Rezumat Dreptul transporturilor unitatea III

                        Rezumat Dreptul transporturilor unitatea III

Rezumat unitatea 3

 

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea III

Expeditia, fiind o activitate de prestari de servicii în cadrul careia expeditionarul intermediaza între expeditor si caraus, poate fi inclusa în categoria întreprinderii de comision, agentie si oficii de afaceri, Ia care se refera art. 3 pct. 7 C.com. 

Expeditionarul faciliteaza perfectarea si derularea tranzactiilor comerciale în beneficiul clientelei sale: ei încheie, pe seama clientului, acte juridice, procura informatii comerciale sau parteneri contractuali si efectueaza, în general, operatiunile sau faptele de comert solicitate de clientul sau.

 In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat fata de expeditionar sa-l puna în posesia încarcaturii si sa garanteze ca el este proprietarul încarcaturii de transportat (sau agentul autorizat al proprietarului).

 De asemenea, clientul trebuie sa puna la dispozitia expeditionarului documentele necesare efectuarii transportului si instructiunile aferente, sa garanteze exactitatea si acuratetea datelor transmise si sa plateasca pretul serviciilor prestate de catre expeditionar (comision). Expeditionarul îsi asuma fata de client o obligatie de rezultat, iar nu o obligatie de mijloace, întrucât el trebuie sa garanteze ca încarcatura va ajunge în conditiile cele mai bune la destinatie. Obligatiile expeditionarului în cursul executarii, contractului sunt diferite dupa cum contractul se deruleaza în conditii uzuale sau în circumstante ori împrejurari neprevazute. Pentru asigurarea încasarii creantei sale constând în comision, expeditionarul beneficiaza de garantii având ca obiect însasi marfa a carei deplasare s-a angajat sa o organizeze: privilegiul expeditionarului (denumit si gaj tacit în unele clauze standardizate)si dreptul de retenție. Daca lucrurile mandantului au fost vândute de catre mandatar, privilegiul subzista asupra prețului. Pe planul raspunderii, expeditionarul detine o pozitie independenta de cea a transportatorului.

Expeditionarul raspunde fata de client (comitent), atât, pentru fapta proprie, cât si pentru caraus, care este un tert în raport cu contractul de expeditie. Spre deosebire de raspunderea carausului, raspunderea expeditionarului pentru acoperirea prejudiciului stabilita sub forma de daune compensatorii este integrala, daca partile nu au stabilit altfel prin contract. Pentru întârziere în executarea obligatiilor contractuale, daunele moratorii se cumuleaza cu executarea efectiva de catre expeditionar a însarcinarii de a organiza deplasarea marfii convenite. In vederea stabilirii raspunderii expeditionarului, înainte de a intenta actiunea în instanta împotriva acestuia clientul trebuie sa introduca o reclamatie administrativa, asemanatoare celei din transportul feroviar, reclamatie impusa printr-o clauza contractuala tip existenta în Conditiile generale USER.

 Expeditia marfurilor uzuale se realizeaza, în general, în baza unor contracte tipizate de expeditie, care pot fi calificate drept contracte de adeziune. 

Marfurile cu regim special, însa. presupun conditii specifice: este vorba de marfuri periculoase care necesita mijloace de transport si precautii speciale, date fiind riscurile inerente tipului respectiv de marfa sau de marfuri perisabile unde trebuie luat în calcul riscul prezumat de degradare a marfii. Conditiile specifice sunt stabilite de normele internationale si în cazul expeditiilor de marfuri în trafic combinat si expeditiilor de marfuri in containere.

Teste de autoevaluare

1. Expeditia de marfuri este o operatiune de intermediere intre:

a) furnizor si caraus;

2. In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat sa plateasca:

c) pretul serviciilor  prestate  de  catre  expeditionar, precum  si  spezele suportate pentru îndeplinirea contractului.

3. Pentru plata comisionului, expeditionarul beneficiaza de:

c) un drept de retentie si de un privilegiu asupra marfii transportate.

4. Expeditionarul garanteaza clientului:

b) sosirea încarcaturii la destinatie,conservarea bunei stari a marfurilor

pe parcurs si executarea corecta a obligatiilor de catre comisionarul substituit;

5. Expeditionarul are ca obiectiv esential în organizarea transportului:

a) realizarea deplasarii cat mai rapid si economic;

6. Expeditia de marfuri are ca obiect:

a) asigurarea   de   catre   expeditionar   în   beneficiul   expeditorului   a circuitului marfii de la expeditor la destinatar, adica tot ce este necesar pentru a face posibila deplasarea marfii;

7. Expeditia constituie o activitate:

a) de prestari servicii;

8. Expeditionarul  îsi asuma fata de client o obligatie:

a) de rezultat;

Unitatea III

1. a; 2. c; 3. c; 4. b; 5. a; 6. a;7. a, 8. a.

