SUBIECTELE
PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA DREPTUL EUROPEAN AL CONTRACTELOR
Subiectul I: Dreptul aplicabil obligațiilor
contractuale
Expuneți semnificația principiului libertății
de alegere în stabilirea dreptului aplicabil contractului.
Contractul este guvernat de legea aleasă de părți. Alegerea trebuie să
fie exprimată sau să fie în mod rezonabil certă din dispozițiile contractului
sau din circumstanțe. Părțile pot desemna legea aplicabilă întregului contract
sau doar unei părți a acestuia.
Stabiliți, conform prevederilor Regulamentului
CE nr.593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind
legea aplicabilă obligațiilor contractuale, modalitățile determinării dreptul
aplicabil contractelor.
Dreptul
aplicabil contractului poate li determinat in două moduri: subiectiv, adică
prin voinţa părţilor contractante, şi obiectiv, adică prin criterii obiective
de localizare a contractului în spaţiul unui anumit sistem de drept
(11)
|
Libertatea
părților de a alege legea aplicabilă ar trebui să fie unul dintre elementele
esențiale ale sistemului de norme care reglementează conflictul de legi în
materia obligațiilor contractuale.
|
(12)
|
Pentru a
determina dacă a fost exprimată clar alegerea privind aplicarea unei anumite
legi, unul din factorii de care ar trebui să se țină seama îl reprezintă
convenția părților, prin care se conferă uneia sau mai multor instanțe
dintr-un stat membru competența exclusivă de a judeca litigiile rezultate din
contract.
|
(13)
|
Prezentul
regulament nu înlătură posibilitatea părților de a include printr-o mențiune
de trimitere în contractul lor un corp de norme nestatale sau o convenție
internațională.
|
(14)
|
În cazul în
care Comunitatea adoptă, în cadrul unui instrument juridic adecvat, norme de
fond în materia contractelor, inclusiv clauze și condiții standard
|
Determinați, conform prevederilor Regulamentului
CE nr.593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind
legea aplicabilă obligațiilor contractuale, dreptul aplicabil contractelor de vânzare-cumpărare, de franciză, de distribuție şi de
transport, în lipsa alegerii de către părți.
Articolul 4
Legea aplicabilă
în absența alegerii
(1) În măsura în care
legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu articolul 3,
și fără a aduce atingere articolelor 5-8, legea aplicabilă contractului se
determină după cum urmează:
(a)
|
contractul
de vânzare-cumpărare
de bunuri este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită
vânzătorul;
|
(e)
|
contractul
de franciză este
reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită beneficiarul
francizei;
|
(f)
|
contractul
de distribuție
este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită
distribuitorul;
|
Articolul 5
Contractele de transport
(2)
În măsura în care legea aplicabilă contractului de transport de pasageri
nu a fost aleasă de părți în conformitate cu al doilea paragraf, legea aplicabilă este legea țării în care își
are reședința obișnuită pasagerul, cu condiția ca locul de plecare sau
cel de sosire să fie, de asemenea, situate în țara respectivă. Dacă nu sunt
întrunite aceste cerințe, se aplică legea țării în care își are reședința
obișnuită transportatorul.
(3) În
cazul în care, în lipsa unei alegeri a legii aplicabile, rezultă fără echivoc
din ansamblul circumstanțelor cauzei că respectivul contract are în mod vădit o
legătură mai strânsă cu o altă țară decât cea menționată la alineatele (1) sau
(2), se aplică legea din acea altă țară.
Subiectul I: Încheierea unui contract în Uniunea
Europeană
Relatați noțiunea acceptării
încheierea contractului se realizează prin exprimarea
acordului de voință. Acordul de voință are loc prin întâlnirea concomitentă a 2
sau mai multe voințe individuale, aceasta având loc prin propunerea unei
persoane făcută alteia de a încheia un contract, după care, acesta acceptă
într-o formă pură şi simplă această propunere, care, la rândul său este şi
oferta.
Consimțământul exprimat fără rezervă de destinatarul
ofertei se numește acceptare.
Expuneți obligațiile suplimentare
privind furnizarea de informații în contractele la distanță care urmează să fie
încheiate prin mijloace electronice.
Informarea preliminară a clienților
Înainte de încheierea contractului, trebuie să îi
furnizați clientului, într-un limbaj clar și ușor de înțeles, următoarele
informații:
-Coordonatele
dumneavoastră
-identitatea
-adresa poștală și adresa de e-mail
-numărul de telefon (dacă este disponibil)
Bunuri și servicii
-caracteristicile esențiale ale bunurilor sau
serviciilor
-Livrare și returnare
În acest context, normele privind returnările nu se
referă la neconformitatea produsului, ci la dreptul consumatorului de a se
retrage dintr-un contract
eventuale restricții în materie de livrare
-dispoziții privind livrarea
-obligația clientului de a plăti pentru returnarea
produselor și o estimare a costurilor returnării produselor care în general nu
pot fi returnate prin poștă (ex. produsele voluminoase) – dacă nu îi informați
pe clienți de la început vă asumați costul returnării produselor
Prețuri, plăți și taxe
-prețul bunurilor sau serviciilor – inclusiv toate
costurile suplimentare, cum ar fi comisioanele și cheltuielile de livrare,
taxele poștale etc.
-mijloacele de plată acceptabile
-detalii privind efectuarea plății
-cheltuielile pe care trebuie să le suporte
clientul dacă vă contactează pentru a rezilia contractul, în cazul în care
acestea sunt mai mari decât tariful de bază (ex. numere de telefon cu suprataxă
pentru contractele negociate la telefon)
-condițiile privind eventuale depozite care urmează
a fi plătite
-condițiile privind eventuale garanții financiare
-Dacă doriți să percepeți taxe pentru utilizarea
unui anumit mijloc de plată (ex. cardul de credit), taxa respectivă nu poate fi
mai ridicată decât costurile efective pe care le suportați pentru a procesa
plata. În unele țări, aceste taxe pot fi interzise în totalitate.
Codul de conduită și condițiile contractuale
-modalitățile de accesare a codului de conduită
aplicabil
-durata contractului și condițiile de reziliere a
acestuia
Dreptul de retragere din contract
-condiții, termene-limită și proceduri
-formularul de retragere
-obligația clientului de a plăti pentru serviciile
(sau utilitățile publice) furnizate deja în cursul perioadei de retragere (în
cazul în care a cerut ca serviciile să fie furnizate imediat după încheierea
contractului și, ulterior, a decis să se retragă din contract)
-obligația clientului de a plăti pentru returnarea
produselor și o estimare a costului aferent returnării produselor care în
general nu pot fi returnate prin poștă (ex. produsele voluminoase)
-eventualele acțiuni care anulează dreptul de
retragere (ex. desigilarea unui DVD sau CD)
cazuri în care nu se aplică dreptul de retragere
(ex. produsele perisabile). În astfel de situații nu trebuie să îi informați pe
clienți cu privire la normele referitoare la dreptul de retragere.
În anexa I la directivă găsiți instrucțiuni privind
furnizarea informațiilor referitoare la condițiile de retragere.
Garanții și soluționarea litigiilor
-mecanisme de soluționare a plângerilor
-informații privind procedurile extrajudiciare de
soluționare a litigiilor comerciale
-menționarea existenței unei garanții legale pentru
bunuri
condițiile privind serviciile post-vânzare sau
garanțiile comerciale
Cum se oferă aceste informații?
Trebuie să furnizați toate informațiile menționate
mai sus într-un limbaj clar și ușor de înțeles.
Înainte de a finaliza comanda (prin apăsarea
butonului „plătește"/„cumpără"), clientul trebuie să vadă lângă
butonul respectiv informații clare privind:
-principalele caracteristici ale bunurilor și
serviciilor
-prețul total, inclusiv toate taxele suplimentare
-durata contractului și condițiile de reziliere a
acestuia
-durata minimă a obligațiilor care îi revin
consumatorului conform contractului (dacă este cazul).
-De asemenea, trebuie să îi dați clientului
posibilitatea de a confirma că, odată transmisă comanda, se obligă să o
plătească. De exemplu: butonul de confirmare a comenzii trebuie să indice în
mod clar obligația de a plăti folosind, de exemplu, formula „Comandă și
plătește".
Opțiuni predefinite
-Nu aveți dreptul să bifați automat casetele pentru
servicii suplimentare contra cost (de ex. asigurarea de călătorie la rezervarea
unui zbor). Clienții trebuie să aibă întotdeauna posibilitatea de a accepta în
mod explicit eventuale plăți adiționale.
Comercializarea conținutului digital
Dacă vindeți conținut digital on-line, precum
muzică, înregistrări video sau software, trebuie, de asemenea, să informați
clienții cu privire la:
-interoperabilitatea conținutului cu hardware-ul și
software-ul relevant
funcționalitatea conținutului – eventualele
restricții geografice, posibilitatea de a face sau nu copii pentru uz personal.
-Din momentul în care începe să acceseze
conținutul, prin descărcare, streaming sau alte metode, clientul nu mai poate
rezilia contractul.
-Însă, mai întâi, trebuie să îi dați clientului
posibilitatea să își exprime acordul în această privință în mod explicit și să
declare că e conștient că își pierde dreptul de retragere în momentul în care
accesează conținutul (descărcare etc.).
-Trebuie să includeți o confirmare a acordului și
declarației în contractul pe care i-l trimiteți clientului.
Comunicarea post-vânzare prin telefon
-Dacă puneți la dispoziția clienților o linie
telefonică pentru întrebări/plângeri legate de contracte, trebuie să vă
asigurați că apelurile respective sunt taxate cu același tarif ca și
convorbirile obișnuite.
Nu puteți utiliza linii telefonice cu suprataxă
pentru furnizarea acestui tip de serviciu.
Articolul 7. Condiții de
formă pentru contractele la distanţă
(2) Dacă un contract la
distanță care urmează să fie încheiat prin mijloace electronice obligă
consumatorul la plata unor sume, comerciantul aduce la cunoștința
consumatorului de o manieră clară și foarte vizibilă, imediat înainte ca acesta
să facă comanda, informațiile prevăzute in legea Nr. 8 din 26.02.2016 la art. 5
alin. (1) lit.:
a) principalele caracteristici ale produselor sau serviciilor,
corespunzător cu mijlocul de comunicare utilizat şi cu produsele sau serviciile
în cauză;
e) preţul total al produselor sau serviciilor cu toate taxele
incluse sau, în cazul în care costul nu poate fi calculat din timp în mod
rezonabil dată fiind natura produselor ori a serviciilor, modalitatea de calcul
al preţului și toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele
poștale ori de orice altă natură, sau, în cazul în care acestea nu pot fi
calculate din timp în mod rezonabil, menționarea faptului că aceste costuri
suplimentare ar putea fi suportate de consumator. În cazul unui contract pe
durată nedeterminată sau al unui contract care include un abonament, preţul
total va include costurile totale pe perioada de facturare. În cazul în care
aceste contracte sînt taxate la un tarif fix, preţul total va cuprinde și
costurile lunare totale. În cazul în care costul total nu poate fi calculat din
timp, trebuie indicată modalitatea de calcul al preţului;
o) acolo unde este cazul,
durata contractului sau, dacă contractul este încheiat pe o durată
nedeterminată ori urmează să fie reînnoit în mod automat, condițiile de
reziliere a contractului;
p) acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a
obligațiilor care revin consumatorului conform contractului; În cazul
contractelor încheiate prin intermediul unor pagini web, respectivele
informaţii se afișează în imediata apropiere a confirmării solicitate pentru
efectuarea comenzii.
