Mihail Udroiu - teste procedura penala partea a-3 a

Mihail Udroiu - teste procedura penala partea a-3 a

1.      Mandatul de percheziţie domiciliară poate fi folosit:

a.       ori de câte ori este necesar, însă numai în intervalul de timp stabilit de judecător;

b.      singură dată;

c.       pe o durată de cel mult 20 de zile de la momentul emiterii.

2.      Percheziţia:

a.       unui vehicul poate fi efectuată numai cu autorizarea procurorului, doar atunci când vehiculul se află într-un loc public;

b.       corporală poate fi efectuată de orice persoană care prinde în flagrant infractorul;

c.       domiciliară nu poate fi dispusă în cazuri urgente de procuror.

3.      În faza de judecată instanţa:

a.       nu poate efectua personal percheziţia domiciliară;

b.      poate dispune delegarea procurorului pentru efectuarea percheziţiei domiciliare;

c.       nu poate dispune delegarea organelor de cercetare penală pentru efectuarea percheziţiei domiciliare.

4.      Convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate pot fi supuse:

a.       analizei judecătorului de cameră preliminară numai dacă au fost în prealabil certificate de judecătorul de drepturi şi libertăţi;

b.      unei expertize tehnice;

c.       unei expertize criminalistice.

5.      Durata totală a mandatul de supraveghere tehnică vizând interceptarea convorbirilor telefonice cu privire la aceeaşi persoană şi la aceeaşi faptă nu poate depăşi:

a.       120 de zile;

b.      6 luni;

c.       un an.

6.      În cazul infracţiunii de trafic de influenţă, persoana care cumpără influenţa poate înregistra în mod legal convorbirile purtate de:

a.       persoana care îşi trafichează influenţa cu funcţionarul public care urmează a efectua actul, fără autorizaţia judecătorului;

b.       aceasta cu funcţionarul public care urmează a efectua actul numai cu încuviinţarea procurorului;

c.       aceasta cu funcţionarul public care urmează a efectua actul, fară mandatul judecătorului de drepturi şi libertăţi.

7.      Supravegherea tehnică constând în localizarea prin G.P.S.:

a.       poate fi dispusă de procuror cu ocazia verificărilor prealabile începerii urmăririi penale;

b.      se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi numai după începerea urmăririi penale;

c.       poate fi folosită ca probă în procesul penal chiar dacă mijloacele tehnice de localizare au fost instalate pe autovehiculul suspectului de către persoana vătămată.

8.      Obţinerea datelor privind situaţia financiară a unei persoane:

a.       se poate realiza numai dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi a emis un mandat de supraveghere tehnică;

b.      poate fi solicitată de procuror numai cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi;

c.       poate fi dispusă în cazuri urgente, în mod provizoriu de procuror.

9.      După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul:

a.       nu are obligaţia de a informa suspectul;

b.       poate restrânge dreptul inculpatului de a consulta procesele-verbale de predare numai pe o durată de cel mult 10 zile;

c.       poate dispune prin ordonanţă amânarea prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică până la momentul luării unei măsuri preventive.

10.  Este întotdeauna obligatorie efectuarea unei expertize:

a.       în cazul săvârşirii infracţiunii de ucidere sau vătămarea copilului nou-născut ori a fătului de către mamă (art. 200 NCP);

b.       pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport de constatare;

c.       în cazul infractorilor minori.

11.  Instanţa dispune efectuarea unui supliment de expertiză:

a.       numai de către expertul care a fost desemnat să efectueze expertiza;

b.      când constată că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului;

c.       ori de câte ori concluziile expertizei sunt contestate.

12.  În cursul judecăţii, la efectuarea expertizei poate participa un expert recondamnat:

a.       de procuror;

b.       numai de către părţi;

c.       de persoana vătămată.

13.  Nu poate forma obiectul unei comisii rogatorii:

a.       audierea unui martor cu identitatea protejată;

b.      dispunerea şi punerea în executare a măsurii sechestrului asigurător;

c.       încuviinţarea folosirii investigatorilor sub acoperire.

