt in general termenele pentru exercitarea cailor de atac. b)termene indirecte, implicite, cele ce rezulta din anumite conditii fixate de lege; 8. dupa cum ele pot fi modificate sau nu, exista: a)termene rigide sau inflexibile, cele care nu sunt succeptibile de abreviere sau de prorogare; nu pot fi scurtate sau prelungite. b)termene mobile sau flexibile, care, dimpotriva, pot fi scurtate sau prelungite; 9. daca exista sau nu posibilitatea intreruperii ori a suspendarii, termenele procedural pot fi: a)termene continue, adica fara posibilitatea de a fi intrerupte ori suspendate; b)termene discontinue, cele care, in limitele si in conditiile prevazute de lege, sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare; 10.potrivit cu unitatea de masurare a timpului, termenele pot fi stabilite pe minute, ore, zile, saptamani, luni, trimestru, semestru, ani. Aceasta clasificare intereseaza mai ales sub aspectul calculului termenului de procedura. Calculul termenelor procedurale Art. 101C.pr.civ. ofera reperele esentiale pentru calculul termenelor de procedura, mai putin in cazul celor statornicite pe minute, care insa, sunt socotite de momento ad momentum. Termenele stabilite pe ore incep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare. Din acel moment, ele curg de la ora la ora, de hora ad horam. Termenul de 24 de ore se calculeaza tot astfel, asa incat el nu trebuie confundat cu termenul de o zi. Termenele stabilite pe zile curg de la o zi la alta, nu de la ora la ora sau de momento ad momentum. Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare. Intreruperea si suspendarea termenelor procedurale Intreruperea termenului de procedura inseamna modificarea cursului acestui termen , in sensul ,,stergerii,,, al ,, inlaturarii,, perioadei consumate inainte de aparitia cauzei de intrerupere si inceperea unei noi perioade, de regula facand parte din acelasi termen, dupa incetarea cauzei de intrerupere. Cauzele de intrerupere pot fi cauze generale, altele sunt cauze speciale. Cauzele generale ale intreruperii termenului de procedura nu sunt reglementate sistematic in legea de procedura civila, asa cum asemenea cauze sunt reglementate in materia prescriptiei extinctive. Suspendarea termenelor procedurale Suspendarea termenului de procedura inseamna modificarea cursului acestui termen, in sensul opririi lui pe durata existentei unor situatii limitative prevazute de lege, la sfarsitul carora acelasi termen isi reia cursul, socotindu-se si timpul consumat inainte de suspendare. Cauzele de suspendare pot fi cause generale si cauze speciale. Sanctiuni procedurale In intreaga istorie a dreptului sanctiunile au constituit o component esentiala a sistemului juridic. Sanctiunea , sub diferitele sale formr de manifestare, intervine ori de cate ori exigentele legii au fost nesocotite. Respectarea legalitatii este o cerinta fundamentala a consolidarii statului de drept. Functiile sanctiunilor procedurale Sanctiunile procedural exercita doua functii importante: -o functie preventive-educativa. Aceasta functie se realizeaza in cadrul tuturor sanctiunilor procedurale . - o functie represiv-intimidanta. Aceasta functie se concretizeaza in coercitiunea specifica fiecarei sanctiuni procedural(nulitatea, decaderea etc.). Rolul sanctiunilor procedurale Sanctiunile procedural au in toate situatiile un rol deosebit de important, intrucat ele sunt destinate sa contribuie la o optima administrare a justitiei. Fara existent unor sanctiuni procedurale activitatea judiciara, bazata pe confruntarea unor interese contradictorii, nu s-ar putea realiza in conditii proprii unui stat de drept. Consacrarea drepturilor si obligatiilor procesuale ar ramane doar formala , in lipsa unor sanctiuni care sa intervina pentru a impune o