Analizați condițiile de
validitate ale contractelor.
Condițiile pentru validitatea
unui contract sunt următoarele:
A. Capacitatea de a
contracta;
B. consimțământul părților
contractante;
C. un obiect determinat
şi licit;
D. o clauză licită şi
morală;
E. forma contractului,
atunci când legea prevede o anumită formă a acestuia.
Aceste condiții sunt, de
fapt, necesare pentru validitatea oricărui act juridic civil, manifestările de voință
care nu le respectă neputând produce efectele pe care legea le recunoaște unei
astfel de operațiuni juridice.
Prin condițiile actului
juridic se înțeleg acele componente care trebuie sau pot să intre în
structura actului juridic civil. Aceste elemente structurale (condiții esențiale
de validitate) sunt proprii tuturor contractelor, de aceea ele pot fi denumite
şi condiții generale. La acestea se mai pot adăuga, uneori, în cazul anumitor
categorii de contracte, şi alte condiții cu caracter special, prevăzute expres
prin norme juridice imperative.
Subiectul I: Situația actuală a dreptului
european al contractelor: aspecte generale
Numiți instrumente internaționale
relevante pentru Dreptul european al contractelor.
Unificarea regulilor privind conflictele
de jurisdicții şi conflictele de legi aplicabile obligațiilor contractuale
(prin „comunitarizarea” convențiilor de drept internațional privat şi adoptarea
Regulamentelor Bruxelles I şi Roma I) au consolidat un al doilea pilon al
dezvoltării acestui domeniu
Diversitatea instrumentelor care, în prezent, alcătuiesc dreptul european al contractelor
(aparţinând dreptului pozitiv
european şi unui drept
transnaţional de origine savantă) şi, nu mai puţin, schimbările discursului
politic contribuie la caracterul deloc facil al demersului ştiinţific asupra
subiectului. Originalitatea abordării este dată de tripla perspectivă în care
cercetarea apare ca fiind legitimată: dimensiunea comparativă, normativă şi
prospectivă.
Caracterizați legislația
UE relevantă în domeniul dreptului contractelor.
"Regimul juridic al contractelor în
Uniunea Europeană este determinată de Tratatul Uniunii Europene, Regulamentele,
Directivele, Recomandările, Rezoluțiile, Comunicările instituţiilor UE,
hotărârile Curţii de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind interpretarea
actelor UE, principiile de Drept European Contractual (în calitate de lex
mercatoria), legislaţiile naţionale ale statelor membre, precum şi tratatele
internaţionale şi uzanţele comerciale.
Actualmente, dezvoltarea relaţiilor
economice şi comerciale la nivel comunitar a contribuit la apariţia de noi
contracte, care includ clauze mai complexe, fapt ce poate genera noi
reglementări în domeniul contractual. Utilizarea termenului de contract în
acquis-ul comunitar relevă că acesta este un acord de voinţă şi un document
contractual. Contractul nu este obiectul principal de reglementare a actelor
normative ale Uniunii Europene şi nu are o definiţie autonomă. Contractul este
un instrument juridic de circulare a mărfurilor, capitalurilor şi nu este
definit de actele normative ale UE. Textele de drept comunitar au ca obiect
principal favorizarea schimburilor comerciale în diferite sectoare şi mai puţin
s-au concentrat pe definirea contractului. În schimb, directivele UE definesc
obiectul contractului în cele mai frecvente cazuri ca fiind axat pe preeminenţa
reciprocităţii părţilor. În justificarea acestei abordări art. 1 al Directivei
nr. 85/577 din 20 decembrie 1985 stipulează că se aplică contractelor încheiate
între un comerciant care furnizează bunuri şi servicii şi un consumator. De
asemenea, la art. 2 al Directivei 97/7/CE, contractul la distanţă este orice
contract care vizează bunurile şi serviciile, fiind încheiat între furnizor şi consumator
în cadrul unui sistem de vânzări şi prestări de servicii la distanţă organizat
de furnizor, care utilizează în mod exclusiv una sau mai multe tehnici de
comercializare la distanţă până la încheierea contractului. O aproximare în
materia contractelor fondată pe principiul reciprocităţii şi interdependenţei
este caracteristică tuturor statelor UE. Redactarea textelor contractelor
trebuie să corespundă imperativelor la care dreptul urmează să instituie un
cadru dacă nu unificat, cel puţin armonizat [1]. Prevederile surselor originare
ale dreptului comunitar nu acoperă în mod necesar şi suficient domeniile
destinate dezvoltării liberalizării economice. În acest context, a apărut
necesitatea reglementării unor domenii specifice ale contractelor prin
intermediul directivelor.
Legislatorul
Uniunii Europene a urmat o apropiere selectivă în materia contractelor,
adoptând directive privind anumite contracte sau tehnici de comercializare, dar
necesitatea de armonizare este evidentă din realitatea practică. Divergenţele
în materia contractuală în Uniunea Europeană suscită probleme de la caz la caz.
Funcţionarea pieţei interne poate fi împiedicată de problemele legate de
încheierea, interpretarea şi aplicarea contractelor transfrontaliere; astfel
încât este imperioasă dezvoltarea dreptului european al contractelor.
Acesta se manifestă prin natura sa
bidimensională în sensul în care se dovedeşte a fi o excelentă ilustrare a
relaţiilor complexe stabilite între ordinea juridică europeană şi dreptul
contractelor. Dreptul european al contractelor se vrea în acelaşi timp un drept
al integrării prin directivele în materia protecţiei consumatorilor şi un drept
european al coordonării prin instrumentele comunitare de drept internaţional
privat.
Comunitarizarea materiei contractuale s-a manifestat pe terenul
protecţiei consumatorilor, ulterior s-a dezvoltat prin Regulamentele Roma I şi
Bruxelles, au fost unificate regulile de drept internaţional privat aplicabile
contractelor transfrontaliere. Competenţa în temeiul căreia, urmarea intrării
în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, au fost adoptate Regulamentul
Bruxelles I şi Roma I prin transformarea în instrumente comunitare a
Convenţiilor internaţionale de la Bruxelles (1968), şi respectiv, Roma (1980)
este cea referitoare la adoptarea de măsuri în domeniulcooperării judiciare în
materie comercială cu incidenţă transfrontalieră. Regulamentul Roma I
stabileşte că, în acest sens, contractul este supus legii aleasă de părţi,
adică alegerea de către părţi a unei legi străine, combinată sau nu cu alegerea
unei instanţe străine. Atunci când toate celelalte elemente ale situaţiei sunt
localizate, în momentul alegerii, în aceeaşi ţară, nu poate să aducă atingere
dispoziţiilor imperative ale acelei ţări. Principiul autonomiei de voinţă este
admis de majoritatea legislaţiilor statelor membre ale UE şi convenţiile
internaţionale la care acestea sunt parte. Aceasta fiind o cristalizare a
principiului autonomiei de voinţă. În cazul în care părţile nu au ales legea
aplicabilă, contractul este supus legii statului cu care are legătura cea mai
strânsă.
Deşi alegerea unei legi naţionale care să guverneze contractul părţilor
nu este o opţiune valabilă, având în vedere costurile pe care le implică un
astfel de contract precum şi faptul că negocierea nu poate să ţină seama de
aceste elemente (una dintre părţi poate în cadrul negocierilor să arate că nu
poate să încheie contracte decât dacă respectă anumite condiţii de ordine publică).
În doctrină s-a subliniat importanţa libertăţii de alegere a legii
contractelor, consacrată prin jurisprudenţa CJUE. Nu s-a făcut aplicarea
regulilor referitoare la libera circulaţie în situaţia în care partenerii
comerciali pot evita dreptul unui stat membru care restrânge drepturile
acestora.
În hotărârea Alsthom, Curtea a fost sesizată cu o trimitere preliminară
pentru a se pronunţa dacă regulile din dreptul francez cu privire la
răspunderea vânzătorului pentru viciile unui produs echivalează cu o restricţie
a liberei circulaţii a mărfurilor prevăzute de articolele 28, 29 TUE. Curtea a
afirmat că părţile într-un contract de vânzare internaţional sunt libere să
determine dreptul aplicabil relaţiilor lor contractuale şi pot astfel să evite
a se supune dreptului francez. Aceasta echivalează cu o recunoaştere explicită
a libertăţii contractuale a părţilor."
1.3. Argumentați
necesitatea armonizării legislației Republicii Moldova privind contractele cu
reglementările europene în materie.
În perspectiva integrării europene,
ajustarea legislației Republicii Moldova la standardele europene a devenit o
necesitate imperioasă. Un domeniu de importanță primordială în acest sens îl
reprezintă dreptul contractelor. Contractul constituie instrumentul care
asigură libera concurență şi care stimulează inițiativa privată, fiind acea
formă juridică care organizează schimbul de valori în societate. De asemenea,
contractul este un instrument important prin care se realizează schimbul internațional
de bunuri, servicii şi cunoștințe într-o lume pe cale de globalizare. Pentru
Europa a devenit evident că contractul este condiția fundamentală a constituirii
pieței interne în Uniunea Europeană.
Deși în mare parte legislația În Uniunea
Europeană este armonizată, până în prezent dreptul contractelor prezintă diferențe
între statele membre, creând obstacole pentru comercianții şi consumatorii care
doresc să desfășoare activități de comerț transfrontalier în cadrul pieței
interne. Obstacolele create de aceste diferențe au un efect disuasiv asupra comercianților
în ceea ce privește desfășurarea activităților de comerț transfrontalier sau de
extindere pe noi piețe ale statelor membre şi limitează accesul consumatorilor
la produsele oferite de comercianții stabiliți în alte state membre.
Pentru a depăși aceste obstacole create de
legislația în materie contractuală, pârțile trebuie să aibă posibilitatea să convină
asupra unui set unitar de norme în materie contractuală care să reglementeze
raporturile lor contractuale, care să aibă un înțeles şi o interpretare unitare
în toate statele membre, respectiv o Legislație comună în materie de contracte.
