Tema nr.2 drept civil an 1 sem. 1

Tema nr.2 drept civil an 1 sem. 1

tema rezolvata

tema-nr-2-drept-civil-anul-1-sem-1

1. Identificați natura actului juridic concret. Actul juridic concret - contractul de vânzare cumpărare privind imobilul înstrăinat de către reclamant către fiica soţiei sale din cea de-a doua căsătorie - este un act juridic bilateral, oneros, de dispoziţie cu caracter patrimonial. Acesta este un act juridic obligaţional, natura acestuia rezultând din obligaţiile pe care şi le asumă părţile prin semnarea lui, şi anume : vânzătorul să-i vândă casa cumpărătoarei, iar aceasta să achite preţul tranzacţiei şi să îl întreţină pe vânzător, întrucât acesta are o vârstă înaintată, după cum este precizat în acţiunea introductivă.

 2. Identificați subiectele actului juridic.

 Subiectele actului juridic sunt :

reclamantul, care este atât subiect activ, în calitatea sa de vânzător – titularul dreptului de proprietate asupra imobilului , cât şi subiect pasiv din cauză că acesta are obligaţia de a preda imobilul, după efectuarea plăţii;

 fiica soţiei reclamantului din cea de-a doua căsătorie care este atât subiect pasiv din cauză că aceasta are obligaţia de efectuare a plăţii precum şi de îngrijire a reclamantului, şi de asemeni  de subiect activ, în calitatea sa de titular de drepturi de creanţă, îndreptățit să pretindă subiectului pasiv, debitorului, îndeplinirea prestaţiei la care s-a obligat, respectiv predarea bunului aflat în litigiu, după achitarea obligaţiilor care îi revin.

 3. Enumerați condițiile prevăzute de lege pentru validitate ale actului juridic civil. Analizați aceste condiții prin raportarea comparativă la Codul civil abrogat la 1 octombrie 2011 și Codul civil în vigoare.

 Condițiile prevăzute de lege pentru validitate ale actului juridic civil sunt:

 a) Condiţii de fond: - capacitatea de a contracta; „Art. 29 . Limitele capacităţii civile1 (1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

(2) Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu.”

Vânzătorul are o vârstă înaintată, deci îndeplineşte condiţia impusă de a avea vârsta minimă de 18 ani şi printr-o concluzie logică, deşi nu este precizat în acţiunea introductivă, fiica soţiei reclamantului din cea de-a doua căsătorie are de asemeni vârsta minimă de 18 ani. Rămâne tot de concluzionat logic din cele prezentate că aceştia doi îndeplinesc şi condiţiile de sănătate mintală necesare. consimţământul; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi morală; Consimţământul este liber exprimat prin semnarea de catre părţi a contractului de vânzare cumpărare. Obiectul determinat şi licit al actului juridic este imobilul. Cauza licită şi morală a actului juridic este vânzarea cumpărarea imobilului.

 b) Condiţii de formă;

1.Legea 287/2009 privind Noul cod civil republicat in Monitorul Oficial 505/201, aplicabil din 1.10.2011

2 .Întrucât actul juridic concret - contractul de vânzare cumpărare privind imobilul înstrăinat de către reclamant către fiica soţiei sale din cea de-a doua căsătorie – este un contract de vânzare cumpărare cu clauză, acesta se încadrează în categoria actelor juridice atipice, drept pentru care nu au o formă prestabilită de lege, aşa cum ar fi fost cazul unui contract de vânzare cumpărare fără clauză care este un act juridic tipic a cărui formă este stabilită legal.

4. Enumerați și analizați comparativ (vechea legislație și cea în vigoare) viciile de consimțământ.

 „SECŢIUNEA a 3-a Încheierea contractului Art. 1206 Cazuri (1) Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă. (2) De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.”2 „Art. 953 Consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violentă, sau surprins prin dol.”