conduit adecvata a participantilor la activitatea judiciara. Dar sanctiunile procedural nu corespund numai unui interes general, ci si unui interes concret al partilor litigiante pentru care procesele civile nu trebuie bsa se eternizeze, ci dimpotriva se impune sa fie solutionate cu respectarea tuturor garantiilor prevazute de lege. In aceste conditii se poate afirma ca sanctiunea de drept procesual reprezinta ea insasi o garantie a restabilirii ordinii de drept si in ultima instant a drepturilor subiective contestate. Identificarea principalelor sanctiuni procedurale Decaderea Expirarea termenului procedural atrage, dupa caz, perimarea, nulitatea, decaderea sau alte sanctiuni, precum amenda civila, masuri disciplinare etc. in fapt , decaderea precede si provoaca nulitatea actului procedural. Ea nu poate fi insa decat efectul si sanctiunea expirarii unui termen legal, imperativ-onerativ. Termenele judecatoresti sau cele convetionale, chiar si termenele legale, dar de ,, asteptare sau ,,prohibitive,, , nu sunt sanctionate cu decaderea , ci eventual, cu alte sanctiuni. Uneori decaderea ca sanctiune a termenului procedural nu este explicit indicate in textul de lege, dar ea este evocate prin sinonime. Clasificarea decaderilor Decaderile se clasifica in: a)decaderi riguroase, prevazute deci de lege, instant doar urmand sa le constate in urma invocarii lor; b) decaderi cominatorii, lasate la aprecierea instantei. In sistemul nostru, toate decaderile sunt ,, riguroase,, si totodata ,,restrictive,,. Functiile decaderii Functiile decaderii pot fi considerate urmatoarele: a)functia preventiva , care , derivand din virtualitatea decaderii, stimuleaza ,,activismul,, procesual al partilor si buna lor credinta in exercitarea drepturilor procesuale; b) functia sanctionatoare , constand in pierderea dreptului sau privarea partii de un drept procesual. Dar , totodata, functia sanctionatoare a decaderii se obiectiveaza si intr-un alt mos, anume in faptul ca actul indeplinit peste termen este nul, realizandu-se astfel functia reparatorie a nulitatii. Constatarea decaderii apartine instantei in fata careia aceasta a fost invocate sau care , din oficiu, are obligatia sa o constate. Odata constatata, decaderea se pronunta de catre instant , printr-o incheiere susceptibila de apel sau de recurs inpreuna cu fondul. Tardivitatea caii de atac se pronunta insa printr-o hatarare(decizie). Efectele decaderii In ceea ce priveste efectele decaderii acestea sunt: a)pierderea dreptului sau privarea de un drept; b)ineficienta actului procedural tardiv. Nulitatea Prin nulitate se desemneaza, in general, sanctiunea ce se poate aplica in cazul nesocotirii anumoitor dispozitii legale sau ,,mijlocul ethnic prevazut de lege pentru a asigura respectarea conditiilor de validitate a actului juridic,, . Clasificarea nulitatilor procedurale Clasificarea nulitatilor reprezinta o problema de real interes atat theoretic , cat si practice, intrucat ea vizeaza si regimul juridic al acestora. In realitate in literature de specialitate au fost folosite mai multe criteria pentru departajarea diferitelor categorii de nulitati procedurale si anume: 1.in functie de natura normelor de procedura incalcate nulitatile se clasifica in :nulitati absolute si nulitati relative. -este cea mai importanta clasificare care se face in doctrina si a caror implicatii practice sunt deosebite, caci ea serveste si pentru determinarea regimului juridic al nulitatilor. 