Aceasta trebuie să reprezinte o opțiune suplimentară care să sporească posibilitățile
de alegere aflate la dispoziția părților şi să se poată recurge la aceasta ori
de câte ori este considerată, de comun acord, utilă pentru a facilita în mod
real comerțul transfrontalier şi a reduce costurile de tranzacționare şi de
oportunitate, precum şi alte obstacole generate de legislația în materie
contractuală în ceea ce privește comerțul transfrontalier.
http://lex.justice.md/md/378504%20/
HOTĂRÎRE Nr. 1171 din
28.11.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind armonizarea legislației Republicii Moldova cu legislația Uniunii Europene
10. Procesul de
armonizare a legislației Republicii Moldova cu legislația Uniunii Europene se
realizează prin:
1) întreprinderea măsurilor de ordin general și special necesare pentru a asigura introducerea legislației Uniunii Europene în ordinea juridică internă a Republicii Moldova;
2) crearea de norme sau introducerea de proceduri noi, care să includă normele din legislația Uniunii Europene;
3) modificarea normelor sau a procedurilor existente pentru a include norme din legislația europeană;
4) eliminarea normelor, procedurilor, practicilor sau a altor măsuri incompatibile cu legislația Uniunii Europene sau legislația armonizată;
5) asigurarea implementării și aplicării eficiente a legislației armonizate.
1) întreprinderea măsurilor de ordin general și special necesare pentru a asigura introducerea legislației Uniunii Europene în ordinea juridică internă a Republicii Moldova;
2) crearea de norme sau introducerea de proceduri noi, care să includă normele din legislația Uniunii Europene;
3) modificarea normelor sau a procedurilor existente pentru a include norme din legislația europeană;
4) eliminarea normelor, procedurilor, practicilor sau a altor măsuri incompatibile cu legislația Uniunii Europene sau legislația armonizată;
5) asigurarea implementării și aplicării eficiente a legislației armonizate.
Subiectul
I: Protecţia consumatorilor în Uniunea Europeană
Expuneți noțiunile
consumatorului şi comerciantului conform Directivei 2011/83/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile
consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a
Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare
a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului
În sensul prezentei directive, se aplică
următoarele definiții:
1.
|
„consumator” înseamnă orice persoană
fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă,
acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale,
industriale, artizanale sau profesionale;
|
2.
|
„comerciant” înseamnă orice persoană
fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care
acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în
numele sau în contul ei, în scopuri ce țin de activitatea sa comercială, de
afaceri, meșteșugărească sau profesională în legătură cu contractele care
intră sub incidența prezentei directive;
|
Determinați cerințele
de informare pentru contractele la distanță şi cele negociate în afara spațiilor
comerciale.
Articolul 5. Cerințe de informare pentru
contractele la distanță şi cele negociate în afara spațiilor comerciale
(1) Înainte ca un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor
comerciale sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii pentru
consumator, comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului următoarele
informații într-un mod clar și inteligibil:
a) principalele caracteristici ale produselor sau serviciilor,
corespunzător cu mijlocul de comunicare utilizat şi cu produsele sau serviciile
în cauză;
b) denumirea completă sau prescurtată, în limba de stat, şi numărul de
identificare de stat (IDNO) ale comerciantului persoană juridică sau,
respectiv, numele, prenumele şi numărul de identificare de stat (IDNP) ale comerciantului
persoană fizică;
c) adresa sediului la care este stabilit comerciantul, numărul de
telefon, numărul de fax şi adresa de poștă electronică ale acestuia, în cazul
în care sunt disponibile, pentru a-i permite consumatorului să ia rapid legătura
cu comerciantul şi să comunice cu acesta în mod eficient, şi, dacă este cazul,
adresa sediului şi identitatea comerciantului în numele căruia acționează
intermediarul;
d) adresa locului în care comerciantul își desfășoară activitatea, în
cazul în care aceasta este diferită de adresa furnizată în conformitate cu lit.
c), și, după caz, adresa poștală a
comerciantului în numele căruia acționează intermediarul, la care consumatorul
poate trimite eventualele reclamații;
e) prețul total al produselor sau serviciilor cu toate taxele incluse
sau, în cazul în care costul nu poate fi calculat din timp în mod rezonabil
dată fiind natura produselor ori a serviciilor, modalitatea de calcul al prețului
și toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele poștale ori de
orice altă natură, sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate din timp
în mod rezonabil, menționarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea
fi suportate de consumator. În cazul unui contract pe durată nedeterminată sau
al unui contract care include un abonament, prețul total va include costurile
totale pe perioada de facturare. În cazul în care aceste contracte sunt taxate
la un tarif fix, prețul total va cuprinde și costurile lunare totale. În cazul
în care costul total nu poate fi calculat din timp, trebuie indicată
modalitatea de calcul al prețului;
f) costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanță în
vederea încheierii contractului, atunci când acesta este calculat pe baza unui
alt tarif decât tariful de bază;
g) modalitățile de plată, livrare, executare, data până la care sau
termenul în care comerciantul se angajează să livreze produsele sau să presteze serviciile și,
acolo unde este cazul, procedura de soluționare a reclamațiilor derulată de
comerciant;
h) în cazul în care există un drept de revocare, condițiile, termenul şi
procedurile de exercitare a dreptului respectiv conform art. 10 alin. (1),
precum şi formularul-tip de revocare prevăzut în anexa nr. 1;
i) acolo unde este cazul, faptul că consumatorul va trebui să suporte
costul aferent returnării produselor în caz de revocare și, pentru contractele
la distanță, dacă produsele, prin însăși
natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poștă, costul aferent
returnării produselor;
j) în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de revocare după
formularea unei cereri în conformitate cu art. 6 alin. (3) şi art. 7 alin.
(10), informația potrivit căreia consumatorul este obligat să achite
comerciantului costuri rezonabile în conformitate cu art. 13 alin. (6);
k) în cazul în care dreptul de revocare nu este prevăzut în conformitate
cu art. 15, informația conform căreia consumatorul nu va beneficia de un drept
de revocare sau, acolo unde este cazul, circumstanțele în care consumatorul își
pierde dreptul de revocare;
l) o mențiune referitoare la existența unei garanții legale privind
conformitatea produselor;
m) acolo unde este cazul, existența și condițiile de asistență după vânzare
acordată consumatorului, serviciile prestate după vânzare (inclusiv adresa
sediului la care se prestează şi cine suportă cheltuielile de transport, dacă
acestea sunt aplicabile) și garanțiile comerciale;
n) existența codurilor de conduită relevante, astfel cum sunt definite
de Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, şi
modalitatea în care pot fi obținute copii ale acestora, după caz;
o) acolo unde este cazul, durata contractului sau, dacă contractul este
încheiat pe o durată nedeterminată ori urmează să fie reînnoit în mod automat,
condițiile de reziliere a contractului;
p) acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a obligațiilor
care revin consumatorului conform contractului;
q) acolo unde este cazul, existența și condițiile aferente avansurilor (cauțiunile,
inclusiv blocarea unor sume pe contul de card al consumatorului) sau altor
garanții financiare care trebuie plătite sau oferite de consumator la cererea
comerciantului;
r) acolo unde este cazul, funcționalitatea, inclusiv aplicarea unor
măsuri tehnice de protecție pentru conținutul digital;
s) acolo unde este cazul, orice interoperabilitate pertinentă a
conținutului digital cu componentele hardware și software despre care
comerciantul deține informații sau despre care se poate presupune în mod
rezonabil că acesta deține informații;
t) acolo unde este cazul, posibilitatea şi modalitatea de a recurge la o
procedură extrajudiciară de depunere şi soluționare a reclamațiilor, căreia i
se supune comerciantul.
1.3. Relatați condițiile de formă stabilite de Directiva 2011/83/UE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011pentru contractele
negociate în afara spațiilor comerciale şi contractele încheiate la distanță.
Articolul 7
Condiții de formă
pentru contractele negociate în afara spațiilor comerciale
(1) În cazul contractelor negociate în afara
spațiului comercial, comerciantul transmite informațiile prevăzute la articolul
6 alineatul (1) consumatorului pe suport de hârtie sau, în cazul în care
consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil. Aceste informații sunt
lizibile și redactate într-un limbaj simplu și inteligibil.
(2) Comerciantul furnizează consumatorului o
copie a contractului semnat sau confirmarea contractului pe suport de hârtie
sau, dacă consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil, inclusiv, dacă
este cazul, confirmarea acordului prealabil expres al consumatorului în
conformitate cu articolul 16 litera (m).
(3) În cazul în care consumatorul dorește ca
prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci
când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate
prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de
retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), comerciantul solicită
consumatorului să formuleze o astfel de cerere expresă pe un suport durabil.
(4) În ceea ce privește contractele negociate în
afara spațiilor comerciale, unde consumatorul a solicitat expres serviciile
comerciantului pentru a efectua lucrări de reparație sau de întreținere, iar
comerciantul și consumatorul își îndeplinesc imediat obligațiile contractuale
care le revin, iar suma care trebuie plătită de consumator nu depășește 200
EUR:
-(a) comerciantul
furnizează consumatorului informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1)
literele (b) și (c) și informații referitoare la preț sau la maniera de
calculare a prețului, împreună cu o estimare a costului total, pe suport de
hârtie sau, dacă consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil;
comerciantul furnizează informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1)
literele (a), (h) și (k), dar poate opta să nu le furnizeze pe suport de hârtie
sau pe un alt suport durabil dacă consumatorul își dă acordul expres;
-(b) confirmarea
contractului furnizată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol
conține informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1);
Statele membre pot
decide să nu aplice prezentul alineat.
(5) Statele membre nu impun alte condiții
suplimentare de formă referitoare la informarea precontractuală pentru
îndeplinirea obligațiilor de informare prevăzute în prezenta directivă.
Articolul 8
Condiții de formă
pentru contractele la distanță
(1) În cazul contractelor la distanță,
comerciantul transmite informațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) sau
pune la dispoziția consumatorului respectivele informații într-un mod adecvat
mijlocului de comunicare la distanță utilizat, folosind un limbaj simplu și
inteligibil. În măsura în care respectiva informație este prezentată pe un
suport durabil, aceasta este lizibilă.
(2) Dacă un contract la distanță care urmează să
fie încheiat prin mijloace electronice obligă consumatorul să plătească,
comerciantul aduce la cunoștința consumatorului de o manieră clară și foarte
vizibilă, imediat înainte ca acesta să facă comanda, informațiile prevăzute la
articolul 6 alineatul (1) literele (a), (e), (o) și (p).
Comerciantul se
asigură că consumatorul confirmă explicit, atunci când face comanda, că această
comandă implică o obligație de a plăti. Dacă pentru a face comanda este necesar
să se activeze un buton sau o funcție similară, butonul sau funcția similară
sunt etichetate de o manieră lizibilă doar cu mențiunea „comandă ce implică o
obligație de plată” sau o formulare neambiguă corespunzătoare, care să indice
că a face comanda implică obligația de a plăti comerciantului. Dacă
comerciantul încalcă prezentul paragraf, consumatorul nu are nicio obligație în
temeiul contractului sau al comenzii.
(3) Site-urile comerciale indică clar și
lizibil, cel mai târziu la începutul procesului de formulare a comenzii, dacă
se aplică vreo restricție în ceea ce privește livrarea și care sunt mijloacele
de plată acceptate.