 Tip viciu de consimţământ

1. Eroare Art. 954 Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care sa contractat, afară numai când partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru Art. 1207 Eroarea Cod civil vechi Cod civil nou.

2. Legea 287/2009 privind Noul cod civil republicat in Monitorul Oficial 505/201, aplicabil din 1.10.2011

3. Codul Civil actualizat 2011 – pana la data de 8.05.2011

consideraţia persoanei este cauza încheierea contractului. principală, pentru care s-a făcut convenţia.

 Eroarea este esenţială: 1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului; 2. când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat; 3. când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.

4.Eroare neesenţială

 Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.

5. Eroarea nescuzabilă

Art. 1208 Eroarea nescuzabilă

 Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligente rezonabile.

 Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile.

6. Eroarea asumată 

  Art. 1209 Eroarea asumată Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.

7. Eroarea de calcul

Art. 1210 Eroarea de calcul Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.

8. Eroarea de comunicare sau de transmitere

Art. 1211 Eroarea de comunicare sau de transmitere Dispoziţiile privitoare la eroare se aplică în mod corespunzător şi atunci când eroarea poartă asupra declaraţiei de voinţă ori când declaraţia a fost transmisă inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.

 9.Dolul

Art. 960 Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sânt astfel, încât este evident că, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune

Art. 1214 Dolul (1) Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie. (2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care sa aflat nu a fost esenţială. (3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi. (4) Dolul nu se presupune.

10. Violenţa

Art. 956 Este violenţă totdeauna când, spre a face pe o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raţionabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unul rău considerabil şi prezent. Se ţine cont în această materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor. Art. 957 Violenta este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei, asupra descendenţilor şi ascendenţilor

Art. 1216 Violenţa (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ. (2) Există violenţă când temerea insuflată este de aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent. (3) Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat. (4) În toate cazurile, existenţa violenţei se apreciază ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului.

5. Evidențiați diferențele în ce privește reglementarea viciilor de consimțământ în Codul civil în vigoare .

 Diferențele în ceea ce privește reglementarea viciilor de consimțământ în Codul civil în vigoare faţă de Codul Civil abrogat la 01.10.2011 se referă la introducerea noţiunilor de eroare nescuzabilă, asumată de calcul şi de comunicare sau de transmitere, precum şi aceea a dolului comis de un terţ: „Art. 1215 Dolul comis de un terţ (1) Partea care este victima dolului unui terţ nu poate cere anularea decât dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului. (2) Independent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.”

6. Indicați sancțiunea conform noului Cod civil pentru fiecare dintre cele două cauze de ineficacitate invocate de reclamant .

 Sancțiunea conform noului Cod civil pentru fiecare dintre cele două cauze de ineficacitate invocate de reclamant, şi anume : - neplata preţului, o cauză posterioară încheierii contractului;  - nulitatea pentru viciu de consimţământ, cauză contemporană cu încheierea contractului, nu este de nulitate relativă, conform art. 1256, plurilateral:

Legea 287/2009 privind Noul cod civil republicat in Monitorul Oficial 505/201, aplicabil din 1.10.2011 Art. 1.256 Nulitatea contractului plurilateral

În cazul contractelor cu mai multe părţi în care prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acesteia este esenţială pentru existenţa contractului.

7. Există în speță cu violența ca viciu de consimțământ? Care e sancțiunea în acest caz (conform noului Cod civil)? Argumentați. Nu există în speță violența ca viciu de consimțământ, întrucât din analiza speţei reiese că nu se poate dovedi că starea de sănătate, vârsta, starea socială caracterul şi sexul pârâtei ar conduce la concluzia de violenţă asupra reclamantului. Pe de altă parte, în cazul în care acestea ar fi dovedite cu martori sau alte dovezi, sancțiunea în acest caz ar fi aceea de anulare a contractului,  conform art.1216 - Cod Civil.

Speța nr. 2.