#expeditia  #comisionar #prestariservicii  #rezultat  #caraus  #destinatie  #marfuri

Read More

Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

                     Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

"Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.În dreptul mediului, faptele generatoare de raspundere includ fie conduite ilicite prin carese produc pagube mediului si reprobabile prin ilicitatea lor, fie o seama de activitati curente,normale, licite per se, dar care pot constitui uneori cauze ale vatamarilor produse mediului.

Daca prima categorie de fapte atrage raspunderea pe temeiul culpei (răspunderea

subiectiva), cea de a doua, în afara oricarei culpe, angajeaza raspunderea pe temeiul riscului

(raspunderea obiectiva).

În ceea ce priveste cauzele care duc la înlaturarea caracterului ilicit al faptei din dreptul

civil si anume: starea de legitima aparare, starea de necesitate, îndeplinirea unei îndatoriri de

serviciu, consimtamântul victimei si într-o oarecare masura exercitarea unui drept, atunci când

fapta este în legatura sau are drept consecinta prejudicierea unor componente ale mediului sau

mediul în ansamblul sau, pot fi luate în consideratie starea de necesitate, consimtamântul dat în

mod valabil de catre victima, culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa

actioneze, forta majora si, în domeniul pagubelor nucleare actele de conflict armat, razboi civil

sau insurectie armata.

Potrivit Codului penal, o fapta este considerata a fi savârsita în stare de necesitate, daca se

comite în scopul de a salva de la un pericol iminent si care nu ar putea fi altfel înlaturat,

persoana faptuitorului sau a altuia, un bun al sau sau al altuia ori un interes public.

Se retine din text, ca pentru a exista starea de necesitate se cer întrunite cumulativ,

urmatoarele conditii: sa fie vorba de un pericol iminent; pericolul sa nu poata fi înlaturat prin alte

mijloace; pericolul sa ameninte viata, integritatea corporala ori sanatatea unei persoane sau un

bun important al unei persoane ori un interes public.

Nu se considera în stare de necesitate persoana care în momentul când a savârsit fapta si-a

dat seama ca va cauza urmari vadit mai grave decât cele ce s-ar fi putut produce daca pericolul

nu era înlaturat. De exemplu, în caz de inundatie, se scot produsele si substantele periculoase

din depozitul special amenajat, amenintat de inundatie si se depun pe un teren (cultivat sau nu)

creând astfel posibilitatea sustragerii sau împrastierii lor, a producerii riscului de intoxicatii la

om si animale, precum si poluarea mediului sau în cadrul aceluiasi exemplu, cu acelasi mijloc de

transport cu care s-au scos substantele periculoase din depozit, se transporta pentru a fi salvate

persoane, alimente, animale sau diferite materiale. Existând pericolul de contaminare,

prejudiciul este mai mare decât în cazul în care s-ar fi lasat ca depozitul sa fie inundat sau luat

de viitura. Consecintele actiunii de înlaturare a pericolului sunt în aceasta situatie mai grave

decât acelea pe care le-ar fi provocat pericolul însusi, iar persoana care si-ar fi putut da seama de

aceste urmari, nu se poate considera în stare de necesitate.

Ca urmare, consideram ca fapta persoanei, chiar daca în unele situatii de stare de necesitate

trebuie socotita licita, nu poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat mediului

înconjurator. "

Bibliografie : CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI Prof. univ. dr. Daniela Marinescu, Facultatea de Ştiinte Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

#dreptulmediului #particularitati #juridice

Read More

Tema nr.1 dreptul mediului an 3 sem 1

                           Tema nr.1 dreptul mediului an 3 sem 1

Titlul temei: Reglementări naţionale şi europene referitoare la dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic

                   Tema nr.1 dreptul mediului an 3 sem 1

În elaborarea temei vă rugăm să aveți în vedere următoarele aspecte:

*în introducere trebuie să se facă referire la: actualitatea şi importantă temei; scopul şi obiectivele propuse în lucrare; gradul de investigație a temei (expunerea autorilor şi a literaturii din domeniu);
conținutul propriu-zis al lucrării – maximum 15 pagini;
*concluzii (rezumatul rezultatelor obţinute şi valoarea elaborărilor propuse, se menţionează modalitățile de realizare a obiectivelor formulate în introducere şi se expun opiniile şi contribuţia personală în studierea şi elucidarea problemei abordate);
*bibliografie (în lista bibliografică se inserează doar lucrările consultate; bibliografia se redactează în ordinea alfabetică a numelor autorilor, iar în lipsa menţionării lor, în ordinea alfabetică a titlurilor).
*Autorul temei este obligat să facă în textul lucrării referinţe la sursele utilizate în elaborarea lucrării. Referinţele se numerotează prin cifre şi se prezintă în subsolul fiecărei pagini. Notele de subsol se tehnoredactează cu Font Times New Roman, caractere de mărimea 10 la 1 rând. Autorul lucrării trebuie să citeze în mod corect toate sursele prezentate, inclusiv figuri, tabele, ilustraţii, diagrame. Se citează nu doar preluarea unor fraze de la alţi autori, dar şi parafrazarea şi sumarizarea ideilor exprimate de aceştia. Încălcarea acestor norme etice poartă numele de plagiat.    