14.  În cazul constatării comiterii infracţiunii flagrante de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a unei substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează:

a.       din dispoziţia organelor de constatare;

b.       numai după începerea urmăririi penale;

c.       cu autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în cazul în care cel suspus examinării nu îşi dă consimţământul la recoltare.

15.  În cazul delegării:

a.       organul căruia i se deleagă efectuarea unui act procedural este inferior în grad celui care dispune delegarea şi are competenţa funcţională de a efectua actul;

b.       actul procesual a cărui efectuare a fost delegată intră în competenţa materială a organului căruia i se delegă efectuarea actului;

c.       organul judiciar căruia i s-a delegat efectuarea actului procedural nu poate să delege la rândul său efectuarea actului altui organ ierarhic inferior.

16.  Măsura preventivă a reţinerii:

a.       poate fi dispusă pe o perioadă de 5 ore;

b.      nu poate fi în niciun caz prelungită;

c.       poate fi contestată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.

17.  Durata arestării inculpatului minor care are vârsta de 16 ani este de cel mult:

a.       30 zile;

b.       15 zile;

c.       20 zile.

18.  În cazul în care, în cursul soluţionării propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, durata reţinerii a expirat, judecătorul de drepturi şi libertăţi:

a.       nu mai poate dispune admiterea propunerii de arest la domiciliu;

b.       poate admite propunerea şi dispune arestul al domiciliu pe o durată de cel mult 29 de zile de la data încarcerării;

c.       poate admite propunerea şi dispune arestul al domiciliu pe o durată de cel mult 30 de zile.

19.  Măsura controlului judiciar pe cauţiune:

a.       încetează de drept dacă instanţa a dispus o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei;

b.      poate fi menţinută în cursul procedurii de cameră preliminară;

c.       poate fi prelungită din 30 în 30 de zile în cursul urmăririi penale.

20.  În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune prin încheiere luarea măsurii arestării preventive:

a.       soluţia se pronunţă în camera de consiliu;

b.       contestaţia împotriva încheierii se soluţionează în şedinţă publică;

c.       nu se mai poate dispune arestarea preventivă a aceleiaşi persoane într-o altă cauză.

21.  Ascultarea inculpatului este obligatorie:

a.       în procedura audierii anticipate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;

b.      la luarea măsurii controlului judiciar;

c.       cu ocazia soluţionării unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive.

22.  Sunt executorii încheierile prin care:

a.       se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului;

b.       se respinge cererea de revocarea controlului judiciar pe cauţiune;

c.       se dispune luarea măsurii arestului la domiciliu.

23.  Cauţiunea se restituie când se dispune:

a.       renunţarea la urmărirea penală;

b.       restituirea cauzei la parchet de judecătorul de cameră preliminară;

c.       printr-o hotărâre, chiar nedefmitivă, de amânare a aplicării pedepsei.

24.  Judecătorul de cameră preliminară poate dispune:

a.       menţinerea măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

b.      luarea măsurii controlului judiciar;

c.       luarea măsurii internării medicale provizorii în cazul în care procurorul a dispus clasarea pe motiv de iresponsabilitate.

25.  Din durata reţinerii:

a.       nu se deduce durata mandatului de aducere la sediul organului de urmărire penală;

b.       se deduce durata conducerii administrative la sediul poliţiei;

c.       se deduce durata audierii prealabile a suspectului.

26.  Nu poate fi supus vreunei măsuri procesuale provizorii de ocrotire în procesul penal:

a.       suspectul;

b.      inculpatul;

c.       persoana vătămată.

27.  În cursul urmăririi penale internarea nevoluntară în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice:

a.       poate fi dispusă numai de judecătorul de drepturi şi libertăţi;

b.      poate fi prelungită numai o singură dată;

c.       nu poate fi dispusă faţă de suspect.