Încheiere de autentificare nr. XXXX

Anul 2011, luna septembrie, ziua 05

În fața mea, ....................................., notar public s-au prezentat: D.D. cetățean român identificat prin C.I. seria G.K. nr. 127089 eliberat la data de 10.12.1995, M.A. cetățean român, identificat prin C.I. seria D.E. nr. 147685, eliberat la data de 03.04.1993, care după citirea actului au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat toate exemplarele lui.

În temeiul legii se declară autentic prezentul înscris.

Notar public,

Semnat X

Probleme de soluționat:

1.      Ce formă îmbracă acum actul? (1 punct)

 autentic

2.      Care este justificarea formei mai sus relevată? (1 punct)

Activitatea notarilor publici din România este reglementată de Legea nr.36/ 1995 şi de Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.

Spre deosebire de actele făcute sub semnătură privată, actele autentice au o forţă probantă mai importantă conferind prin aceasta garanţii pe care alte acte nu le pot oferi.

Actul autentic se bucură de prezumţia de validitate, ceea ce dispensează pe cel care-l foloseşte de orice dovadă suplimentară, revenind celui care-l contestă să facă proba contrarie, pe calea procedurii înscrierii în fals.

Forţa probantă deosebită a actului autentificat de notarul public este dată de faptul că acesta are obligaţia să verifice cerinţele de legalitate ale actului, respectiv capacitatea părţilor de a încheia actul, consimţământul acestora pentru autentificare, dacă obiectul este determinat şi dacă cauza este licită. În acest fel se evită autentificarea unor acte care ar putea fi anulate ulterior, cu consecinţe grave pentru dobânditor.

În cazul bunurilor imobile, notarul public va verifica la Biroul de carte funciară dacă înstrăinătorul este proprietarul acestora şi dacă nu sunt grevate de sarcini cum ar fi de exemplu o ipotecă, efectuând toate formalităţile privind intabularea dreptului de proprietate.

În întreaga lui activitate profesională, notarul public trebuie să-şi exercite din plin rolul activ pentru stabilirea raporturilor juridice reale dintre părţi şi să aibă o poziţie imparţială, apărând deopotrivă drepturile şi interesele părţilor din actul juridic.

3.      Enumerați din legea data cel puțin 3 aplicații ale formei de mai sus și analizați comparativ reglementarea acestora cuprinsă în vechiul și respectiv noul cod civil.(2 puncte)

4.   Identificați cel puțin câte trei acte juridice civile pentru care condiția formei este cerută potrivit Codului civil în vigoare: ad validitatem;ad probationem; pentru opozabilitatea față de terți

- ad validitatem;

prin forma pentru valabilitatea actului juridic civil se înţelege acea condiţie de validitate, esenţială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naşte în mod valabil.

Forma cerută ad validitatem prezintă următoarele caractere:

- reprezintă un element constitutiv (esenţial) al actului juridic civil, în lipsa căruia actul juridic va fi lovit de nulitate absolută;

- este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă, deci presupune manifestarea expresă de voinţă;

- este exclusivă, în sensul că, pentru un anumit act juridic civil solemn, trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă, forma autentică [de la acest caracter există însă şi excepţii, precum testamentul (art. 1041 Cod civil.), fideiusiunea (art. 2282 Cod civil.) etc.].

Cerinţele care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem sunt următoarele:

- toate clauzele actului juridic civil trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa, ceea ce înseamnă că, în principiu, nu este admisibil aşa-numitul act per relationem, adică actul în care, pentru determinarea conţinutului său, se face trimitere la o sursă externă (în cazul în care convenţia, pentru care legea pretinde forma ad validitatem, este încheiată prin corespondenţă, atât oferta de a contracta, cât şi acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească cerinţele de formă. De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică este considerat a îndeplini condiţia de formă ad validitatem (sau, după caz,
ad probationem) dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă (art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001), bazată pe un certificat calificat (art. 4 pct. 12, art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 455/2001) şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii (art. 4 pct. 8 din Legea nr. 455/2001).);
- actul juridic aflat în interdependenţă cu un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă. Spre pildă: mandatul dat pentru încheierea unui act juridic solemn trebuie constatat printr-o procură autentică; atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie [art. 1278 alin. (5) Cod civil.], deci, dacă este cazul, forma cerută ad validitatem; cesiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat (art. 1316 Cod civil.) etc.;

Concluzie:  In exemplul nostru exista toate condițiile necesare pentru îndeplinirea  formalităților stabilite de lege.