(4) În cazul în care contractul este încheiat
printr-un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp
limitat pentru afișarea informației, comerciantul furnizează prin mijlocul de
comunicare respectiv, înaintea încheierii contractului, cel puțin informațiile
precontractuale referitoare la principalele caracteristici ale bunului sau
serviciului, identitatea comerciantului, prețul total, dreptul la retragere,
durata contractului și, în cazul contractelor pe durată nedeterminată,
modalitățile de reziliere a contractului, prevăzute la articolul 6 alineatul
(1) literele (a), (b), (e), (h) și (o). Celelalte informații menționate la
articolul 6 alineatul (1) sunt furnizate consumatorului de comerciant într-un
mod adecvat, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(5) Fără a aduce atingere alineatului (4), în
cazul în care comerciantul îi telefonează consumatorului în vederea încheierii
unui contract la distanță, comerciantul își declină identitatea la începutul conversației
cu consumatorul și, dacă este cazul, declină identitatea persoanei în numele
căreia telefonează și specifică scopul comercial al apelului.
(6) În cazul în care urmează să se încheie un
contract la distanță prin intermediul telefonului, statele membre pot dispune
că comerciantul trebuie să confirme oferta consumatorului, al cărui angajament
începe doar după ce a semnat oferta sau după ce și-a trimis consimțământul
scris. Statele membre pot dispune și că aceste confirmări trebuie făcute pe un
suport durabil.
(7) Comerciantul transmite consumatorului
confirmarea încheierii contractului, pe un suport durabil, într-un termen
rezonabil din momentul încheierii contractului la distanță și cel târziu la
momentul livrării bunurilor sau înainte de începerea prestării serviciului
solicitat. Respectiva confirmare include:
-(a) toate
informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1), cu excepția cazului în
care comerciantul a transmis deja informațiile respective consumatorului, pe un
suport durabil, înaintea încheierii contractului la distanță; și
-(b) acolo unde este cazul, confirmarea acordului
prealabil expres al consumatorului și confirmarea în conformitate cu articolul
16 litera (m).
(8) În cazul în care consumatorul dorește ca
prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau electricitate, atunci
când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate
prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în timpul perioadei de
retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2), comerciantul solicită
consumatorului să facă o cerere expresă în acest sens.
(9) Prezentul articol nu aduce atingere
dispozițiilor privind încheierea prin mijloace electronice a contractelor și
comenzile prin Internet, astfel cum sunt stabilite la articolele 9 și 11 din
Directiva 2000/31/CE.
(10) Statele membre nu impun alte condiții
suplimentare de formă referitoare la informarea precontractuală pentru
îndeplinirea obligațiilor de informare prevăzute în prezenta directivă.
Subiectul I: Protecţia consumatorilor în Uniunea
Europeană
Definiți contractul la distanță și contractul negociat în afara spațiului
comercial conform prevederilor Directivei 2011/83/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile
consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a
Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare
a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului.
7.„contract la distanță” înseamnă
orice contract încheiat între comerciant și consumator în cadrul unui sistem de
vânzări sau de prestare de servicii la distanță organizat, fără prezența fizică
simultană a comerciantului și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia
sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță, până la și inclusiv în
momentul în care este încheiat contractul;
8.„contract negociat în afara spațiului
comercial” înseamnă orice contract dintre un comerciant și un consumator:
(a)încheiat în prezența fizică simultană a
comerciantului și a consumatorului, într-un loc care nu este spațiul comercial
al comerciantului;
(b)pentru care consumatorului i s-a făcut
o ofertă în aceleași circumstanțe ca cele menționate la litera(a);
(c)încheiat în spațiile comerciale ale
comerciantului sau prin orice mijloace de comunicare la distanță, imediat după
ce consumatorul a fost abordat în mod personal și individual, într-un loc care
nu este spațiul comercial al comerciantului, în prezența fizică simultană a
acestuia și a consumatorului; sau
(d)încheiat în cursul unei deplasări
organizate de comerciant cu scopul sau efectul de a promova și a vinde
consumatorului bunuri sau servicii;
Menționați
informațiile pe care comerciantul trebuie să le furnizeze consumatorului
înainte de încheierea contractelor la distanță și celor negociate în afara
spațiilor comerciale stabilite de Directiva 2011/83/UE.
Articolul 5
Cerințe în materie de informare pentru
alte contracte decât contractele negociate în afara spațiilor comerciale și
contractele la distanță
(1)
Înainte ca un contract, altul decât un contract la distanță sau un
contract negociat în afara spațiilor comerciale, sau orice ofertă similară să
producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi
furnizeze consumatorului următoarele informații în mod clar și inteligibil, în
cazul în care respectivele informații nu reies în mod evident din context:
(a)principalele caracteristici ale
bunurilor sau serviciilor, în mod corespunzător cu mediul de comunicare și cu
bunurile sau serviciile în cauză;
(b)identitatea comerciantului, cum ar fi
denumirea sa socială, adresa geografică la care este stabilit și numărul său de
telefon;
(c)prețul total al bunurilor sau
serviciilor cu toate taxele incluse sau, în cazul în care prețul nu poate fi
calculat în avans în mod rezonabil dată fiind natura bunurilor sau a
serviciilor, modalitatea de calcul al prețului și, după caz, toate costurile
suplimentare de transport, de livrare sau taxele poștale sau, în cazul în care
acestea nu pot fi calculate în avans în mod rezonabil, menționarea faptului că
aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator;
(d)acolo unde este cazul, modalitățile de
plată, livrare și executare, data până la care comerciantul se angajează să
livreze bunurile sau să presteze serviciile și politica comerciantului de
soluționare a reclamațiilor;
(e)în plus față de o mențiune a existenței
unei garanții legale de conformitate pentru bunuri, existența și condițiile
privind serviciile post vânzare și garanțiile comerciale, după caz;
(f)durata de valabilitate a contractului,
după caz, sau, în cazul unui contract pe durată nedeterminată sau al unui
contract care urmează să fie prelungit în mod automat, condițiile de reziliere
a contractului;
(g)acolo unde este cazul,
funcționalitatea, inclusiv aplicarea unor măsuri tehnice de protecție pentru
conținuturile digitale;
(h)acolo unde este cazul, orice
interoperabilitate pertinentă a conținuturilor digitale cu componentele
hardware și software de care comerciantul are cunoștință sau se poate presupune
în mod rezonabil că are cunoștință.
(2)
Alineatul (1) se aplică și contractelor de furnizare a apei, gazelor sau
energiei electrice, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum
limitat sau cantitate prestabilită, a încălzirii centralizate sau a
conținuturilor digitale care nu sunt livrate pe un suport material.
(3)
Statelor membre nu li se va cere să aplice alineatul (1) contractelor
care implică tranzacții de la o zi la alta și care sunt puse în execuție
imediat, în momentul în care sunt încheiate.
(4)
Pentru contractele care fac obiectul prezentului articol, statele membre
pot adopta sau menține cerințe precontractuale suplimentare în materie de
informare.
Expuneți condițiile
de formă pentru contractele la distanță stabilite de Directiva 2011/83/UE.
Articolul 8
Condiții de
formă pentru contractele la distanță
(1) În cazul contractelor
la distanță, comerciantul transmite informațiile prevăzute la articolul 6
alineatul (1) sau pune la dispoziția consumatorului respectivele informații
într-un mod adecvat mijlocului de comunicare la distanță utilizat, folosind un
limbaj simplu și inteligibil. În măsura în care respectiva informație este
prezentată pe un suport durabil, aceasta este lizibilă.
(2) Dacă un contract la
distanță care urmează să fie încheiat prin mijloace electronice obligă
consumatorul să plătească, comerciantul aduce la cunoștința consumatorului de o
manieră clară și foarte vizibilă, imediat înainte ca acesta să facă comanda,
informațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (e), (o) și
(p).
Comerciantul se asigură că consumatorul
confirmă explicit, atunci când face comanda, că această comandă implică o
obligație de a plăti. Dacă pentru a face comanda este necesar să se activeze un
buton sau o funcție similară, butonul sau funcția similară sunt etichetate de o
manieră lizibilă doar cu mențiunea „comandă ce implică o obligație de plată”
sau o formulare neambiguă corespunzătoare, care să indice că a face comanda
implică obligația de a plăti comerciantului. Dacă comerciantul încalcă
prezentul paragraf, consumatorul nu are nicio obligație în temeiul contractului
sau al comenzii.
(3) Site-urile comerciale
indică clar și lizibil, cel mai târziu la începutul procesului de formulare a
comenzii, dacă se aplică vreo restricție în ceea ce privește livrarea și care
sunt mijloacele de plată acceptate.
(4) În cazul în care
contractul este încheiat printr-un mijloc de comunicare la distanță ce permite
un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, comerciantul
furnizează prin mijlocul de comunicare respectiv, înaintea încheierii
contractului, cel puțin informațiile precontractuale referitoare la
principalele caracteristici ale bunului sau serviciului, identitatea
comerciantului, prețul total, dreptul la retragere, durata contractului și, în
cazul contractelor pe durată nedeterminată, modalitățile de reziliere a
contractului, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (e),
(h) și (o). Celelalte informații menționate la articolul 6 alineatul (1) sunt
furnizate consumatorului de comerciant într-un mod adecvat, în conformitate cu
alineatul (1) din prezentul articol.
(5) Fără a aduce atingere
alineatului (4), în cazul în care comerciantul îi telefonează consumatorului în
vederea încheierii unui contract la distanță, comerciantul își declină identitatea
la începutul conversației cu consumatorul și, dacă este cazul, declină
identitatea persoanei în numele căreia telefonează și specifică scopul
comercial al apelului.
(6) În cazul în care
urmează să se încheie un contract la distanță prin intermediul telefonului,
statele membre pot dispune că comerciantul trebuie să confirme oferta
consumatorului, al cărui angajament începe doar după ce a semnat oferta sau
după ce și-a trimis consimțământul scris. Statele membre pot dispune și că
aceste confirmări trebuie făcute pe un suport durabil.
(7) Comerciantul
transmite consumatorului confirmarea încheierii contractului, pe un suport
durabil, într-un termen rezonabil din momentul încheierii contractului la
distanță și cel târziu la momentul livrării bunurilor sau înainte de începerea
prestării serviciului solicitat. Respectiva confirmare include:
(a)
|
toate informațiile menționate la
articolul 6 alineatul (1), cu excepția cazului în care comerciantul a
transmis deja informațiile respective consumatorului, pe un suport durabil,
înaintea încheierii contractului la distanță; și
|
(b)
|
acolo unde este cazul, confirmarea
acordului prealabil expres al consumatorului și confirmarea în conformitate
cu articolul 16 litera (m).
|
(8) În cazul în care
consumatorul dorește ca prestarea unor servicii sau furnizarea de apă, gaz sau
electricitate, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum
limitat sau cantitate prestabilită, sau de încălzire centralizată să înceapă în
timpul perioadei de retragere prevăzute la articolul 9 alineatul (2),
comerciantul solicită consumatorului să facă o cerere expresă în acest sens.