28.  Măsura sechestrului asigurător se poate lua în vederea executării pedepsei amenzii penale:

a.       cu privire la bunurile suspectului reţinut într-o cauză penală;

b.       atât cu privire la bunurile inculpatului, cât şi cu privire la bunurile părţii responsabile civilmente;

c.       asupra bunurilor unei persoane juridice la care inculpatul este administrator în cazul săvârşirii unei infracţiuni de corupţie.

29.  În cazul dispunerii unei soluţii de netrimitere în judecată:

a.       procurorul poate menţine măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile, chiar dacă persoana vătămată este majoră;

b.       măsurile asigurătorii luate în vederea executării măsurii confiscării speciale încetează de drept în 30 de zile de la data dispunerii soluţiei de către procuror;

c.       procurorul trebuie să menţină măsurile asigurătorii în ipoteza în care persoana vătămată este minoră.

30.  Asistenţa juridică este obligatorie:

a.       în cursul judecăţii, pentru inculpatul suspus măsurii arestului la domiciliu;

b.       în cursul urmăririi penale, pentru inculpatul major, care este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa între 2 şi 7 ani închisoare;

c.       în cursul urmăririi penale, pentru inculpatul care este supus măsurii obligării la tratament medical într-o altă cauză.

31.  Reprezentarea legală este posibilă în cadrul procesului penal în cazul:

a.       inculpatului minor care nu are capacitate de exerciţiu;

b.      persoanei juridice ce are calitatea de suspect;

c.       persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală în forma agravată prevăzută de art. 219 alin. (2) NCP.

32.  În cursul judecăţii, inculpatul persoană juridică:

a.       nu poate fi reprezentat printr-un mandatar;

b.       trebuie să fie reprezentat numai prin reprezentantul legal de la data săvârşirii infracţiunii;

c.       îşi poate exercita dreptul la tăcere prin reprezentantul legal.

33.  Substituitul procesual se deosebeşte de reprezentant prin faptul că:

a.       are facultatea, iar nu obligaţia de a acţiona;

b.      acţionează în nume propriu, pentru valorificarea unui interes al părţii;

c.       are obligaţia de a acţiona.

34.  Mandatul de aducere poate fi admis chiar dacă anterior nu s-a efectuat procedura de citare cu privire la:

a.       martor;

b.      suspect;

c.       persoana vătămată.

35.  Termenul substanţial prevăzut de NCPP:

a.       expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează ultimei zile a termenului, dacă aceasta cade într-o zi nelucrătoare;

b.      nu poate fi în niciun caz suspendat;

c.       este numai un termen de succesiune.

36.  Termenul procedural poate fi:

a.       suspendat;

b.       prorogat numai în situaţia în care este un termen prohibitiv;

c.       un termen de regresiune.

37.  Iau termenul în cunoştinţă:

a.       numai părţile prezente în faţa instanţei de judecată;

b.       martorii cărora li s-a înmânat personal citaţia, chiar dacă nu se prezintă în faţa instanţei;

c.       inculpatul persoană juridică care a primit citaţia prin intermediul persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, chiar dacă nu se prezintă în faţa instanţei.

38.  Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de inculpat în cazul în care:

a.       deşi achitat, a fost obligat la repararea pagubelor produse prin infracţiune;

b.      s-a dispus renunţarea la urmărirea penală;

c.       după intervenţia prescripţiei răspunderii penale, inculpatul solicită continuarea procesului penal.

39.  Nulitatea relativă nu poate fi invocată:

a.       în cazul în care a fost încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

b.      de instanţa de judecată din oficiu;

c.       de persoana vătămată în cursul procedurii de cameră preliminară.

40.  Îndreptarea erorii materiale:

a.       trebuie făcută numai printr-un act similar celui în care s-a ivit eroarea;

b.      din rechizitoriu nu poate fi realizată de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia verificării legalităţii actului de sesizare;

c.       de către judecător se realizează numai după ascultarea concluziilor procurorului.

41.  Spre deosebire de nulitate, decăderea:

a.       priveşte drepturi procesuale;

b.      operează de drept;

c.       trebuie să fie întotdeauna dispusă de un organ judiciar.

