TESTE AUTOEVALUARE Dreptul mediului
1. La
baza gestionării grupelor de deşeuri industriale reciclabile stau următoarele
principii:
- principiul
utilizării numai a acelor procedee de gestionare a deşeurilor industriale
reciclabile care nu constituie un risc pentru sănătatea populaţiei şi a
mediului în conjurător
2. Efectul
de seră reprezintă:
- un
fenomen global de poluare a aerului, datorat gazelor cu efect de seră
3. Actele de
reglementare sunt:
- autorizaţia de mediu;
- avizul de mediu;
- acordul de mediu
4. Gospodărirea
fondului forestier proprietate publică presupune:
- amenajarea fondului forestier;
- regenerarea şi îngrijirea pădurilor;
- protecţia pădurilor;
- paza fondului forestier;
- produsele specifice fondului forestier;
- exploatarea masei lemnoase
5. Fabricarea,
comercializarea, importul, distribuirea şi utilizarea produselor de protecţie a
plantelor “clasificate ca foarte toxice (T+)” şi produse „toxice (T)”, se pot
face
- numai de către persoanele
juridice care dispun de personal calificat, de atestat în domeniul protecţiei plantelor
şi de mijloace necesare depozitării, manipulării şi utilizării în siguranţă a acestor produse
6. Autorizaţia pentru
desfăşurarea anumitor activităţi din domeniul nuclear se eliberează
persoanelor juridice
- de Comisia Naţională pentru
Controlul Activităţilor Nucleare aflată
în subordinea Guvernului, la cererea acestora
7. Ariile naturale
protejate şi bunurile patrimoniului natural sunt administrate de
- Agenţia Naţională pentru Arii
Naturale Protejate, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin
hotărâre a Guvernului sau prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
- autorităţile administraţiei
publice locale pentru ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale acestora;
- Administraţia Rezervaţiei
Biosferei „Delta Dunării" pentru Rezervația Biosferei „Delta Dunării”
8. Legea 360/2003
stabileşte:
- principiul
precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice
periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei si de
mediu;
- principiul
transparenţei faţă de consumatori, asigurându-se accesul la informaţii privind
efectele negative pe care le pot genera substanţele si preparatele chimice
periculoase;
- principiul securităţii
operaţiunilor de gestionare a substanţelor si preparatelor chimice
periculoase.
9. Poluarea poate
avea drept cauze
- ignorarea efectelor negative asupra mediului ale
aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice;
- înţelegerea greşită a unor criterii de
economicitate şi nerealizarea unor investiţii necesare prevenirii poluării;
- industrializarea excesivă;
- subdezvoltarea, războaiele locale şi industriile
de război;
- lipsa unei conştiinţe ecologice;
- alte cauze, precum radioactivitatea apărută
datorită experienţelor nucleare şi accidentelor la centralele atomoelectrice,
folosirea neştiinţifică a pesticidelor şi insecticidelor, deşeurile menajere
ş.a.
10. Protecţia
mediului reprezintă:
- o activitate umană conştientă,
fundamentată ştiinţific ce are drept scop prevenirea poluării, menţinerea şi
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ
TESTE DIN CURS
1. Poluantul
este:
a. o substanţă sau preparat sub formă solidă, lichidă sau
gazoasă;
b. o substanţă sau un preparat sub formă de vapori ori de
energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii;
c. orice
substanţă, preparat sub formă de vapori ori de energie, radiaţie
electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdus în
mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi
aduce daune bunurilor materiale.
2. Poluarea
poate avea drept cauze:
a.
industrializarea excesivă;
b. înţelegerea
greşită a unor criterii de economicitate şi nerealizarea unor investiţii
necesare prevenirii poluării;
c. aplicarea legislaţiei specifice.
d. Lipsa unei
conştiinţe ecologice.
3. Legea
constituie:
a. principalul
izvor al dreptul mediului;
b. un text scris adoptat de către o autoritate competentă,
indiferent de titlul actului normativ;
c. un act al autorităţii executive.
4. Protecţia
mediului reprezintă:
a. o activitate
umană conştientă, fundamentată ştiinţific ce are drept scop prevenirea
poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ;
b. activitatea ce vizează menţinerea şi îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă pe Pământ;
c. activitatea de înlăturare a pericolelor.