(9) Prezentul articol nu
aduce atingere dispozițiilor privind încheierea prin mijloace electronice a
contractelor și comenzile prin Internet, astfel cum sunt stabilite la
articolele 9 și 11 din Directiva 2000/31/CE.
(10) Statele membre nu
impun alte condiții suplimentare de formă referitoare la informarea
precontractuală pentru îndeplinirea obligațiilor de informare prevăzute în
prezenta directivă.
Subiectul I: Protecţia consumatorilor în Uniunea
Europeană
Expuneți modalitatea exercitării dreptului
de retragere prevăzut de Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de
modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE
a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
Articolul 9 Dreptul de retragere
(1)
Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 16, consumatorul
beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr-un contract la
distanță sau dintr-un contract negociat în afara spațiului comercial, fără a fi
nevoit să justifice decizia de retragere și fără a suporta alte costuri decât
cele prevăzute la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 14.
(2)
Fără a aduce atingere articolului 10, perioada de retragere menționată
la alineatul (1) din prezentul articol expiră în termen de 14 zile de la:
(a)în cazul contractelor de prestări
servicii, ziua care urmează datei de încheiere a contractului;
(b)în cazul contractelor de vânzare, ziua
în care consumatorul sau o parte terță alta decât transportatorul și care este
indicată de consumator intră în posesia fizică a bunurilor sau:
(i)în cazul în care consumatorul comandă
printr-o singură comandă bunuri multiple care vor fi livrate separat, ziua în
care consumatorul sau o parte terță alta decât transportatorul și care este
indicată de consumator intră în posesia fizică a ultimului bun;
(ii)în cazul livrării unui bun care constă
din mai multe loturi sau piese, ziua în care consumatorul sau o parte terță
alta decât transportatorul și care este indicată de consumator intră în posesia
fizică a ultimului bun sau piesă;
(iii)în cazul contractelor pentru livrarea
periodică de bunuri pe o perioadă de timp determinată, ziua în care
consumatorul sau o parte terță alta decât transportatorul și care este indicată
de consumator intră în posesia fizică a primului bun;
(c)în cazul contractelor pentru furnizarea
de apă, gaz sau electricitate, atunci când acestea nu prevăd vânzarea într-un
volum limitat sau cantitate stabilită, de încălzire centralizată sau de
conținuturi digitale care nu sunt livrate pe un suport material, data
încheierii contractului.
(3)
Statele membre nu împiedică părțile contractante să își îndeplinească
obligațiile contractuale pe parcursul perioadei de retragere. Cu toate acestea,
în cazul contractelor negociate în afara spațiului comercial, statele membre
pot menține în vigoare legislația națională existentă prin care comerciantului
i se interzice încasarea plății de la consumator pe o anumită perioadă
ulterioară încheierii contractului.
Stabiliți obligațiile care revin
comerciantului şi consumatorului în cazul retragerii stabilite de Directiva
2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011.
Articolul 13
Obligațiile care
revin comerciantului în cazul retragerii
(1) Comerciantul
rambursează toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea
consumatorului, inclusiv, după caz, costurile livrării, fără întârziere
nejustificată și, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la data la care
este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului în
conformitate cu articolul 11.
Comerciantul rambursează sumele menționate
la primul paragraf folosind aceleași modalități de plată ca și cele folosite de
consumator pentru tranzacția inițială, cu excepția cazului în care consumatorul
a fost de acord cu o altă modalitate de plată și cu condiția ca consumatorul să
nu trebuiască să plătească comisioane în urma rambursării.
(2) Fără a aduce atingere
alineatului (1), comerciantul nu este obligat să ramburseze costurile
suplimentare în cazul în care consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de
livrare decât livrarea standard oferită de comerciant.
(3) Cu excepția cazului
în care comerciantul s-a oferit să recupereze el însuși bunurile, în cazul
contractelor de vânzare, comerciantul poate amâna rambursarea până la data
recepționării bunurilor care au făcut obiectul vânzării sau până la momentul
primirii unei dovezi din partea consumatorului conform căreia acesta a trimis
bunurile către comerciant, luându-se în considerare data cea mai apropiată.
Articolul 14
Obligațiile
consumatorului în cazul retragerii
(1) Cu excepția cazului
în care comerciantul s-a oferit să recupereze el însuși bunurile, consumatorul
returnează bunurile sau le înmânează comerciantului sau unei persoane
autorizate de comerciant să recepționeze bunurile, fără întârziere
nejustificată și în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a
comunicat comerciantului decizia sa de retragere din contract în conformitate
cu articolul 11. Termenul este respectat dacă bunurile sunt trimise înapoi de
consumator înainte de expirarea perioadei de 14 zile.
Consumatorul suportă doar costurile
directe legate de returnarea bunurilor, cu excepția cazului în care
comerciantul acceptă să suporte acele costuri sau în care comerciantul nu a
informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator.
În cazul contractelor negociate în afara
spațiilor comerciale, în cazul cărora bunurile au fost livrate la domiciliul
consumatorului la momentul încheierii contractului, comerciantul preia bunurile
pe cheltuiala sa dacă bunurile, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod
normal prin poștă.
(2) Consumatorul este
responsabil doar în ceea ce privește diminuarea valorii bunurilor care rezultă
din manipularea bunurilor, altele decât cele necesare pentru determinarea
naturii, caracteristicilor și funcționării bunurilor. Indiferent de situație,
consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii bunurilor în cazul
în care comerciantul a omis să îl informeze cu privire la dreptul de retragere
în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (h).
(3) Atunci când
consumatorul își exercită dreptul de retragere după transmiterea cererii în conformitate
cu articolul 7 alineatul (3) sau cu articolul 8 alineatul (8), consumatorul
plătește comerciantului o sumă proporțională cu ceea ce s-a furnizat până la
momentul în care consumatorul a informat comerciantul cu privire la exercitarea
dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului. Suma
proporțională care trebuie plătită comerciantului de către consumator este
calculată pe baza prețului total convenit în contract. Dacă prețul total este
excesiv, suma proporțională este calculată pe vaza valorii de piață a ceea ce
s-a furnizat.
(4) Consumatorul nu
suportă costurile pentru:
(a)
|
prestarea serviciilor sau furnizarea de
apă, gaze sau energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare
într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau încălzirea centralizată
furnizată, în totalitate sau parțial, în cursul perioadei de retragere, dacă:
|
(b)
|
furnizarea, în totalitate sau parțial,
de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă:
|
(5) Cu excepția celor
prevăzute la articolul 13 alineatul (2) și la prezentul articol, exercitarea
dreptului de retragere nu atrage răspunderea consumatorului.
Relatați excepțiile
de la dreptul de retragere, stabilite de Directiva 2011/83/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011.
Exceptări de la dreptul de retragere
Statele membre nu asigură dreptul de
retragere prevăzut la articolele 9-15 în ceea ce privește contractele la
distanță și contractele negociate în afara spațiilor comerciale pentru:
(a)contractele de prestări servicii, după
prestarea completă a serviciilor, dacă executarea a început cu acordul
prealabil expres al consumatorului și după ce acesta a confirmat că a luat
cunoștință de faptul că își va pierde dreptul la retragere după executarea
completă a contractului de către comerciant;
(b)furnizarea de bunuri sau servicii al
căror preț depinde de fluctuațiile de pe piața financiară pe care comerciantul
nu le poate controla și care pot avea loc pe parcursul perioadei de retragere;
(c)furnizarea de bunuri confecționate după
specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar;
(d)furnizarea de bunuri care sunt
susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid;
(e)furnizarea de bunuri sigilate care nu
pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă
și care au fost desigilate de consumator;
(f)furnizarea de bunuri care sunt, după
livrare, potrivit naturii acestora, inseparabil amestecate cu alte elemente;
(g)furnizarea de băuturi alcoolice al
căror preț a fost convenit în momentul încheierii contractului de vânzare, a
căror livrare nu poate fi efectuată înainte de 30 de zile și a căror valoare
reală depinde de fluctuațiile de pe piață pe care comerciantul nu le poate
controla;
(h)contractele în cazul cărora
consumatorul a solicitat în mod specific comerciantului să se deplaseze la
domiciliul său pentru a efectua lucrări urgente de reparație sau de
întreținere. Dacă, cu ocazia unei astfel de vizite, comerciantul prestează alte
servicii în afara celor solicitate în mod expres de consumator sau furnizează
alte bunuri decât piesele de schimb indispensabile pentru executarea lucrărilor
de întreținere sau de reparație, dreptul de retragere se aplică respectivelor
servicii sau bunuri suplimentare;
(i)furnizării de înregistrări audio sau
video sigilate sau de programe informatice sigilate care au fost desigilate
după livrare;
(j)furnizării de ziare, periodice și
reviste, cu excepția contractelor de abonament pentru furnizarea de astfel de
publicații;
(k)contracte încheiate în cadrul unei
licitații publice;
(l)prestarea de servicii de cazare, pentru
alt scop decât cel rezidențial, transport de mărfuri, închiriere de mașini,
catering sau în legătură cu agrementul, în cazul în care contractul prevede o
dată sau o perioadă de executare specifică;
(m)furnizarea de conținut digital care nu
este livrat pe un suport material, dacă prestarea a început cu acordul
prealabil expres al consumatorului și după ce acesta a confirmat că a luat
cunoștință de faptul că își va pierde dreptul la retragere.
Subiectul II: Protecția consumatorilor în ceea ce
privește anumite aspecte referitoare la contractele privind dreptul de
folosință a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de
vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și la contractele de
revânzare și de schimb.
Definiți contractul privind dreptul de folosință a bunurilor pe
durată limitată.
„contract privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată” înseamnă un contract cu durata mai mare de un an, prin care consumatorul dobândește, cu titlu oneros, dreptul de a utiliza una sau mai multe unități de cazare peste noapte, pentru mai mult de o perioadă de ocupare;
Statele membre garantează prezentarea în
formă scrisă a contractului, pe suport de hârtie sau alt suport durabil, precum
și că acesta este redactat, la alegerea consumatorului, în limba sau într-una
din limbile statului membru în care consumatorul își are reședința sau al cărui
resortisant este, cu condiția ca aceasta să fie o limbă oficială a Comunității.
Cu toate acestea, statul membru în care
consumatorul își are reședința poate solicita următoarele:
(a)
|
contractul pus la dispoziția consumatorului să fie
redactat, în orice caz, în limba sau într-una din limbile statului membru
respectiv, cu condiția ca aceasta să fie o limbă oficială a Comunității;
|
(b)
|
în cazul unui contract privind dreptul de folosință
a bunurilor pe durată limitată care are ca obiect un singur bun imobil
specific, comerciantul pune la dispoziția consumatorului o traducere
autorizată a contractului în limba sau într-una din limbile statului membru
în care se află bunul imobil, cu condiția ca aceasta să fie o limbă oficială
a Comunității.
|
Statul membru în care comerciantul își
desfășoară activitatea poate impune ca acesta să pună la dispoziția
consumatorului contractul, în toate cazurile, în limba sau într-una din limbile
statului membru respectiv, cu condiția ca aceasta să fie o limbă oficială a Comunității.