Toate sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista bibliografică finală, după cum toți autorii incluşi în lista bibliografică trebuie să fie inserați în textul lucrării. Preluarea identică a unei fraze sau paragraf va fi citată prin indicarea inclusiv a paginii din sursa utilizată, dar şi prin ghilimele şi forma italică a literelor.



Rezolvare

In Constitutia Romaniei se stipuleaza

Dreptul la mediu sănătos

ARTICOLUL 35 (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

Atât  la  nivel  mondial  cât  și  la  nivel  european  și  național,necesitatea recunoașterii unui drept uman nou și fundamental,dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic,s-a prefigurat treptat.
Principala problema care interesează este in ce măsura indivizii pot invoca dreptul subiectiv
la un mediu sănătos,cu obligația corelativa ce revine statelor in fata unui organ jurisdicțional
international.
Dreptul la mediu a fost consacrat în jurisprudența europeană „prin ricoșeu”,   adică prin
interpretarea  extensivă  a  domeniului  de  aplicație  a  unor  drepturi  prevăzute  expres  de
dispozițiile  Convenției.Cu toate  ca nu  exista  nici  o prevedere în  cadrul Convenției  şi  în
protocoalele sale adiționale care să facă referire în mod expres la dreptul la un mediu sănătos
si  echilibrat  ecologic,Curtea  Europeană  a  Drepturilor  Omului  a  recunoscut  atât  prin
intermediul jurisprudenței sale cât şi a Comisiei Europene ,că anumite tipuri de deteriorări
ale mediului cu consecințe grave pentru indivizi, sau chiar eșecul autorităților publice de a
furniza informații despre riscurile ecologice şi la care indivizii sunt expuși, pot constitui o
încălcare a altor drepturi protejate de Convenție, ca de exemplu dreptul la viata,consacrat de
Art.2 din Convenție,dreptul la respectarea vieții private şi de familie,consacrat de Art.8(1),
ori dreptul la proprietate,stipulat in Art.1 din Protocolul Adițional nr.1.la Conventie.
Tratatele comunității  nu prevăd în mod expres dreptul la un mediu sănătos sau la
calitatea vieții. În apărarea unor astfel de drepturi fundamentale, Curtea Europeană de Justiție
s-a inspirat  frecvent  din tradițiile constituționale  comune ale  statelor  membre  ale Uniunii
precum şi  din tratatele  internaționale  la care  acestea  au contribuit  sau la care  sunt  parte.
Tratatul cheie în acest sens îl constituie Convenția Europeană a Drepturilor Omului
.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii  Europene din 2001,  stabilește la art.  37
referitor la protecția mediului că,  un nivel înalt de protecție a mediului şi de îmbunatățire a
calității  trebuie  să  fie  integrată  în  politica  Uniunii  Europene  şi  să  fie  garantate  potrivit
principiului dezvoltării durabile.  Aceste prevederi au fost criticate însa de către Parlamentul
European, pe motiv că  nu acordă indivizilor un drept la un mediu curat
Până la Actul Unic European, nu au existat  prevederi  exprese si clare în cuprinsul
Tratatelor referitoare la protecția mediului,  principala activitate a Comunității  fiind dirijată
inițial, către construirea pieței interne iar atunci când erau adoptate directive, erau invocate ca
temei  juridic Preambulul Tratatului de la Roma precum şi art.  2 din TCE. Primele acte ale
instituțiilor comunitare pentru protecția mediului au fost adoptate la sfârșitul anilor ’60 ,iar ca
urmare a Consiliului European de la Paris, în 1972, au fost elaborate  programe de acţiune
succesive, bazate pe probleme ecologice
Activitatea de legiferare a continuat dupa prima Conferința mondiala despre mediu
din 1972 de la Stockholm,precum si ca urmare a Conferinței  privind mediul si dezvoltarea de
la  Rio  de  Janeiro  din  1992,fiind  în  vigoare  peste  200  de  instrumente  juridice  specifice
legislaţiei secundare, conform C .E.
Dreptul  european  consacra norme  generale  distincte  pentru  protecția
mediului,  spre  exemplu,in  Titlul  XVI  (XIX)  intitulat  „Protecția  Mediului”  a  Tratatului
instituind Comunitatea Europeană, semnat la Roma, la 25 martie 1957.
Ţinând cont de existenţa unor situaţii diferite în regiunile Uniunii, politica de mediu
pune un accent  deosebit  pe un nivel  ridicat  de protecţie si  conservare durabila,astfel  incat
obiectivul  principal  urmărit  îl  constituie  „adoptarea  de  măsuri  adecvate,  care  să  asigureeficienţa necesară în acţiunea de combatere a poluării”

#dreptulmediului #an3 #sem1 #mediu #ecologic #sanatos

Read More