5. Principiul
„poluatorul plăteşte”
a. reprezintă numai o obligaţie a instituţiilor publice;
b. reprezintă doar o modalitate de finanţare a politicilor
de mediu;
c. determină
poluatorul să plătească toate măsurile de respectare a standardelor legale
existente, dar şi toate efectele (costurile externe) poluării cauzate.
1. Deşeul este:
a. acea substanţă care poate constitui materie primă într-un
proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte
scopuri;
b. încadrat generic, conform legislaţiei specifice privind
regimul deşeurilor, în acele tipuri sau categorii de deşeuri care au cel puţin
un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
c. orice
substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia
specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are
intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.
2. La baza
gestionării grupelor de deşeuri industriale reciclabile stau următoarele
principii:
a. principiul
utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri
excesive;
b. principiul accesului la informaţii;
c. principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a
deşeurilor;
d. principiul
responsabilităţii producătorului.
3. Produsele de
uz fitosanitar:
a. sunt supuse
unor reguli speciale cu privire la omologarea, fabricarea, comercializarea,
utilizarea şi efectuarea tratamentelor;
b. pot fi
utilizate numai în scopurile pentru care au fost omologate;
c. nu necesită reguli special cu privire la omologare şi
fabricare.
4. Autorizaţia
pentru desfăşurarea activităţilor nucleare se suspendă sau se retrage:
a. dacă nu sunt
respectate întocmai prevederile cuprinse în autorizaţie;
b. când nu sunt
îndeplinite măsurile dispuse de organele de control de specialitate;
c. la expirarea duratei pentru care a fost acordată.
1. Prin
protecţie sanitară a apelor se înţelege:
a. interzicerea unor activităţi cu consecinţe dăunătoare;
b. economisirea apei în mod judicios;
c. ansamblul de
măsuri în vederea evitării proceselor de poluare a apei potabile, ca urmare a
activităţilor umane, economice şi sociale.
2. Potrivit
art. 136 alin. (3) din Constituţia României, bogăţiile de orice natură ale
subsolului:
a. fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice;
b. fac obiectul proprietăţii private a statului;
c. fac obiectul proprietăţii persoanelor juridice.
3. Poluanţii
din atmosferă pot fi:
a. poluanţi
primari, emişi direct de surse identificate sau identificabile (primari);
b. produşi în mod direct, prin interacţiunea a doi sau mai
mulţi poluanţi;
c. poluanţi
secundari, care sunt produşi indirect prin interacţiunea a doi sau mai mulţi
poluanţi.
4. Gospodărirea
fondului forestier proprietate publică presupune:
a. amenajarea
fondului forestier;
b. numai amenajarea fondului forestier;
c. orice activitate de combatere a poluării fondului
forestier.
5. În
categoriile de arii protejate intră:
a. rezervaţiile ştiinţifice/rezervaţii naturale integrale;
b. parcurile naţionale;
c. numai
rezervaţiile ştiinţifice / rezervaţiile naturale integrale.
1. Prejudiciul
reprezintă:
a.efectul
cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau
mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;
b.un element ce determină răspunderea contravenţională în
dreptul mediului;
c.un element ce determină răspunderea penală în dreptul
mediului.
2. Răspunderea
contravenţională reprezintă:
a.acea formă a
răspunderii juridice ce constă în aplicarea de sancţiuni contravenţionale
persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd şi
sancţionează contravenţiile;
b.obligaţia celui care a săvârşit o infracţiune de a suporta
o sancţiune şi dreptul de a aplica o sancţiune penală, drept exercitat de stat
prin organele sale specializate;
c.aplicarea unor sancţiuni civile persoanelor vinovate de
încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd şi sancţionează contravenţiile.
3. Sancţiunile
contravenţionale principale sunt:
a.avertismentul;
b.amenda
contravenţională;
c.confiscarea bunurilor destinate, folosite ori rezultate
din contravenţii.
4. Sancţiunile
contravenţionale complementare sunt:
a.prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;
b.suspendarea
sau anularea, după caz, a avizului acordat sau a autorizaţiei de exercitare a
unei activităţi;
c.amenda contravenţională.
5. Pentru a
angaja răspunderea penală în domeniul protecţiei mediului, fapta săvârşită
trebuie:
a. să aibă un
grad de pericol social ridicat;
b. să
reprezinte o serioasă ameninţare a intereselor societăţii în domeniul ocrotirii
mediului şi al folosirii resurselor naturale;