42.  Nu pot fi investigatori sub acoperire:

a.       agenţii poliţiei de frontieră;

b.       persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;

c.       persoanele care fac parte din cadrul organelor de cercetare penală.

43.  Procurorul poate dispune printr-o singură ordonanţă autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire pentru o perioadă de cel mult:

a.       40 de zile;

b.      60 de zile;

c.       30 de zile.

44.  Durata totală a autorizării investigatorilor sub acoperire, în aceeaşi cauză şi cu privire Ia aceeaşi persoană, în scopul investigării unei infracţiuni de trafic de droguri:

a.       este de cel mult un an;

b.      nu este limitată în timp prin dispoziţiile NCPP;

c.       este de cel mult doi ani.

#procedurapenala #parteagenerala #teste #mihailudroiu

Read More

Mihail Udroiu - Grile procedura penala - partea a 2 a

Mihail Udroiu - Grile procedura penala -  partea a 2 a

1.      Când în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale infractorul cetăţean străin, care nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, sustrage bunuri din domiciliul persoanei vătămate cetăţean român situat în Giurgiu, precum şi din casa de vacanţă a acesteia situată în Balcic (Bulgaria), fiind apoi prins în timp ce se plimba prin Bucureşti de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti care au efectuat urmărirea penală pentru ambele acte ale infracţiunii continuate de furt calificat, competenţa teritorială de a judeca cauza aparţine:

a.       Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti;

b.       Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti;

c.       Judecătoriei Giurgiu.

2.      Dacă procurorul din cadrul parchetului de pe lângă tribunal, care efectuează urmărirea penală cu privirea la infracţiunea de dare de mită comisă de inculpat în vederea săvârşirii ulterioare a unei infracţiuni de înşelăciune, dispune disjungerea efectuării urmării penale pentru infracţiunea de dare de mită şi crearea unui nou dosar:

a.       trebuie să trimită cauza parchetului de pe lângă judecătorie pentru continuarea efectuării urmăririi penale pentru infracţiunea de înşelăciune;

b.       competenţa de efectuare a urmăririi penale pentru infracţiunea de înşelăciune rămâne dobândită parchetului de pe lângă tribunal care poate continua efectuarea urmăririi penale şi pentru această infracţiune;

c.       poate trimite cauza parchetului de pe lângă judecătorie pentru continuarea efectuării urmăririi penale pentru infracţiunea de înşelăciune, doar dacă astfel se asigură soluţionarea cu celeritate a dosarului.

3.      În situaţia în care după condamnarea definitivă a participanţilor la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, unul dintre cei condamnaţi se sustrage executării pedepsei, fiind favorizat pe întreaga perioadă în care s-a ascuns de un coparticipant prin asigurarea mijloacelor de trai:

a.       urmărirea penală trebuie întotdeauna efectuată de parchetul care a dispus trimi­terea în judecată a participanţilor la comiterea infracţiunii de luare de mită;

b.      competenţa de judecare a cauzei aparţine tribunalului, care a judecat în primă instanţă şi infracţiunea de luare de mită;

c.       competenţa de judecare a cauzei aparţine judecătoriei, deoarece legea nu prevede o competenţă specială pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului.

4.      Excepţia de necompetenţă materială:

a.       a organului de urmărire penală poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal în scopul constatării nulităţii probelor;

b.       a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate invocată până la începerea dezbaterilor în primă instanţă;

c.       a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

5.      Judecătorul de drepturi şi libertăţi este competent să se pronunţe cu privire la:

a.       plângerile formulate împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de procuror în cursul urmăririi penale;

b.      cererea de anulare a amenzii judiciare aplicate de procuror unui subiect procesual;

c.       plângerile formulate împotriva soluţiilor de clasare dispuse de procuror.

