Teste de autoevaluare anul I sem I
1)
Prin drept pozitiv se înţelege:
a) posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ al raportului juridic civil;
b) totalitatea regulilor de conduită care reglementează relaţiile sociale;
c) ramura ştiinţelor juridice care se ocupă cu cercetarea sistemului juridic.
2) Legea civilă intră în vigoare:
a) la data publicării în Monitorul Oficial;
b)
la data promulgării;
c) la 3 zile de la publicare sau la data prevăzută în textul ei.
3)
Legea civilă nouă se aplică:
a) situaţiilor juridice care apar din momentul intrării ei în vigoare;
b) situaţiilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare şi care nu şi-au
produs încă toate efectele;
c) situaţiilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare, care şi-au produs în întregime efectele.
4)
Sunt
izvoare ale dreptului civil:
a) practica judiciară;
b) doctrina juridică;
c) legile, ca acte normativa emise de puterea legislativă.
5)
Are caracter general obligatoriu:
a) interpretarea autentică;
b) interpretarea judiciară;
c)interpretarea neoficială.
1)
Raporturile juridice obligaţionale au în conţinut:
a) drepturi personale nepatrimoniale;
b)
drepturi de creanţă;
c) drepturi reale.
2)
Titularul obligaţiei într-un raport juridic obligaţional se numeşte:
a) subiect
activ;
b) subiect pasiv;
c)
creditor.
3) Într-un raport juridic cu pluralitate de creditori vorbim de:
a) pluralitate pasiva
b) pluralitate activă;
c) pluralitate mixtă.
4) Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt bunuri:
a) imobile prin obiectul la care se aplică;
b) mobile prin determinarea legii;
c) imobile prin natura lor.
5) După cum pot fi sau nu înlocuite în executarea unei obligaţii civile, bunurile se clasifică în:
a) divizibile şi indivizibile;
b) fungibile şi nefungibile; c) sesizabile şi insesizabile.
1) Normele care reglementează prescripţia extinctivă:
a) au caracter imperativ;
b) pot fi înlăturate prin dispoziţii de voinţă contrare ale părţilor
actului
juridic civil;
c) pot fi invocate de părţile interesate,
dar
nu pot fi aplicate din oficiu de către instanţă.
2) Termenul de prescripţie pentru
acţiunile posesorii începe să curgă:
a) de la data primului act
prin
care posesia a
fost tulburată;
b) de la
data ultimului act prin care posesia a fost
tulburată;
c) de la
data când posesorul a cunoscut
sau trebuia să cunoască tulburarea şi
pe cel care răspunde
de ea.
3) Cursul
prescripţiei se suspendă:
a) prin
introducerea unei cereri de
chemare în judecată;
b) între soţi
în timpul căsătoriei;
c) cât
timp
persoana cu capacitate de exerciţiu deplină are reprezentant
legal.
4) Efectul repunerii
în termen constă
în:
a) reluarea cursului
prescripţiei;
b) soluţionarea acţiunii pe fond, deşi
termenul de prescripţie a
expirat;
c) socotirea prescripţiei ca neîmplinită.
