luni, 25 ianuarie 2016

TESTE AUTOEVALUARE Dreptul mediului

TESTE AUTOEVALUARE Dreptul mediului

1. La baza gestionării grupelor de deşeuri industriale reciclabile stau următoarele principii:
- principiul utilizării numai a acelor procedee de gestionare a deşeurilor industriale reciclabile care nu constituie un risc pentru sănătatea populaţiei şi a mediului în conjurător

2. Efectul de seră reprezintă:
- un fenomen global de poluare a aerului, datorat gazelor cu efect de seră

3. Actele de reglementare sunt:
- autorizaţia de mediu;
- avizul de mediu;
- acordul de mediu

4. Gospodărirea fondului forestier proprietate publică presupune:
- amenajarea fondului forestier;
- regenerarea şi îngrijirea pădurilor;
- protecţia pădurilor;
- paza fondului forestier;
- produsele specifice fondului forestier;
- exploatarea masei lemnoase

5. Fabricarea, comercializarea, importul, distribuirea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor “clasificate ca foarte toxice (T+)” şi produse „toxice (T)”, se pot face
- numai de către persoanele juridice care dispun de personal calificat, de atestat în domeniul protecţiei plantelor şi de mijloace necesare depozitării, manipulării şi utilizării în  siguranţă a acestor produse

6. Autorizaţia pentru desfăşurarea anumitor activităţi din domeniul nuclear se eliberează
 persoanelor juridice
- de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare aflată în subordinea Guvernului, la cererea acestora

7. Ariile naturale protejate şi bunurile patrimoniului natural sunt administrate de
- Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al autorităţii publice centrale  pentru protecţia mediului;
- autorităţile administraţiei publice locale pentru ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale acestora;
- Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării" pentru Rezervația Biosferei „Delta Dunării”

8. Legea 360/2003 stabileşte:
- principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei si de mediu;
- principiul transparenţei faţă de consumatori, asigurându-se accesul la informaţii privind efectele negative pe care le pot genera substanţele si preparatele chimice periculoase;
- principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor si preparatelor chimice periculoase.

9. Poluarea poate avea drept cauze
- ignorarea efectelor negative asupra mediului ale aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice;
- înţelegerea greşită a unor criterii de economicitate şi nerealizarea unor investiţii necesare prevenirii poluării;
- industrializarea excesivă;
- subdezvoltarea, războaiele locale şi industriile de război;
- lipsa unei conştiinţe ecologice;
- alte cauze, precum radioactivitatea apărută datorită experienţelor nucleare şi accidentelor la centralele atomoelectrice, folosirea neştiinţifică a pesticidelor şi insecticidelor, deşeurile menajere ş.a.

10. Protecţia mediului reprezintă:
- o activitate umană conştientă, fundamentată ştiinţific ce are drept scop prevenirea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ


TESTE DIN CURS

1. Poluantul este:
a. o substanţă sau preparat sub formă solidă, lichidă sau gazoasă;
b. o substanţă sau un preparat sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii;
c. orice substanţă, preparat sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdus în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.

2. Poluarea poate avea drept cauze:
a. industrializarea excesivă;
b. înţelegerea greşită a unor criterii de economicitate şi nerealizarea unor investiţii necesare prevenirii poluării;
c. aplicarea legislaţiei specifice.
d. Lipsa unei conştiinţe ecologice.

3. Legea constituie:
a. principalul izvor al dreptul mediului;
b. un text scris adoptat de către o autoritate competentă, indiferent de titlul actului normativ;
c. un act al autorităţii executive.

4. Protecţia mediului reprezintă:
a. o activitate umană conştientă, fundamentată ştiinţific ce are drept scop prevenirea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ;
b. activitatea ce vizează menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ;
c. activitatea de înlăturare a pericolelor.

5. Principiul „poluatorul plăteşte”
a. reprezintă numai o obligaţie a instituţiilor publice;
b. reprezintă doar o modalitate de finanţare a politicilor de mediu;
c. determină poluatorul să plătească toate măsurile de respectare a standardelor legale existente, dar şi toate efectele (costurile externe) poluării cauzate.

1. Deşeul este:
a. acea substanţă care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
b. încadrat generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în acele tipuri sau categorii de deşeuri care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
c. orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.

2. La baza gestionării grupelor de deşeuri industriale reciclabile stau următoarele principii:
a. principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive;
b. principiul accesului la informaţii;
c. principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a deşeurilor;
d. principiul responsabilităţii producătorului.

3. Produsele de uz fitosanitar:
a. sunt supuse unor reguli speciale cu privire la omologarea, fabricarea, comercializarea, utilizarea şi efectuarea tratamentelor;
b. pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost omologate;
c. nu necesită reguli special cu privire la omologare şi fabricare.

4. Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor nucleare se suspendă sau se retrage:
a. dacă nu sunt respectate întocmai prevederile cuprinse în autorizaţie;
b. când nu sunt îndeplinite măsurile dispuse de organele de control de specialitate;
c. la expirarea duratei pentru care a fost acordată.

1. Prin protecţie sanitară a apelor se înţelege:
a. interzicerea unor activităţi cu consecinţe dăunătoare;
b. economisirea apei în mod judicios;
c. ansamblul de măsuri în vederea evitării proceselor de poluare a apei potabile, ca urmare a activităţilor umane, economice şi sociale.

2. Potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţia României, bogăţiile de orice natură ale subsolului:
a. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice;
b. fac obiectul proprietăţii private a statului;
c. fac obiectul proprietăţii persoanelor juridice.

3. Poluanţii din atmosferă pot fi:
a. poluanţi primari, emişi direct de surse identificate sau identificabile (primari);
b. produşi în mod direct, prin interacţiunea a doi sau mai mulţi poluanţi;
c. poluanţi secundari, care sunt produşi indirect prin interacţiunea a doi sau mai mulţi poluanţi.

4. Gospodărirea fondului forestier proprietate publică presupune:
a. amenajarea fondului forestier;
b. numai amenajarea fondului forestier;
c. orice activitate de combatere a poluării fondului forestier.

5. În categoriile de arii protejate intră:
a. rezervaţiile ştiinţifice/rezervaţii naturale integrale;
b. parcurile naţionale;
c. numai rezervaţiile ştiinţifice / rezervaţiile naturale integrale.

1. Prejudiciul reprezintă:
a.efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;
b.un element ce determină răspunderea contravenţională în dreptul mediului;
c.un element ce determină răspunderea penală în dreptul mediului.

2. Răspunderea contravenţională reprezintă:
a.acea formă a răspunderii juridice ce constă în aplicarea de sancţiuni contravenţionale persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd şi sancţionează contravenţiile;
b.obligaţia celui care a săvârşit o infracţiune de a suporta o sancţiune şi dreptul de a aplica o sancţiune penală, drept exercitat de stat prin organele sale specializate;
c.aplicarea unor sancţiuni civile persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd şi sancţionează contravenţiile.

3. Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a.avertismentul;
b.amenda contravenţională;
c.confiscarea bunurilor destinate, folosite ori rezultate din contravenţii.

4. Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:
a.prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;
b.suspendarea sau anularea, după caz, a avizului acordat sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
c.amenda contravenţională.

5. Pentru a angaja răspunderea penală în domeniul protecţiei mediului, fapta săvârşită trebuie:
a. să aibă un grad de pericol social ridicat;
b. să reprezinte o serioasă ameninţare a intereselor societăţii în domeniul ocrotirii mediului şi al folosirii resurselor naturale;

c. să se refere la un prejudiciu cu o valoare mai mare de 50.000 lei (RON).

studentudg@gmail.com

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu