Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:

-compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică;

-explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;

-compară actul juridic normativ cu actul juridic individual;

-explică forţa superioară a legii ca izvor de drept;

Tema nr. 2

                Compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică

In dreptul intern, statul apare ca subiect de drept mai întâi in raporturile juridice de drept constituțional. Statul acorda cetățenie, aproba renunțarea la cetățenie, retrage cetățenia, aproba stabilirea domiciliului in Romania pentru cetățenii altor state. Statul apare totodată ca subiect in raporturile de drept constituțional prin intermediul cărora se realizează federația precum si in raporturile statului privit ca întreg si unitățile administrativ teritoriale. Statul nu este o simpla persoana juridica, ci este o persoana juridica "sui generis". 
In raporturile de drept civil, statul participa ca subiect de drept prin Ministerul Finanțelor.
In procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat - organele legislative, organele administrației, organele justiției - se realizează in raport cu competenta rezervata prin Constituție si Legile de organizare si funcționare a fiecărei categorii de organe precum si a fiecărui organ in parte.
Investite cu competenta, organele statului participa ca purtătoare ale autorității statale intr-un domeniu sau altul. 

Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puțin trei categorii de competente:
- exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii;
- soluționarea problemelor privind temeinicia si legalitatea pretențiilor unor subiecte de drept fata de altele si
- asigurarea constrângerii de stat in cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept incalcate, recuperarea prejudiciilor.
Analizând participarea organelor de stat la raporturile juridice rezulta ca drepturile lor fata de celelalte subiecte constituie, in același timp si obligații ale lor fata de stat. Daca persoana poate dispune de exercițiul dreptului sau, in schimb organul de stat este obligat sa-si exercite drepturile.

Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial.

Persoana juridica reprezintă un subiect de drept cu o larga arie de răspândire in circuitul juridic.

Societățile comerciale, regiile autonome, companiile, sunt participante in calitate de persoane juridice in raporturile de drept privat.

ORGANELE STATULUI, in afara participării lor ca purtătoare ale autoritarii, apar uneori si ca persoane juridice, in raporturi care nu sunt nemijlocit legate de realizarea competentei lor CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC este format din ansamblul drepturilor si obligațiilor subiectelor, drepturi si obligații prevăzute de norma juridica. In conținutul raportului juridic se reflecta legătura indisolubila dintre regula de drept ce determina conduita posibila sau datorata si dreptul unui participant la raportul juridic.

Subiectele raportului juridic apar întotdeauna ca titulari de drepturi si obligații si se comporta potrivit cu poziția specifica fiecăruia - de titular al dreptului sau al obligației.

                  Explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;  

Obiectul raportului juridic este scopul materializat in acțiuni sau in lucruri. Astfel, cel care are nevoie de un bun (de exemplu, de o mașina) încheie un contract de cumpărare-vânzare in vederea obținerii lui, cel care vrea sa-si construiască o casa încheie un contract de antrepriza pentru efectuarea lucrărilor, cel care dorește sa-si realizeze dreptul electoral se prezintă la sectorul electoral, exprimându-si voința.

Conținutul raportului juridic este format din drepturile si obligațiunile corelative ce revin subiectelor participante. Intre aceste drepturi si obligații exista, dupa cum s-a menționat, o strânsa corelație, ele condiționându-se reciproc, astfel incit fiecărui drept ii corespunde o obligație si invers. Drepturile si obligațiile leagă intre ele subiectele raportului juridic si formează conținutul acestuia.

                     Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Actul juridic este acea manifestare de voința a unei persoane fizice sau juridice făcuta in scopul de a produce efecte juridice. Daca actul juridic este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta va fi un act de drept privat,deci individual, iar daca este facut de un funcționar public, in realizarea competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in domeniul public,in consecința fiind un act juridic normativ.

                      Explică forţa superioară a legii ca izvor de drept

Legea este izvorul formal principal al dreptului, ce reprezintă regula socială obligatorie, stabilită de autoritatea publică şi sancţionată de forţa publică. Actele normative au o poziţie predominantă în sistemul izvoarelor dreptului, sunt izvoare de drept precise, oficiale. Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, Preşedinţie, organe administrative etc.), actele normative cuprind norme general-obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularităţile pe care le reprezintă. Actele normative reflectă schimbările rapide şi dinamice ale transformărilor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin forma scrisă pe care o îmbracă, prin caracterul general, obligatoriu, precis, precum şi prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanţii de certitudine în raport de alte izvoare de drept. Forţa superioară a legii ca izvor de drept reiese din următoarele  trăsături specifice, cum ar fi:

- legea reprezintă principalul izvor de drept;                                                       

- legea este un izvor de drept oficial;

- legea este revoluţionară în raport cu alte izvoare de drept (ea poate modifica unele situaţii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinţa alte acte normative) care sunt conservatoare;

- legea este scrisă (Jus scriptum) şi se poate constata uşor;

- legea este certă şi precisă;

- legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului; 

#compara  #individual  #izvor

Read More

Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura - eseu structurat - exemplu

I. Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:-relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi disciplinele juridice de ramură;-relația dintre drept și morală-compară interpretarea oficială a dreptului cu interpretarea oficioasă.