(2) Informațiile
menționate la articolul 4 alineatul (1) fac parte integrantă din contract și nu
pot fi modificate decât în cazul în care părțile decid altfel în mod expres sau
în cazul în care modificările decurg din anumite circumstanțe neobișnuite și
neprevăzute, independente de voința comerciantului și ale căror consecințe nu
ar fi putut fi evitate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile necesare.
Aceste modificări sunt comunicate
consumatorului, pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil ușor accesibil
acestuia, înaintea de încheierea contractului.
Contractul menționează în mod expres
astfel de modificări.
(3) În plus față de
informațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), contractul include:
(a)
|
identitatea, locul de reședință și semnătura
fiecărei părți; precum și
|
(b)
|
data și locul încheierii contractului.
|
(4) Înainte de încheierea
contractului, comerciantul atrage atenția consumatorului într-o manieră
explicită asupra existenței dreptului de denunțare unilaterală a contractului,
a termenului de denunțare unilaterală a contractului prevăzut la articolul 6,
precum și asupra interzicerii plăților în avans în termenul de denunțare
unilaterală a contractului prevăzut la articolul 9.
Clauzele contractuale corespondente sunt
semnate separat de către consumator.
Contractul include un formular standard
separat de denunțare unilaterală, prevăzut în anexa V, care are drept scop
facilitarea exercitării dreptului de denunțare unilaterală a contractului în
conformitate cu articolul 6.
(5) Consumatorul primește
cel puțin un exemplar din contract la momentul încheierii acestuia.
1.2. Menționați
informațiile precontractuale pe care comerciantul trebuie să le furnizeze
consumatorului până la încheierea unui contract privind dreptul de folosință a
bunurilor pe durată limitată stabilite de Directiva 2008/122/CE a Parlamentului
European și a Consiliului privind protecția consumatorilor în ceea ce privește
anumite aspecte referitoare la contractele privind dreptul de folosință a
bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de vacanță cu
drept de folosință pe termen lung, precum și la contractele de revânzare și de
schimb.
Informații precontractuale
(1)
Comerciantul furnizează consumatorului, în timp util și înainte ca
acesta să încheie un contract sau să accepte o ofertă, într-un mod clar și
inteligibil, informații exacte și suficiente:
(a)în cazul unui contract privind dreptul
de folosință a bunurilor pe durată limitată: prin intermediul unui formular
standard de informații prevăzut în anexa I și informațiile enumerate în partea
3 a formularului respectiv;
(b)în cazul unui contract privind
produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung: prin intermediul
unui formular standard de informații prevăzut în anexa II și informațiile
enumerate în partea 3 a formularului respectiv;
(c)în cazul unui contract de revânzare:
prin intermediul unui formular standard de informații prevăzut în anexa III și
informațiile enumerate în partea 3 a formularului respectiv;
(d)în cazul unui contract de schimb: prin
intermediul unui formular standard de informații prevăzut în anexa IV și
informațiile enumerate în partea 3 a formularului respectiv.
(2)
Informațiile menționate la alineatul (1) sunt puse la dispoziția
consumatorului de către comerciant, cu titlu gratuit, pe suport de hârtie sau
pe un alt suport durabil ușor accesibil consumatorului.
(3)
Statele membre se asigură că informațiile prevăzute la alineatul (1)
sunt redactate, la alegerea consumatorului, în limba sau într-una din limbile
statului membru în care consumatorul își are reședința sau al cărui resortisant
este, cu condiția ca aceasta să fie o limbă oficială a Comunității.
1.3.
Analizați informațiile precontractuale pe care comerciantul trebuie să le
furnizeze consumatorului până la încheierea unui contract privind produsele de vacanță cu drept de
folosință pe termen lung stabilite de Directiva 2008/122/CE.
„contract accesoriu” înseamnă un contract
în temeiul căruia consumatorul dobândește servicii legate de un contract
privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată sau produsele de vacanță cu drept de folosință pe
termen lung, aceste servicii fiind furnizate de un comerciant sau de un
terț, pe baza unei înțelegeri între acel terț și comerciant; Pentru a calcula
durata contractului privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată
sau a contractului privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen
lung, definite la alineatul (1) literele (a) și (b), se ține seama de orice dispoziție
a contractului care permite reînnoirea tacită sau prelungirea. În cazul în care
consumatorului îi este oferit personal un contract privind dreptul de folosință
a bunurilor pe durată limitată, un contract privind produsele de vacanță cu
drept de folosință pe termen lung, un contract de revânzare sau un contract de
schimb în cadrul unui eveniment de promovare sau al unui eveniment comercial,
comerciantul precizează în mod clar, pe invitație, scopul comercial și natura evenimentului.
În cazul unui contract privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe
termen lung: prin intermediul unui formular standard de informații prevăzut în
anexa II și informațiile enumerate în partea 3 a formularului respectiv; Pe
lângă căile de atac puse la dispoziția consumatorului în conformitate cu
dreptul intern în caz de încălcare a dispozițiilor prezentei directive, statele
membre garantează că acesta dispune de un termen de paisprezece zile
calendaristice pentru a-și exercita dreptul de denunțare unilaterală a
contractului privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată, a
contractului privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung,
a contractului de revânzare sau a contractului de schimb, fără să ofere o
justificare. Statele membre se asigură că, în ceea ce privește contractele
privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată, contractele
privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung și
contractele de schimb, sunt interzise orice plăți în avans, acordarea de
garanții, rezervarea de bani prin intermediul conturilor, recunoașterea
explicită a datoriilor, precum și orice alte plăți efectuate de consumator
către comerciant sau către orice alt terț înainte de sfârșitul termenului de
denunțare unilaterală a contractului în conformitate cu articolul 6. În cazul
contractelor privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung,
plata se efectuează conform unui calendar fix de plăți. Sunt interzise orice
plăți ale prețului specificat în contract care nu sunt efectuate conform
calendarului fix de plăți. Plățile, inclusiv plata cotizației de membru, sunt
eșalonate în rate anuale, fiecare dintre acestea având aceeași valoare.
Comerciantul trimite o solicitare scrisă de plată, pe suport de hârtie sau pe
alt suport durabil, cu cel puțin paisprezece zile calendaristice înainte de
data scadenței. Statele membre se asigură că, în cazul în care consumatorul își
exercită dreptul de denunțare unilaterală a contractului privind dreptul de
folosință a bunurilor pe durată limitată sau a contractului privind produsele
de vacanță cu drept de folosință pe termen lung, orice contract de schimb
care depinde de acesta sau orice alt contract accesoriu este reziliat în mod
automat, fără costuri pentru consumator. Fără a aduce atingere articolului 15
din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23
aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (10), în cazul în
care prețul este acoperit în întregime sau parțial de un credit acordat
consumatorului de către comerciant sau de un terț, pe baza unei înțelegeri
încheiate între acel terț și comerciant, contractul de credit este reziliat fără
costuri pentru consumator, în cazul în care acesta își exercită dreptul de
denunțare unilaterală a contractului privind dreptul de folosință a bunurilor
pe durată limitată, a contractului privind produsele de vacanță cu drept de
folosință pe termen lung, a contractului de revânzare sau a celui de
schimb.
Subiectul I: Contractul de agenție
Relatați noțiunea
agentului
comercial prin prisma prevederilor Directivei din
18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare
la agenții comerciali independenți.
În sensul prezentei directive, „agentul comercial”
reprezintă intermediarul care desfășoară o activitate independentă și care este
în permanență autorizat să negocieze vânzarea sau cumpărarea produselor în
numele altei persoane, denumită în continuare „comitent”, sau să negocieze și
să încheie astfel de tranzacții pentru și în numele comitentului în cauză.
Stabiliți obligațiile
părților
în contractul de agenție.
Articolul 3
(1) În exercițiul
activității, agentul comercial trebuie să promoveze interesele comitentului său
și să acționeze loial și de bună credință.
(2) Agentul comercial
trebuie, în special:
(a)
|
să depună eforturile necesare pentru
negocierea și, după caz, încheierea tranzacțiilor de care a fost mandatat să
se ocupe;
|
(b)
|
să comunice comitentului său toate
informațiile necesare pe care le deține;
|
(c)
|
să respecte instrucțiunile rezonabile
primite de la comitentul său.
|
Articolul 4
(1) În relațiile sale cu
agentul comercial, comitentul trebuie
să acționeze loial și de bună credință.
(2) Comitentul trebuie,
în special:
(a)
|
să îi furnizeze agentului comercial
documentația necesară referitoare la produsele în cauză;
|
(b)
|
să obțină pentru agentul său comercial
informațiile necesare pentru executarea contractului de agenție și, în
special, să îl înștiințeze pe agentul comercial într-o perioadă de timp
rezonabilă în cazul în care anticipează că volumul tranzacțiilor comerciale
va fi cu mult mai mic decât cel la care s-ar fi așteptat în mod normal
agentul comercial.
|
(3) În plus, comitentul
trebuie să îl informeze pe agentul comercial, într-o perioadă de timp
rezonabilă,
Evidențiați particularitățile încheierii
unui contract de agenție în Uniunea Europeană.
Încheierea și
rezilierea contractului de agenție
Articolul 13
(1) Fiecare parte are
dreptul să primească de la cealaltă parte, la cerere, un document scris, în
care sunt stabilite clauzele contractului de agenție, inclusiv toate clauzele
convenite ulterior. Renunțarea la acest drept nu este permisă.
(2) Fără să aducă
atingere dispozițiilor alineatului (1), fiecare stat membru poate prevedea că
un contract de agenție nu poate fi valabil dacă nu este încheiat în scris.
Articolul 14
Contractul de agenție pentru o perioadă
fixă care continuă să fie derulat de ambele parți după expirarea perioadei
respective este considerat contract de agenție pe o perioadă nedeterminată.
Subiectul II: Contractele de credit pentru
consumatori în Uniunea Europeană
Definiți
contractul de credit prin prisma prevederilor Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23
aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a
Directivei 87/102/CEE a Consiliului.
Articolul 3 (c) „contract de credit”
înseamnă un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui
consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte
facilități financiare similare, cu excepția contractelor pentru prestarea de
servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de același fel, atunci
când consumatorul plătește pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor;
Stabiliți informația
standard care trebuie inclusă în publicitatea referitoare la contractele de credit.
Informații
standard care trebuie incluse în publicitate
(1) Orice formă de
publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii
sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator
cuprinde informații standard în conformitate cu prezentul articol.
Această obligație nu se aplică în
situațiile în care legislația națională prevede indicarea dobânzii anuale
efective în cazul publicității privind contractele de credit în care nu se
menționează rata dobânzii și nici alte cifre referitoare la orice cost al
creditului pentru consumator în sensul primului paragraf.