2.in functie de izvorul lor nulitatile pot fi: nulitati exprese si nulitati virtuale . -nulitatile exprese sau textual ori explicite sunt acelea stabilite anume de lege. -nulitatile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil. 3. in functie de raportul cazual specific intre actele de procedura nulitatile pot fi: nulitati proprii si nulitati derivate. -nulitatea proprie reprezintasanctiunea care lipseste de eficienta juridical actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate. - nulitatea derivate reprezinta o consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependenta functionala . 4. dupa natura conditiilor care determina ineficienta actului de procedura nulitatile pot fi : nulitati intrinseci si nulitati extrinseci. -nulitatile intrinseci intervin in cazul nesocotirii unor cerinte ce tin de natura sau substanta actului de procedura. -nulitatile extrinseci intervin in cazul nesocotirii nunor conditii exterioare ale actului de procedura. 5.dupa intinderea efectelor distructive ale sanctiunii nulitatile pot fi: nulitati totale si nulitati partiale. 6. dupa modul cum opereaza nulitatile pot fi: nulitati de drept si nulitati judiciare. -nulitatile judiciare sunt acelea care opereaza in temeiul legii fara sa mai fie necesara o hotarare de constatare a efectelor produse. Perimarea procesului civil Perimarea se infatiseaza ca o sanctiune ce se rasfrange asupra intregii activitati judiciare si care este determinata tocmai de lipsa de staruinta a partilor in solutionarea litigiului. Doctrina procesuala considera ca perimarea are un character mixt de sanctiune si de prezumtie de desistare de la judecata. Amenzi judiciare Amenda judiciara este sanctiunea care se aplica de catre instant persoanei care a savarsit o abatere in cursul ativitatii de judecata. Trasaturile amenzii judiciare sunt urmatoarele: a)amenda judiciara este sanctiunea care se aplica cumulative sau separat in cazul savarsirii unei abateri in cursul procesului civil, in cazul deci al incalcarii obligatiilor procesuale de catre parti sau de alti participant la activitatea judiciara. b)pentru faptele prevazute expres de lege pot fi amendate si alte personae decat acelea care au calitatea de parti ori participa la activitatea judiciara. c)sanctiunea amenzii judiciare se poate aplica numai in cazurile si in limitele prevazute de legea procedural; d)amenda si despagubirea se stabilesc , dupa caz , de instanta de judecata ori de catre presedintele instantei de executare; f)impotriva incheierii exista numai calea cererii de reexaminare in urma careia , dupa caz, instanta de judecata sau presedintele instantei de executare poate sa revina asupra amenzii ori despagubirii sau sa dispuna reducerea acestora; g)cererea de reexaminare poate fi facuta in termen de 15 zile dupa caz, de la data la care a fost luata masura sau de la data comunicarii incheierii; h) cererea se solutioneaza prin incheiere irevocabila, data in camera de consiliu, de catre instant de judecata ori de catre presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despagubirea. Sanctiuni disciplinare Raspunderea disciplinara presupune, indeobste, savarsirea unei abateri disciplinare, avand ca elemente constitutive urmatoarele: a)o fapta –actiune sau inactiune-prin care se incalca obligatiile de serviciu; b)un subiect, autor al faptei, totdeauna persoana fizica, susceptibila sa raspunda juridiceste; c)vinovatia autorului faptei, sub forma intentiei sau a culpei. Se observa ca sanctiunile disciplinare au anumite functii bine determinate , acestea fiind: functia preventive-educativa si functia represiv-intimidanta. De altfel sanctiunile procedural determina o mai buna administrare a justitiei. In acest context se remarca obligativitatea respectarii termenelor de procedura in vederea realizarii drepturilor si intereselor legitime ale partilor, ele avand rolul de a ritma timpul procesului civil, iar in cazul nerespectarii acestor rtermene dispozitiile ;egale impugn anumite sanctiuni tocmai in scopul desfasurarii ritmice, operative a procesului civil.