Tema nr.1 rezolvata

                    Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura

In 1890 un jurist german,A. Merkel (1830 - 1896),publica lucrarea "Elemente der allgemeinen Rechtslehre" (Elemente ale teoriei generala a dreptului ).De la sfarsitul anilor 80 si pana acum disciplina a cunoscut imbunatatiri foarte importante pentru problematica generala a stiintei juridice.Aportul lui Merkel a fost acela de a indica sub acesta expresie mai multe cercetari si studii in care prindeau contur exigenta antica de a unifica conceptul de drept pozitiv.Teoria generala a dreptului ne ajuta sa înțelegem fenomenul juridic prin însușirea conceptelor și categoriilor juridice teoretice pe care le elaboreaza; elaboreaza și definește norma juridica și raportul juridic, noțiunea de subiect de drept, noțiunea de raspundere juridica, de aplicare ori interpretare a dreptului. Stiintele juridice de ramura, pe de alta parte, sunt stiinte juridice care analizeaza normele juridice si raporturile de drept aferente , dupa criteriul obiectului de reglementare.Toate aceste stiinte juridice, ca parte a stiintelor sociale, sunt stiinte dedicate studiuluiexistentei, facand parte din efortul urias depus de catre oameni in dorinta lor de cunoastere riguroasa, prin abstractizare si generalizare a legilor care guverneaza societatea, in evolutia sa.Teoria generala a dreptului investigheaza problematica generala a dreptului, fiind astfel o disciplina stiintifica distincta de teoria generala a statului, impreuna cu care intr-un modinterconditional se ocupa de studiul categoriilor de stat si de drept, atat din punct de vedere geneticcat si din punct de vedere structural si functional.Teoria generala a dreptului studiaza dintr-o pespectiva maxima de generalitate fenomenul dreptului. Stiintele juridice de ramura studiaza in mod aplicat, specific anumite aspecte rezultate din fenomenalitatea dreptului.Teoria generala a dreptului, din pespectiva maxima de generalitate a studierii fenomenuldreptului, surprinde aparitia, dezvoltarea si transformarea dreptului, a normelor si raporturilor  juridice, problematica elaborarii, sistematizarii, interpretarii si aplicarii dreptului, sistemului dreptuluisi diviziunile sale, respectarea normelor de drept si raspunderea juridica. Din acest punct de vedere,teoria generala a dreptului investigheaza dintr-o perspectiva complementara perspectivei stiintelor  juridice de ramura, care studiaza fenomenul dreptului in mod concret, specializat si aplicat.Stiintele juridice de ramura aduc, din cercetarea proprie, date concrete care transformademersul de generalizare al teoriei generale a dreptului, fara ca aceasta sa devina o speculatie sterila,o pura generalizare teoretica .Totodata, teoria generala a dreptului confera stiintelor juridice de ramura premisa general-teoretica a intelegerii fenomenului juridic, perspectiva general sintetica.Teoria generala a dreptului studiaza, in caliatea sa de stiinta sociala, un fenomen eminamente social- dreptul. Teoria generala a dreptului ca stiinta juridica cu caracter eminamente general seocupa, intr-un cadru mai larg, de fenomenul juridic in ansamblul lui, incluzand pe langa normele dedrept, constiinta juridica, si raporturile juridice din societate. Impreuna cu sociologia, istoria,economia, politologia, etc descifreaza continutul specific al socialului, in raport cu naturalul si spiritualul.

Normele de morala implica un model al conduitei necesare, cat si sanctiunile cu caracter moral in caz de nerespectare a exigentelor valorice ale modelului. Sanctiunile se diferentiaza dupa faptul daca sunt reactia mediului social la comportamentul imoral sau a cugetului moral al subiectului care constientizeaza vinovatia sa. Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public, prin dispret etc., iar subiectul vinovat, constient de fapta sa, se autopedepseste prin mustrari de cuget, prin pareri de rau. Pentru normele morale, constrangerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis morala a opiniei publice si doar in cazurile in care respectiva fapta imorala este interzisa si de normele de drept.

Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura - eseu structurat

Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca din Antichitate. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale, lasand chiar impresia identitatii lor cu regulile juridice. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care poate fi reprosat, eventual, cunoasterii juridice ulterioare, in situatia in care confunda dreptul cu morala), ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului, aflat in relatie sincretica (de nediferentiere) cu morala. De exemplu, regele Hammurabi centra codul sau pe “normele juridice de echitate”, daruite poporului “pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti”; ansamblul indatoririlor concrete care revin persoanei pentru implinirea virtutii reprezinta in dreptul traditional hindus dharma; principiul lui “li”, in dreptul traditional chinez, constituie comandamentul moral, caruia i se atribuie intaietate asupra lui “fa” – comandamentul juridic.Pentru grecii antici, etica (de la ethos = morav, obicei, caracter), ca parte a conceptiei filosofice, are a defini notiunea de bine, cu corelativele datorie, virtute, fericire etc., care, cum se observa, apartin intr-o masura data si dreptului. Ei aveau o viziune etica asupra dreptului; desi dreptatea era dedusa din conformarea la lege, legea insasi era extrasa din principiul moral al echitatii.Spiritul practic roman, atasat regulilor traditionale, aseza, de asemenea, dreptul sub semnul moralei. Pentru Cicero, dreptul nu deriva din vointa cuiva, ci de la natura; justitia e naturala si, ca atare, imuabila si necesara.