- ad probationem;

Arată că o anumită condiție de formă a unui act juridic este prevăzută de lege numai pentru a se putea face dovada actului, nu pentru însăși validitatea lui. Fiind facut in fata unui notar acest act îndeplinește acesta condiție, deci poate fi probata existenta sa.

- pentru opozabilitatea față de terți. (3 puncte)

Un act juridic nu poate genera, în principiu, drepturi subiective şi obligaţii pentru un terţ, în schimb drepturile şi obligaţiile părţilor din acel act juridic trebuie respectate şi de către terţi.

Opozabilitatea actului juridic faţă de terţi înseamnă dreptul părţii de a invoca acel act juridic împotriva terţului care ar ridica pretenţii în legătură cu un drept subiectiv, dobândit de parte prin actul juridic respectiv.

Doctrina şi practica judiciară mai foloseşte noţiunile de opozabilitate sau inopozabilitate în sensul existenţei dreptului, respectiv lipsa acestuia, de a cere executarea obligaţiei sau obligaţiilor la care actul a dat naştere, de către părţi sau succesorii acestora.

Din punctul de vedere al terţilor, atunci când se pune problema opozabilităţii, actul juridic apare ca un fapt juridic stricto sensu.( în sens restrâns, propriu-zis; strict)

Într-o altă formulare, opozabilitatea este calitatea unui contract sau a unui alt act juridic, a situaţiei juridice create prin acestea ori a unui drept civil subiectiv de a produce efecte faţă de părţile raportului juridic respectiv şi de a se impune respectului şi altor persoane decât cele care au calitatea de părţi (subiecte) ale acestui raport. Astfel, un contract poate fi opus nu numai părţilor care l-au încheiat si succesorilor lor în drepturi (care dobândesc calitatea de subiecte ale raporturilor juridice în care se afla autorul lor), dar şi creditorilor chirografari ai părţilor (care suferă consecinţele măririi sau micşorării patrimoniului debitorului lor, deci a gajului general al creditorilor) precum şi terţilor propriu-zişi (împotriva cărora contractul poate fi invocat ca mijloc de probă, ori ca just titlu în cadrul uzucapiunii etc.). Uneori opozabilitatea este condiţionată de îndeplinirea unor forme de publicitate (ex.: transmiterea ori constituirea unor drepturi reale, cesiunea de creanţă etc.) sau de existenţa unei date certe. Pe de altă parte, şi terţii pot să opună contractul uneia dintre părţile care l-au încheiat (ex.: rudele victimei unui accident petrecut în timpul tunul transport, pot invoca existenţa contractului de transport, deşi sunt terţi faţă de acesta, ca un temei al răspunderii civile delictuale a cărăuşului.

Actul care este consemnat in exemplu este un act juridic,prin urmare este precedat de efectul opozabilității si poate fi opus atât parților cat si altor persoane decât cele care au calitatea de parti (terțe persoane).

5.      Care sunt caracterele juridice ale formei actului juridic civil? Prezentați comparativ vechea legislație cu prevederile Codului civil în vigoare. (2 puncte)

      Caracterele juridice ale formei ad validitatem sunt următoarele:

- este un element constitutiv al actului juridic, lipsa acestuia fiind sancţionată cu      nulitatea absolută a actului;implică manifestarea expresă de voinţă, ceea ce exclude manifestarea tacită a voinţei părţilor;

      - este exclusivă, deoarece nu permite părţilor să opteze pentru o anumită formă decât în situaţia în care legea prevede posibilitatea unei opţiuni, ca, de exemplu, cazul testamentului, care, potrivit art.859 Cod civil, poate fi autentic, olograf sau mistic.