6.      Prorogarea de competenţă în situaţia reţinerii existenţei unui caz de reunire a cauzelor:

a.       va opera atunci când toate cauzele se află în faza de urmărire penală, dar numai dacă toate parchetele sunt egale în grad;

b.       nu operează în situaţia în care toate cauzele se află în faţa unor instanţe de apel, chiar egale în grad;

c.       va opera când toate cauzele se află în etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă, însă unele dintre acestea provin din trimiteri spre rejudecare din căile de atac.

7.      Reunirea cauzelor este obligatorie în situaţia în care:

a.       infracţiunile aflate în concurs real cu conexitate consecvenţională sunt judecate în cauze diferite;

b.      se reţine existenţa unităţii naturale colective;

c.       trei acte materiale ale infracţiunii continuate sunt în curs de judecată, iar pentru alte patru acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni a fost pronunţată deja o hotărâre de achitare definitivă.

8.      Chestiunile prealabile:

a.       sunt chestiuni de natură penală, de rezolvarea cărora nu depinde soluţia pronunţată în cauza penală;

b.      pot fi chestiuni de natură civilă, de rezolvarea cărora depinde soluţia pronunţată în cauza penală;

c.       pot fi chestiuni de natură penală în legătură cu situaţia premisă a infracţiunii.

9.      Spre deosebire de chestiunile prealabile, chestiunile preliminare:

a.       sunt chestiuni de natură penală;

b.       nu pot fi soluţionate de procuror;

c.       se soluţionează potrivit normelor de procedură penală.

10.  Dacă în cursul cercetării judecătoreşti instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei, va dispune întotdeauna:

a.       declinarea de competenţă în favoarea instanţei ierarhic inferioare, dacă noua încadrare juridică atrage competenţa materială a acestei instanţe;

b.       restituirea cauzei la parchetul competent, dacă a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

c.       declinarea judecării cauzei la instanţa ierarhic superioară, dacă noua încadrare juridică atrage competenţa materială a acestei instanţe.

11.  În cazul în care instanţa sesizată cu judecarea unei cauze penale admite o excepţie de necompetenţă:

a.       dispune prin încheiere declinarea judecării cauzei către instanţa competentă;

b.      instanţa la care a fost trimisă cauza în urma declinării poate invoca din oficiu o nouă excepţie de necompetenţă;

c.       hotărârea de declinare poate reprezenta, în unele cazuri, atât declinator de com­petenţă, cât şi regulator de competenţă.

12.  Dacă declinarea a fost determinată de competenţa teritorială, instanţa căreia i s-a trimis cauza:

a.       poate menţine măsurile legale dispuse de instanţa care s-a dezînvestit;

b.      este obligată să menţină actele legal îndeplinite de instanţa care s-a dezînvestit;

c.       poate menţine actele legal îndeplinite de instanţa care s-a dezînvestit.

13.  Nu poate exista un conflict de competenţă:

a.       între înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o altă instanţă;

b.      între două secţii ale aceleiaşi instanţe;

c.       între Parchetul de pe lângă Tribunal şi Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului General de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

14.  În cazul în care procurorul de Ia parchetul de pe lângă judecătorie declină competenţa efectuării urmăririi penale parchetului de pe lângă tribunal, iar după repartizarea cauzei de şeful acestui din urmă parchet, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă tribunal declină competenţa efectuării urmăririi penale în favoarea parchetului de pe lângă judecătorie care îşi declinase anterior competenţa, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat:

a.       de orice procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal;

b.       numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel, ierarhic superior parchetelor aflate în conflict;

c.       de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal.

15.  Este incompatibil:

a.       să judece o revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) NCPP (fapte sau împrejurări noi) judecătorul care, în cauză, a pronunţat sentinţa în primă instanţă;

b.       să soluţioneze o cerere de revocare a arestării preventive judecătorul de drepturi şi libertăţi care, în săptămâna anterioară formulării cererii de revocare, a pre­lungit arestarea preventivă a inculpatului;

c.       să judece cauza în fond judecătorul care în cursul urmăririi penale a autorizat obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.