Interpretarea  oficiala reprezinta determinarea intelesului unei norme juridice de catre autoritatea emitenta a actului normativ. Sub acest aspect, legiuitorul este pus in situatia de a constata ca legea pe care a adaptat-o se aplica neuniform, dand nastere unei diversitati de solutii juridice pe care non-contradictorialitatea dreptului nu le accepta. In astfel de cazuri, el poate interveni, printr-o lege de interpretare, pentru a obliga pe toti destinatarii legii sa o aplice in acelasi mod. Spre deosebire de interpretatea oficiala, cea oficioasa reprezintă părerea oficialității, fără a fi recunoscut expres ca atare.

Bibliografie: Francesco Viola PROBLEMI DI TEORIA DEL DIRI TTO. Universita di Catania

Wikipedia:  Teoria Generala a dreptului

Elemente de Teoria Generala a Dreptului-Clement Gheorghe Universitatea din Craiova

Nota: Acest eseu este un exemplu si a fost publicat cu intentia de a va oferi o mana de ajutor la realizarea temei dumneavoastra!Ramane la latitudinea dumneavoastra daca vreti sa fiti depunctati pentru plagiat!

#teoriagenerala #drept #eseu #anulI

Read More

Teste de autoevaluare Drept Civil an 1 sem 1 rezolvate

Teste de autoevaluare anul I sem I

1)    Prin drept pozitiv se înţelege:

                        a) posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ al raportului juridic civil;

                        b) totalitatea regulilor de conduită care reglementează relaţiile sociale;

                        c) ramura ştiinţelor juridice care se ocupă cu cercetarea sistemului juridic.

2)    Legea civilă intră în vigoare:

a)    la data publicării în Monitorul Oficial;

b)   la data promulgării;

                               c)    la 3 zile de la publicare sau la data prevăzută în textul ei.

3)    Legea civilă nouă se aplică:

a)  situaţiilor juridice care apar din momentul intrării ei în vigoare;

                               b)  situaţiilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare şi care nu şi-au produs încă toate efectele;

                              c)  situaţiilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare, care şi-au produs în întregime efectele.

4)   Sunt izvoare ale dreptului civil:

a)  practica judiciară;

b)  doctrina juridică;

                          c)  legile, ca acte normativa emise de puterea legislativă.

5)   Are caracter general obligatoriu:

                        a)  interpretarea autentică; 

                        b)  interpretarea judiciară;

                       c)interpretarea neoficială.

1)   Raporturile juridice obligaţionale au în conţinut:

a)  drepturi personale nepatrimoniale;

b)  drepturi de creanţă;

                            c)  drepturi reale.

2)   Titularul obligaţiei într-un raport juridic obligaţional se numeşte:

                             a)  subiect activ; 

                             b)  subiect pasiv; 

                             c)  creditor.

3)   Într-un raport juridic cu pluralitate de creditori vorbim de:

a)  pluralitate pasiva

b)  pluralitate activă;

c)   pluralitate mixtă.

4)   Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt bunuri:

a)   imobile prin obiectul la care se aplică;

b)  mobile prin determinarea legii;

c)   imobile prin natura lor.

5) După cum pot fi sau nu înlocuite în executarea unei obligaţii civile, bunurile se clasifică în:

a)   divizibile şi indivizibile; b)  fungibile şi nefungibile; c)   sesizabile şi insesizabile.

1) Normele care reglementează prescripţia extinctivă:

a) au caracter imperativ;

b) pot fi înlăturate prin dispoziţii de voinţă contrare ale părţilor actului

                         juridic civil;

c) pot fi invocate de părţile interesate, dar nu pot fi aplicate din oficiu de către instanţă.

2) Termenul de prescripţie pentru acţiunile posesorii începe să curgă:

a) de la data primului act prin care posesia a fost tulburată;

b) de la data ultimului act prin care posesia a fost tulburată;

                               c) de la data când posesorul a cunoscut sau trebuia să cunoască tulburarea şi pe cel care răspunde de ea.

3) Cursul prescripţiei se suspendă:

a) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată;

b) între soţi în timpul căsătoriei;

c) cât timp persoana cu capacitate de exerciţiu deplină are  reprezentant

legal.

4) Efectul repunerii în termen constă în:

a) reluarea cursului prescripţiei;

b) soluţionarea acţiunii pe fond, deşi termenul de prescripţie a expirat;

c) socotirea prescripţiei ca neîmplinită.

Read More