6.      Care este sancțiunea nerespectării acestei forme, atunci când aceasta este impusă pentru însăși valabilitatea actului. (1 punct)

      Codul civil  Cartea întâi - dispoziţii generale (art.1-283) 

Articolul 213. Efectele nerespectării formei autentice

 (1) Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea actului juridic.

 (2) Dacă una dintre pârti a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii. In cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială ulterioara a actului juridic.

(3)   Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială a actului juridic este obligată sa repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat prin întârzierea autentificării.

1. Consecinţa nerespectării formei autentice a actului juridic civil atrage nulitatea lui absolută (art. 217), survenind efectele prevăzute de lege (art. 219). Dispoziţiile prezentului articol se aplică atât în cazurile când legea cere expres forma autentică, cât şi atunci când aceasta rezidă în acordul părţilor.

Dispoziţiile alineatului 2 sunt similare cu cele care erau stipulate în art. 49 al Codului Civil din 1964 şi au ca scop apărarea intereselor părţii de bună credinţă a actului juridic în cazul în care cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială. Partea care a executat total sau parţial actul juridic în cauză poate cere instanţei de judecată să îl declare valabil, cu condiţia ca actul să nu conţină elemente care contravin legii. În acest caz hotărârea instanţei de judecată va înlocui autentificarea notarială a actului juridic.

Alineatul 3 conţine o prevedere nouă, care nu era cunoscută Codului Civil anterior: partea care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială este obligată să repare părţii de bună credinţă prejudicial cauzat prin întârzierea autentificării. Acest prejudiciu va include şi cheltuielile de judecată pe care le-a suferit partea de bună credinţă în legătură cu declararea actului juridic valabil de către instanţa de judecată.

#dreptcivil #tema1 #anul1 #danubius

Read More

Tema nr. 1 Drept Civil anul 1 sem. 1

Tema nr. 1 Drept Civil anul 1 sem. 1

tema-nr1-drept-civil-anul-1-sem-1

 SPEŢA NR. 1

       Prin cererea formulată în faţa instanţei, S.F., de meserie şofer, a chemat în judecată pe pârâţii S.T. şi T.E., soţ şi soţie, solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care aceştia să fie obligaţi să îi lase în deplină proprietate şi posesie autoturismul B.M.W.
         În fapt, reclamantul a arătat că în cursul lunii septembrie 1993 pârâţii i-au oferit spre vânzare autoturismul B.M.W. (dobândit de aceştia în timpul căsătoriei) pe care l-a cumpărat cu suma de 7500 USD. Suma de bani a fost achitată imediat pârâţilor, i-ar aceştia i-au înmânat cheile maşinii şi actele pentru a se folosi de autoturism până în momentul în care părţile urmau să încheie actul în formă autentică.
     Ulterior, pârâţii au refuzat să încheie actul în formă atentică, solicind o sumă de bani în plus şi, la refuzul reclamantului, pârâţii au sustras automobilul folosind o dublură a cheilor predate acestuia.
        Reclamantul a arătat că a reluat posesia automobilului, dar acesta a fost din nou sustras de către pârâţi, la care se află şi în prezent unde există posibilitatea ca aceştia să-l înstrăineze unei terţe persoane.
        Reclamantul a motivat  că este proprietaul autoturismului în baza contractului de vânzare -cumpărare încheiat cu pârâţii. Din depoziţiile martorilor, care au fost de faţă la momentul perfectării convenţiei, instanţa a reţinut că reclamantul a plătit suma de bani cerută, iar pârâţii i-au înmânat cheile  şi actele maşinii.
          Pârâţii au recunoscut că au primit suma de bani cerută, că au predat actele şi cheile, dar au susţinut că au înţeles că atunci când vor ajunge în faţa notarului vor primi o sumă de bani în plus, în completarea preţului.
            Ei mai susţin că instanţa nu poate să-i oblige să-i predea autoturismul reclamantului pentru că între părţi nu a intervenit un contract de vânzare-cumpărare valabil, acesta trebuia făcut în forma scrisă şi nu printr-o simplă înmânare de chei şi acte; prin urmare dreptul nu s-a transmis.