Read More

Mihail Udroiu - teste procedura penala partea a-3 a

Mihail Udroiu - teste procedura penala partea a-3 a

1.      Mandatul de percheziţie domiciliară poate fi folosit:

a.       ori de câte ori este necesar, însă numai în intervalul de timp stabilit de judecător;

b.      singură dată;

c.       pe o durată de cel mult 20 de zile de la momentul emiterii.

2.      Percheziţia:

a.       unui vehicul poate fi efectuată numai cu autorizarea procurorului, doar atunci când vehiculul se află într-un loc public;

b.       corporală poate fi efectuată de orice persoană care prinde în flagrant infractorul;

c.       domiciliară nu poate fi dispusă în cazuri urgente de procuror.

3.      În faza de judecată instanţa:

a.       nu poate efectua personal percheziţia domiciliară;

b.      poate dispune delegarea procurorului pentru efectuarea percheziţiei domiciliare;

c.       nu poate dispune delegarea organelor de cercetare penală pentru efectuarea percheziţiei domiciliare.

4.      Convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate pot fi supuse:

a.       analizei judecătorului de cameră preliminară numai dacă au fost în prealabil certificate de judecătorul de drepturi şi libertăţi;

b.      unei expertize tehnice;

c.       unei expertize criminalistice.

5.      Durata totală a mandatul de supraveghere tehnică vizând interceptarea convorbirilor telefonice cu privire la aceeaşi persoană şi la aceeaşi faptă nu poate depăşi:

a.       120 de zile;

b.      6 luni;

c.       un an.

6.      În cazul infracţiunii de trafic de influenţă, persoana care cumpără influenţa poate înregistra în mod legal convorbirile purtate de:

a.       persoana care îşi trafichează influenţa cu funcţionarul public care urmează a efectua actul, fără autorizaţia judecătorului;

b.       aceasta cu funcţionarul public care urmează a efectua actul numai cu încuviinţarea procurorului;

c.       aceasta cu funcţionarul public care urmează a efectua actul, fară mandatul judecătorului de drepturi şi libertăţi.

7.      Supravegherea tehnică constând în localizarea prin G.P.S.:

a.       poate fi dispusă de procuror cu ocazia verificărilor prealabile începerii urmăririi penale;

b.      se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi numai după începerea urmăririi penale;

c.       poate fi folosită ca probă în procesul penal chiar dacă mijloacele tehnice de localizare au fost instalate pe autovehiculul suspectului de către persoana vătămată.

8.      Obţinerea datelor privind situaţia financiară a unei persoane:

a.       se poate realiza numai dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi a emis un mandat de supraveghere tehnică;

b.      poate fi solicitată de procuror numai cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi;

c.       poate fi dispusă în cazuri urgente, în mod provizoriu de procuror.

9.      După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul:

a.       nu are obligaţia de a informa suspectul;

b.       poate restrânge dreptul inculpatului de a consulta procesele-verbale de predare numai pe o durată de cel mult 10 zile;

c.       poate dispune prin ordonanţă amânarea prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică până la momentul luării unei măsuri preventive.

10.  Este întotdeauna obligatorie efectuarea unei expertize:

a.       în cazul săvârşirii infracţiunii de ucidere sau vătămarea copilului nou-născut ori a fătului de către mamă (art. 200 NCP);

b.       pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport de constatare;

c.       în cazul infractorilor minori.

11.  Instanţa dispune efectuarea unui supliment de expertiză:

a.       numai de către expertul care a fost desemnat să efectueze expertiza;

b.      când constată că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului;

c.       ori de câte ori concluziile expertizei sunt contestate.

12.  În cursul judecăţii, la efectuarea expertizei poate participa un expert recondamnat:

a.       de procuror;

b.       numai de către părţi;

c.       de persoana vătămată.

13.  Nu poate forma obiectul unei comisii rogatorii:

a.       audierea unui martor cu identitatea protejată;

b.      dispunerea şi punerea în executare a măsurii sechestrului asigurător;

c.       încuviinţarea folosirii investigatorilor sub acoperire.

14.  În cazul constatării comiterii infracţiunii flagrante de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a unei substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează:

a.       din dispoziţia organelor de constatare;

b.       numai după începerea urmăririi penale;

c.       cu autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în cazul în care cel suspus examinării nu îşi dă consimţământul la recoltare.

15.  În cazul delegării:

a.       organul căruia i se deleagă efectuarea unui act procedural este inferior în grad celui care dispune delegarea şi are competenţa funcţională de a efectua actul;

b.       actul procesual a cărui efectuare a fost delegată intră în competenţa materială a organului căruia i se delegă efectuarea actului;

c.       organul judiciar căruia i s-a delegat efectuarea actului procedural nu poate să delege la rândul său efectuarea actului altui organ ierarhic inferior.