16.  Este incompatibil să judece cauza judecătorul care:

a.       a fost în aceeaşi cauză judecător de cameră preliminară;

b.      a emis în cursul urmăririi penale mandatul de percheziţie informatică;

c.       a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat pentru o fapta concurentă cu cea care face obiectul cauzei pendinte.

17.  Se va reţine existenţa unui caz de incompatibilitate în cazul în care procurorul:

a.       care a efectuat urmărirea penală participă ca procuror de şedinţă la judecarea cauzei în primă instanţă;

b.       care a participat ca procuror de şedinţă la judecata în primă instanţă participă ulterior şi la judecata în apel;

c.       care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în primă instanţă pune concluzii, ca procuror de şedinţă, la judecarea ei în apel.

18.  Este întotdeauna incompatibil să soluţioneze o cauză în primă instanţă judecătorul care:

a.       a activat anterior numirii în magistratură în calitate de ofiţer de poliţie judiciară;

b.      a soluţionat propunerea de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu cu privire la inculpatul trimis în judecată;

c.       a participat la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a soluţionat propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

19.  Strămutarea:

a.       unei cauze de la un tribunal la un alt tribunal nu poate fi cerută de ministrul Justiţiei;

b.      poate fi dispusă de Curtea de Apel;

c.       se dispune numai de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

20.  În cazul în care, după strămutarea judecării unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad, se dispune în camera preliminară restituirea cauzei la procuror, instanţa competentă să judece cauza după trimiterea în judecată în urma restituirii, în ipoteza în care după reluarea urmăririi penale a fost încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, este:

a.       instanţa iniţial sesizată, dacă nu mai există niciun motiv de strămutare la monientul întocmirii acordului;

b.      instanţa la care judecarea cauzei a fost strămutată, chiar dacă cu privire la instanţa iniţial sesizată nu mai subzistă vreun motiv de strămutare la momentul trimi­terii din nou în judecată;

c.       oricare dintre instanţele de mai sus, dacă urmărirea penală a fost refăcută de parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

21.  Sunt mijloace de probă:

a.       fotografiile;

b.       cercetările la faţă locului;

c.       confruntările.

22.  Fac parte din obiectul probaţiunii:

a.       urmele biologice ale suspectului descoperite pe hainele victimei;

b.      faptele negative determinate;

c.       faptele pozitive nedeterminate.

23.  Constituie fapte sau împrejurări care nu pot fi dovedite:

a.       faptele similare;

b.       faptele auxiliare;

c.       prezumţiile legale absolute.

24.  Constituie fapte sau împrejurări care nu trebuie dovedite:

a.       prezumţiile legale relative;

b.      faptele notorii;

c.       faptele similare.

25.  Sarcina probei:

a.       constituie o instituţie distinctă de propunerea de probe;

b.       aparţine întotdeauna numai procurorului;

c.       aparţine inculpatului ce invocă o chestiune prealabilă.

26.  Nu sunt obligaţi să dea declaraţii în calitate de martori:

a.       fosta soţie a inculpatului;

b.       copiii fraţilor şi surorilor suspectului;

c.       verii primari ai inculpatului.

27.  Declaraţia martorului:

a.       aceste divizibilă;

b.       are întotdeauna o forţă probantă condiţionată;

c.       este retractabilă.

28.  Înscrisurile care poartă o urmă a infracţiunii vor fi analizate de instanţă:

a.       numai ca mijloace materiale de probă;

b.       numai ca înscrisuri;

c.       numai drept corpuri delicte.

29.  Nu este necesară emiterea unui mandat pentru efectuarea:

a.       percheziţiei corporale;

b.      percheziţiei unui vehicul;

c.       percheziţiei informatice.

30.  Persoana cu privire la care se efectuează o percheziţie ca urmare a constatării unei infracţiuni flagrante are întotdeauna dreptul de a solicita participarea unui apărător la efectuarea procedeului probatoriu în cazul:

a.       percheziţiei domiciliare;

b.       percheziţiei corporale;

c.       percheziţiei unui vehicul.

#grile #procedurapenala #partea #generala #udroiu

Read More