(2) Informațiile standard
specifică, în mod clar, concis și vizibil, prin intermediul unui exemplu
reprezentativ, următoarele:
(a)
|
rata dobânzii aferente creditului, fixă
și/sau variabilă, împreună cu informații privind orice costuri incluse în
costul total al creditului pentru consumator;
|
(b)
|
valoarea totală a creditului;
|
(c)
|
dobânda anuală efectivă; în cazul unui
contract de credit de tipul celor prevăzute la articolul 2 alineatul
(3), statele membre pot decide că nu este necesară specificarea dobânzii
anuale efective;
|
(d)
|
dacă este cazul, durata contractului de
credit;
|
(e)
|
în cazul unui credit sub formă de
amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, prețul actual și valoarea
oricărei plăți în avans; și
|
(f)
|
dacă este cazul, valoarea totală
plătibilă de către consumator și valoarea ratelor.
|
(3) În cazul în care la
încheierea unui contract referitor la un serviciu accesoriu aferent
contractului de credit, în special o asigurare, este obligatorie pentru
obținerea creditului sau pentru obținerea creditului conform clauzelor și condițiilor
prezentate, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil,
obligația de a încheia un asemenea contract este, de asemenea, menționată în
mod clar, concis și vizibil, împreună cu dobânda anuală efectivă.
(4) Prezentul articol se
aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE.
2.3. Analizați informațiile
prevăzute în Directiva 2008/48/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 care trebuie incluse în
contractul de credit.
Informații care
trebuie menționate în contractele de credit
(1) Contractele de credit
trebuie redactate pe hârtie sau pe un alt suport durabil.
Toate părțile contractante primesc câte un
exemplar al contractului de credit. Prezentul articol nu aduce atingere
niciunei norme naționale privind valabilitatea încheierii de contracte de
credit care respectă legislația comunitară.
(2) Contractul de credit
specifică în mod clar și concis:
(a)
|
tipul de credit;
|
(b)
|
identitățile și adresele părților
contractante, precum și, dacă este cazul, numele și adresele intermediarilor
de credit implicați;
|
(c)
|
durata contractului de credit;
|
(d)
|
valoarea totală a creditului și
condițiile care reglementează tragerea creditului;
|
(e)
|
în cazul unui credit acordat sub forma
unei amânări la plată pentru un anumit bun sau serviciu sau în cazul
contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv și prețul actual
al acestuia;
|
(f)
|
rata dobânzii aferente creditului,
condițiile care guvernează aplicarea acestei rate și, atunci când este
disponibil, orice indice sau rată de referință aplicabilă ratei inițiale a
dobânzii aferente creditului, precum și perioadele, procedurile și condițiile
în care variază rata dobânzii aferente creditului și, în cazul în care se
aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe
diferite, informațiile sus-menționate privind toate nivelurile aplicabile;
|
(g)
|
dobânda anuală efectivă și valoarea
totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii
contractului de credit; se menționează toate ipotezele folosite pentru
calcularea acestei rate;
|
(h)
|
suma, numărul și frecvența plăților care
urmează să fie efectuate de către consumator și, dacă este cazul, ordinea în
care plățile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante
fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
|
(i)
|
în cazul amortizării de capital a unui
contract de credit pe durată determinată, dreptul consumatorului de a primi,
la cerere și gratis, în orice moment pe toată durata contractului de credit,
un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.
Tabelul de amortizare indică ratele
scadente, precum și perioadele și condițiile privind plata acestor sume;
tabelul conține o detaliere a fiecărei rambursări care să indice amortizarea
de capital, dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului și,
dacă este cazul, costurile suplimentare; în cazul în care rata dobânzii nu
este fixă sau costurile suplimentare pot fi modificate în baza contractului
de credit, tabelul de amortizare indică în mod clar și concis că datele
cuprinse în tabel vor rămâne valabile numai până la schimbarea următoare a
ratei dobânzii aferente creditului sau a costurilor suplimentare în
conformitate cu contractul de credit;
|
(j)
|
în cazul în care costurile și dobânzile
trebuie suportate fără amortizarea capitalului, un extras care arată
perioadele și condițiile pentru plata dobânzii și a oricăror costuri
recurente și nerecurente asociate;
|
(k)
|
unde este cazul, costurile de
administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât
operațiunile de plată, cât și tragerile din credit, cu excepția cazului în
care deschiderea unui cont este opțională, costurile pentru utilizarea unui
mijloc de plată atât pentru operațiuni de plată, cât și pentru trageri din
credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum și
condițiile în care aceste costuri pot fi modificate;
|
(l)
|
rata dobânzii, în cazul plăților
restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit și măsurile
pentru ajustarea acesteia și, dacă este cazul, orice penalități datorate în
caz de neplată;
|
(m)
|
o avertizare privind consecințele
neefectuării plăților;
|
(n)
|
după caz, o declarație potrivit căreia
este necesară plata unor taxe notariale;
|
(o)
|
garanțiile și asigurările necesare, dacă
există;
|
(p)
|
existența sau inexistența unui drept de
retragere, termenul în care acel drept poate fi exercitat și alte condiții
pentru exercitarea acestuia, inclusiv informații privind obligarea
consumatorului de a plăti capitalul tras și dobânda în conformitate cu
articolul 14 alineatul (3) litera (b) și cuantumul dobânzii plătibile pe
zi;
|
(q)
|
informații privind drepturile care
rezultă din articolul 15, ca și condițiile pentru exercitarea acestor
drepturi;
|
(r)
|
dreptul de rambursare anticipată,
procedura de rambursare anticipată, precum și, dacă este cazul, informații
privind dreptul creditorului la compensație și modul în care va fi
determinată această compensație;
|
(s)
|
procedura care trebuie urmată în
exercitarea dreptului de a cere rezilierea contractului de credit;
|
(t)
|
dacă există sau nu posibilitatea
recurgerii la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac
pentru consumator și, în caz afirmativ, modalitățile de acces la acestea;
|
(u)
|
după caz, alte condiții și clauze
contractuale;
|
(v)
|
după caz, denumirea și adresa
autorității de supraveghere competente.
|
(3) În cazul în care se
aplică alineatul (2) litera (i), creditorul pune la dispoziția consumatorului,
în mod gratuit și în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit,
un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.
(4) În cazul unui
contract de credit în care plățile efectuate de consumator nu duc la o
amortizare aferentă imediată a valorii totale a creditului, dar sunt utilizate
pentru a constitui capital în timpul perioadelor și în condițiile stabilite în
contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informațiile cerute
conform alineatului (2) cuprind o declarație clară și concisă potrivit căreia
aceste contracte de credit nu prevăd o garanție de restituire a valorii totale
a creditului tras în baza acestuia, cu excepția cazului în care se oferă o
astfel de garanție.
(5) În cazul contractelor
de credit sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont” de tipul celor
menționate la articolul 2 alineatul (3), următoarele informații se
specifică în mod clar și concis:
(a)
|
tipul de credit;
|
(b)
|
identitățile și adresele părților
contractante, precum și, dacă este cazul, identitatea și adresa intermediarului
de credit implicat;
|
(c)
|
durata contractului de credit;
|
(d)
|
valoarea totală a creditului și
condițiile care reglementează tragerea;
|
(e)
|
rata dobânzii aferente creditului,
condițiile care guvernează aplicarea acesteia și, unde este cazul, orice
indice sau rată de referință aplicabilă ratei inițiale a dobânzii aferente
creditului, precum și termenele, procedura și condițiile pentru modificarea
ratei dobânzii aferente creditului și, în cazul în care se aplică rate ale
dobânzii aferente creditului diferite în circumstanțe diferite, informațiile
menționate anterior în privința tuturor ratelor aplicabile;
|
(f)
|
dobânda anuală efectivă și costurile
totale ale creditului pentru consumator, calculate la momentul încheierii
contractului de credit; se menționează toate ipotezele folosite pentru
calcularea respectivei rate, astfel cum este menționat la articolul 19
alineatul (2), coroborat cu articolul 3 literele (g) și (i); statele
membre pot decide că nu este necesară specificarea dobânzii anuale efective;
|
(g)
|
o mențiune conform căreia consumatorului
i se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a creditului;
|
(h)
|
condițiile referitoare la exercitarea
dreptului de retragere din contractul de credit; și
|
(i)
|
informații cu privire la costurile
aplicabile încă de la momentul încheierii contractului de credit, precum și,
dacă este cazul, condițiile în care pot fi modificate aceste costuri.
|
Subiectul II. Practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor
de pe piața internă față de consumatori
2.1.Relatați
cazurile, stabilite de Directiva 2005/29/CE a Parlamentului
European şi al Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe
piața internă față de consumatori și de modificare a unor directive, în care o
practică comercială este considerată neloială.
2.2.Caracterizați
practicile comerciale agresive conform prevederilor Directivei 2005/29/CE.
2.3. Analizați
practicile comerciale înșelătoare conform prevederilor Directivei 2005/29/CE.
Subiectul I: Protecţia consumatorilor în Uniunea
Europeană
1.1. Expuneți consecințele omisiunii
informațiilor privind dreptul de retragere stabilite de Directiva 2011/83/UE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind
drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi
a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de
abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului.
1.2. Menționați informațiile pe care
comerciantul trebuie să le furnizeze consumatorului înainte de încheierea
contractelor, altele decât contractele la distanță și cele negociate în afara
spațiilor comerciale stabilite de Directiva 2011/83/UE.
1.3. Relatați excepțiile de la dreptul de
retragere, stabilite de Directiva 2011/83/UE.
Subiectul
II: Pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate.
2.1. Definiți serviciile de călătorie și pachet
conform Directivei UE 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din
25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de
călătorie asociate, de modificare a Regulamentului CE nr.2006/2004 și a
Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și a Consiliului și de
abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului.
2.2.Expuneți informațiile pe care
comerciantul este obligat să le furnizeze călătorului înainte de încheierea
contractului privind pachetul de servicii de călătorie stabilite de Directiva
UE 2015/2302.
2.3.Analizați condițiile în care poate fi
modificat contractul privind pachetul de servicii de călătorie prevăzute de
Directiva UE 2015/2302.
Subiectul II: Contractele de credit pentru
consumatori în Uniunea Europeană
2.1.
Definiți contractul de credit prin
prisma prevederilor Directivei 2008/48/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele
de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a
Consiliului.
Articolul 3 (c) „contract de credit”
înseamnă un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui
consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte
facilități financiare similare, cu excepția contractelor pentru prestarea de
servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de același fel, atunci
când consumatorul plătește pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor;
2.2. Stabiliți informațiile precontractuale prevăzute în Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23
aprilie 2008 care trebuie comunicate consumatorului înainte de încheierea contractelor de credit.