16.  Măsura preventivă a reţinerii:

a.       poate fi dispusă pe o perioadă de 5 ore;

b.      nu poate fi în niciun caz prelungită;

c.       poate fi contestată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.

17.  Durata arestării inculpatului minor care are vârsta de 16 ani este de cel mult:

a.       30 zile;

b.       15 zile;

c.       20 zile.

18.  În cazul în care, în cursul soluţionării propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, durata reţinerii a expirat, judecătorul de drepturi şi libertăţi:

a.       nu mai poate dispune admiterea propunerii de arest la domiciliu;

b.       poate admite propunerea şi dispune arestul al domiciliu pe o durată de cel mult 29 de zile de la data încarcerării;

c.       poate admite propunerea şi dispune arestul al domiciliu pe o durată de cel mult 30 de zile.

19.  Măsura controlului judiciar pe cauţiune:

a.       încetează de drept dacă instanţa a dispus o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei;

b.      poate fi menţinută în cursul procedurii de cameră preliminară;

c.       poate fi prelungită din 30 în 30 de zile în cursul urmăririi penale.

20.  În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune prin încheiere luarea măsurii arestării preventive:

a.       soluţia se pronunţă în camera de consiliu;

b.       contestaţia împotriva încheierii se soluţionează în şedinţă publică;

c.       nu se mai poate dispune arestarea preventivă a aceleiaşi persoane într-o altă cauză.

21.  Ascultarea inculpatului este obligatorie:

a.       în procedura audierii anticipate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;

b.      la luarea măsurii controlului judiciar;

c.       cu ocazia soluţionării unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive.

22.  Sunt executorii încheierile prin care:

a.       se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului;

b.       se respinge cererea de revocarea controlului judiciar pe cauţiune;

c.       se dispune luarea măsurii arestului la domiciliu.

23.  Cauţiunea se restituie când se dispune:

a.       renunţarea la urmărirea penală;

b.       restituirea cauzei la parchet de judecătorul de cameră preliminară;

c.       printr-o hotărâre, chiar nedefmitivă, de amânare a aplicării pedepsei.

24.  Judecătorul de cameră preliminară poate dispune:

a.       menţinerea măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

b.      luarea măsurii controlului judiciar;

c.       luarea măsurii internării medicale provizorii în cazul în care procurorul a dispus clasarea pe motiv de iresponsabilitate.

25.  Din durata reţinerii:

a.       nu se deduce durata mandatului de aducere la sediul organului de urmărire penală;

b.       se deduce durata conducerii administrative la sediul poliţiei;

c.       se deduce durata audierii prealabile a suspectului.

26.  Nu poate fi supus vreunei măsuri procesuale provizorii de ocrotire în procesul penal:

a.       suspectul;

b.      inculpatul;

c.       persoana vătămată.

27.  În cursul urmăririi penale internarea nevoluntară în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice:

a.       poate fi dispusă numai de judecătorul de drepturi şi libertăţi;

b.      poate fi prelungită numai o singură dată;

c.       nu poate fi dispusă faţă de suspect.

28.  Măsura sechestrului asigurător se poate lua în vederea executării pedepsei amenzii penale:

a.       cu privire la bunurile suspectului reţinut într-o cauză penală;

b.       atât cu privire la bunurile inculpatului, cât şi cu privire la bunurile părţii responsabile civilmente;

c.       asupra bunurilor unei persoane juridice la care inculpatul este administrator în cazul săvârşirii unei infracţiuni de corupţie.

29.  În cazul dispunerii unei soluţii de netrimitere în judecată:

a.       procurorul poate menţine măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile, chiar dacă persoana vătămată este majoră;

b.       măsurile asigurătorii luate în vederea executării măsurii confiscării speciale încetează de drept în 30 de zile de la data dispunerii soluţiei de către procuror;

c.       procurorul trebuie să menţină măsurile asigurătorii în ipoteza în care persoana vătămată este minoră.

30.  Asistenţa juridică este obligatorie:

a.       în cursul judecăţii, pentru inculpatul suspus măsurii arestului la domiciliu;

b.       în cursul urmăririi penale, pentru inculpatul major, care este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa între 2 şi 7 ani închisoare;

c.       în cursul urmăririi penale, pentru inculpatul care este supus măsurii obligării la tratament medical într-o altă cauză.

31.  Reprezentarea legală este posibilă în cadrul procesului penal în cazul:

a.       inculpatului minor care nu are capacitate de exerciţiu;

b.      persoanei juridice ce are calitatea de suspect;

c.       persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală în forma agravată prevăzută de art. 219 alin. (2) NCP.

32.  În cursul judecăţii, inculpatul persoană juridică:

a.       nu poate fi reprezentat printr-un mandatar;

b.       trebuie să fie reprezentat numai prin reprezentantul legal de la data săvârşirii infracţiunii;

c.       îşi poate exercita dreptul la tăcere prin reprezentantul legal.

33.  Substituitul procesual se deosebeşte de reprezentant prin faptul că:

a.       are facultatea, iar nu obligaţia de a acţiona;

b.      acţionează în nume propriu, pentru valorificarea unui interes al părţii;

c.       are obligaţia de a acţiona.

34.  Mandatul de aducere poate fi admis chiar dacă anterior nu s-a efectuat procedura de citare cu privire la:

a.       martor;

b.      suspect;

c.       persoana vătămată.

35.  Termenul substanţial prevăzut de NCPP:

a.       expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează ultimei zile a termenului, dacă aceasta cade într-o zi nelucrătoare;

b.      nu poate fi în niciun caz suspendat;

c.       este numai un termen de succesiune.

36.  Termenul procedural poate fi:

a.       suspendat;

b.       prorogat numai în situaţia în care este un termen prohibitiv;

c.       un termen de regresiune.

37.  Iau termenul în cunoştinţă:

a.       numai părţile prezente în faţa instanţei de judecată;

b.       martorii cărora li s-a înmânat personal citaţia, chiar dacă nu se prezintă în faţa instanţei;

c.       inculpatul persoană juridică care a primit citaţia prin intermediul persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, chiar dacă nu se prezintă în faţa instanţei.

38.  Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de inculpat în cazul în care:

a.       deşi achitat, a fost obligat la repararea pagubelor produse prin infracţiune;

b.      s-a dispus renunţarea la urmărirea penală;

c.       după intervenţia prescripţiei răspunderii penale, inculpatul solicită continuarea procesului penal.

39.  Nulitatea relativă nu poate fi invocată:

a.       în cazul în care a fost încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

b.      de instanţa de judecată din oficiu;

c.       de persoana vătămată în cursul procedurii de cameră preliminară.

40.  Îndreptarea erorii materiale:

a.       trebuie făcută numai printr-un act similar celui în care s-a ivit eroarea;

b.      din rechizitoriu nu poate fi realizată de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia verificării legalităţii actului de sesizare;

c.       de către judecător se realizează numai după ascultarea concluziilor procurorului.

41.  Spre deosebire de nulitate, decăderea:

a.       priveşte drepturi procesuale;

b.      operează de drept;

c.       trebuie să fie întotdeauna dispusă de un organ judiciar.

42.  Nu pot fi investigatori sub acoperire:

a.       agenţii poliţiei de frontieră;

b.       persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;

c.       persoanele care fac parte din cadrul organelor de cercetare penală.

43.  Procurorul poate dispune printr-o singură ordonanţă autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire pentru o perioadă de cel mult:

a.       40 de zile;

b.      60 de zile;

c.       30 de zile.

44.  Durata totală a autorizării investigatorilor sub acoperire, în aceeaşi cauză şi cu privire Ia aceeaşi persoană, în scopul investigării unei infracţiuni de trafic de droguri:

a.       este de cel mult un an;

b.      nu este limitată în timp prin dispoziţiile NCPP;

c.       este de cel mult doi ani.

#procedurapenala #parteagenerala #teste #mihailudroiu

Read More