Articolul 5 Informații precontractuale
(1)
Cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca un consumator să încheie un
contract de credit sau să accepte o ofertă, creditorul și, unde este cazul,
intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza termenilor și a
condițiilor de creditare oferite de către creditor, precum și, dacă este cazul,
a preferințelor exprimate și a informațiilor furnizate de către consumator,
informațiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe
oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere
a unui contract de credit. Aceste informații, furnizate pe hârtie sau pe alt
suport durabil, sunt furnizate prin intermediul formularului „Informații
standard la nivel european privind creditul de consum” care figurează în anexa
II. Se consideră că creditorul a respectat cerințele de informare prevăzute la
prezentul alineat și la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva
2002/65/CE în cazul în care a furnizat „Informații standard la nivel european
privind creditul de consum”.
Aceste informații menționează:
(a)tipul de credit;
(b)identitatea și adresa creditorului,
precum și, dacă este cazul, identitatea și adresa intermediarului de credit
implicat;
(c)valoarea totală a creditului și
condițiile care guvernează tragerea;
(d)durata contractului de credit;
(e)în cazul unui credit acordat sub forma
unei amânări la plată pentru un anumit bun sau serviciu și în cazul
contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv și prețul actual
al acestuia;
(f)rata dobânzii aferente creditului,
condițiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului și,
unde este cazul, orice indice sau rată de referință aplicabilă ratei inițiale a
dobânzii aferente creditului, ca și termenele, procedurile și condițiile în
care variază rata dobânzii aferente creditului; în cazul în care se aplică rate
diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite,
informațiile sus-menționate privind toate ratele aplicabile;
(g)dobânda anuală efectivă și valoarea
totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu
reprezentativ care menționează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei
respective; în cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură cu
una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata
contractului de credit și valoarea totală a creditului, creditorul trebuie să
ia în considerare aceste componente; în cazul în care un contract de credit
prevede modalități de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale
dobânzii aferente creditului diferite, și creditorul folosește ipoteza din
anexa I partea II litera (b), acesta trebuie să indice faptul că aplicarea
altor mecanisme de tragere pentru acest tip de contract de credit poate avea
drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari;
(h)suma, numărul și frecvența plăților
care vor fi efectuate de către consumator și, dacă este cazul, ordinea în care
plățile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate
la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
(i)unde este cazul, costurile de
administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât
operațiunile de plată, cât și tragerile din credit, cu excepția cazului în care
deschiderea unui cont este opțională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de
plată atât pentru operațiuni de plată, cât și pentru trageri din credit, orice
alte costuri rezultând din contractul de credit, precum și condițiile în care
aceste costuri pot fi modificate;
(j)după caz, orice taxe pe care
consumatorul trebuie să le plătească notarului la încheierea contractului de
credit;
(k)orice obligație referitoare la
încheierea unui contract privind un serviciu accesoriu aferent unui contract de
credit, în special o poliță de asigurare, în cazul în care obținerea creditului
sau obținerea creditului conform clauzelor și condițiilor prezentate este
condiționată de încheierea unui contract privind acest serviciu;
(l)rata dobânzii aplicabilă în cazul
ratelor restante, măsurile pentru ajustarea acesteia, și, unde este cazul,
orice penalități în caz de neplată;
(m)o avertizare privind consecințele
neefectuării plăților;
(n)unde este cazul, garanțiile solicitate;
(o)existența sau lipsa dreptului de
retragere;
(p)dreptul de rambursare anticipată, dacă
există, și, dacă este cazul, informații privind dreptul creditorului la
compensație și modul în care aceasta va fi stabilită în conformitate cu
articolul 16;
(q)dreptul consumatorului de a fi informat
de îndată și gratuit asupra rezultatului consultării bazei de date pentru
evaluarea bonității sale, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);
(r)dreptul consumatorului de a primi la
cerere și gratuit un exemplar din proiectul de contract de credit. Această
dispoziție nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu
dorește să încheie contractul de credit cu consumatorul; și
(s)dacă este cazul, termenul pe parcursul
căruia informațiile precontractuale au forță obligatorie pentru creditor.
2.3. Analizați modalitatea în care consumatorul are dreptul la rambursarea
anticipată a creditului, stabilită de Directiva 2008/48/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008.
Articolul 16
Rambursarea
anticipată
(1) Consumatorul trebuie să aibă dreptul să se
libereze în tot sau în parte de obligațiile sale în baza unui contract de
credit, în orice moment. În aceste cazuri, acesta trebuie să aibă dreptul la o
reducere a costului total al creditului, care constă în dobânda și în costurile
aferente duratei restante a contractului.
(2) În cazul rambursării anticipate a
creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație rezonabilă și
justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de
rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să
intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.
O astfel de
compensație nu poate fi mai mare de 1 % din valoarea creditului rambursată
anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și rezilierea
convenită a contractului de credit este mai mare de un an. În cazul în care perioada
nu este mai mare de un an, compensația nu poate depăși 0,5 % din valoarea
creditului rambursat anticipat.
(3) Nu se solicită o compensație pentru
rambursare anticipată în cazul în care:
(a)rambursarea a
fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept
scop asigurarea riscului de neplată;
(b)contractul de
credit este acordat sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont”; sau
(c)rambursarea
anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului
nu este fixă.
(4) Statele membre pot prevedea că:
(a)o astfel de
compensație poate fi solicitată de creditor numai cu condiția ca suma
rambursată anticipat să depășească pragul definit de legislația națională.
Pragul în cauză nu poate depăși suma de 10 000 EUR pe orice perioadă de
douăsprezece luni;
(b)creditorul
poate pretinde în mod excepțional o compensație mai mare dacă poate dovedi că
prejudiciul suferit ca urmare a rambursării anticipate depășește suma stabilită
în conformitate cu alineatul (2).
În cazul în care
compensația solicitată de creditor depășește prejudiciul suferit în mod
efectiv, consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare.
În acest caz,
prejudiciul constă în diferența dintre rata dobânzii convenită inițial și rata
dobânzii la care creditorul poate da cu împrumut pe piață suma rambursată
anticipat la momentul rambursării anticipate și ia în considerare efectul
rambursării anticipate asupra costurilor administrative.
(5) Orice compensație nu depășește cuantumul
dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea
anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit.
Subiectul II: Clauzele abuzive în contractele
încheiate cu consumatorii.
2.1. Definiți clauzele abuzive conform
prevederilor Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Articolul 4
(1)
Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze
contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau a
serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul
încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului
și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta
depinde.
(2)
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea
obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației,
pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul
acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în
mod clar și inteligibil
2.2. Menționați
clauzele considerate abuzive în sensul Directivei 93/13/CEE.
Articolul 2 În sensul prezentei directive:
(a)„clauzele abuzive” înseamnă clauzele
contractuale definite la articolul 3;
(b)„consumator” înseamnă orice persoană
fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă,
acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale;
(c)„vânzător sau furnizor” înseamnă orice
persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de
prezenta directivă, acționează în scopuri legate de activitatea sa
profesională, publică sau privată.
Articolul 3
(1)
O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca
fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință,
provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților
care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
(2)
Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci
când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a
avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui
contract de adeziune.
Faptul că anumite aspecte ale unei clauze
sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea
prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare
globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de
adeziune.
În cazul în care orice vânzător sau
furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi
revine sarcina probei.
(3)
Anexa conține o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot
fi considerate abuzive.
2.3. Argumentați
criteriile de apreciere a caracterului abuziv al unei clauze contractuale
stabilite de Directiva 93/13/CEE.
Sursa https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Modalitati%20de%20apeciere%20a%20caracterului%20abuziv%2057_62.pdf
Absenţa negocierii individuale
Voinţa şi comuna intenţie a părţilor joacă
un rol fundamental la formarea contractului, chiar dacă pot exista în diferite
sisteme juridice legi de ordine publică care nu permit părţilor să se abată de
la conţinutul acestora. O precauţie esenţială trebuie respectată la negocierea
şi elaborarea unui contract, conservând ideea că principalele sisteme juridice
din lume supraveghează asigurarea libertăţii şi sincerităţii voinţei
contractanţilor, adică contractele negociate cu bună-credinţă. Această voinţă
ar trebui să se exprime pe parcursul Modalităţi de apreciere a caracterului
abuziv în cazul unei clauze contractuale de consum negocierilor, astfel încât
actul final să fie redactat într-o formă clară, precisă şi completă .
Principiile fundamentale care guvernează materia contractelor sunt reprezentate
de principiul libertăţii contractuale şi principiul consensualismului, reguli
care au ca scop garantarea formării libere a contractelor, pentru ca natura şi
conţinutul acestora să oglindească, în mod exact, voinţa părţilor contractante.
Efectul acestor garanţii este anihilat prin existenţa unei clauze abuzive, de
esenţa căreia este lipsa negocierii directe, definită în art.1 alin. (18) din
Legea nr. 105-XV din 13.03.2003, dată fiind imposibilitatea consumatorului de a
influenţa natura acelui contract.
Încălcarea bunei-credințe
Ideea
de bună-credință contractuală este pusă în aplicare pentru a justifica anularea
anumitor clauze de iresponsabilitate sau de neexecutare, care creează un dezechilibru
semnificativ în relațiile contractuale.
Dezechilibrul semnificativ dintre drepturile
şi obligațiile părților
Prevederile noțiunii de clauză abuzivă,
definite de toate trei sisteme de drept, precizează că unul dintre elementele
comune ale caracterului abuziv ale unei clauze contractuale este dezechilibrul
semnificativ dintre drepturile şi obligațiile părților. Însă, în acest context,
se poate de observat că definiția expresă de dezechilibru este omisă de
legiuitori. După opinia doctrinară, dezechilibru semnificativ este, de fapt, absența
prestațiilor echivalente, drept urmare a executării obligațiilor contractuale
de către părți, indiferent dacă acest dezechilibru se produce efectiv sau
acesta există doar în mod virtual.
Deci, una şi aceeaşi clauză se poate
dovedi abuzivă într-un contract concret, pentru a nu fi astfel într-un alt
contract de consum, prin care consumatorului i-au fost recunoscute, de pildă,
drepturi care să compenseze concesiile contractuale făcute agentului economic.
Prin urmare, o clauză prin care este suprimată posibilitatea consumatorului de
a invoca excepţia de neexecutare a contractului, cerându-i-se să procedeze la
executare chiar şi în ipoteza în care agentul economic nu-şi execută
obligaţiile ori clauza prin care consumatorul răspunde pentru neexecutarea
obligaţiilor asumate, inclusiv în caz de forţă majoră, reprezintă stipulaţii
contractuale abuzive în mod explicit.
În ceea ce priveşte natura
dezechilibrului, aceasta este
una dublă. Chiar dacă prevederile legale stipulează un dezechilibru între
„drepturile şi obligaţiile părţilor”, fapt ce va avea ca o consecinţă
calificarea acestui criteriu ca fiind unul juridic, trebuie de avut în consideraţie
scopul clauzelor abuzive de a afecta interesele economice ale consumatorului,
ceea ce are ca
efect
şi lărgirea sferei dezechilibrului, incluzând aici şi caracterul economic.