Probleme de soluţionat:
a) Clasificaţi autoturismul BMW (privit ca bun), din punct de vedere al criteriilor pe care le cunoaşteţi. (2 puncte)
b) Se poate considera că între S.F., pe de o parte, şi S.T., T.E.  s-a încheiat un act juridic valabil? Argumentaţi. (3 puncte)
c) Câte părţi identificaţi în raporul juridic născut între S.F., S.T., T.E.? (1 punct)
d) Care este natura raportului juridic civil concret din speţă? (1 punct)
e) Care sunt caracteristicile dreptului lui S.F. , născut din convenţia încheiată? (2 puncte)
f) Ce soluţie va da instanţa? (1 punct)

   SPEŢA NR.2

Petenta A.S. a introdus acțiune în justiție în contradictoriu cu pârâta S.D., solicitând instanței să o oblige pe pârâtă să plătească către reclamantă suma de 4560 lei reprezentând chiria neachitată în perioada mai-decembrie și de 456 lei reprezentând penalități de întârziere.
       Motivându-și acțiunea, petenta A.S. susține că a închiriat pârâtei,  prin contractul încheiat de cele două părți, un spațiu cu destinație de locuință, contract în care s-a stipulat o chirie în cuantum de 65 USD pe lună și 0,05% penalități de neplată a chriei pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta  a susținut că, la rândul ei, a subînchiriat, ceea ce nu era interzis în contractul principal, o cameră lui S.E., iar celelalte două lui D.R., fixând pentru primul o chirie de 25 de USD, iar pentru cel de al doilea 50 USD.
Pârâta s-a apărat arătând că nici ea nu a încasat chiria de la cei doi sub-chiriași și pentru acest motiv nuși-a achitat datoria față de A.S.
Pârâta a depus la dosar actele prin care a subînchiriat, acte sub semnătură privată, dar reclamanta a susținut că aceste acte nu sunt valabile, întrucât trebuiau incheiate în formă autentică, așa cum a fost încheiat contractul principal.

Probleme de soluționat:

1. Identificați natura raportului juridic concret din speță. (1 punct)

2. Care sunt elementele raportului juridic? (enumerați-le și apoi analizati-le pe fiecare în parte). (2 puncte)

3. Identificați subiectul activ și subiectul pasiv din speță (argumentați răspunsul). (2 puncte)

4. Clasificați, în funcție de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui A.S., dobândit prin  încheierea contractului de închiriere; aceeași operație și pentru obligația lui S.D. (2 punct)

5. Enumerați  și caracterizați categoriile de fructe reglementate de lege lata. (2 puncte)

6. Explicați distincția dintre fructe și producte.(1 punct)


Rezolvare:

a) Clasificaţi autoturismul BMW (privit ca bun), din punct de vedere al criteriilor pe care le cunoaşteţi.

Autoturismul BMW din punctul de vedere al clasificării bunurilor este un bun mobil (miscator),un bun aflat in circuitul civil,individual determinat,indivizibil,un bun privat sesizabil(care poate fi urmărit pentru recuperarea datoriei)principal si poate fi privit ca un drept real accesoriu deoarece este dat in gaj in schimbul banilor(in teorie pana la întocmirea actului de vânzare autentic).

b) Se poate considera că între S.F., pe de o parte, şi S.T., T.E.  s-a încheiat un act juridic valabil? Argumentaţi. (3 puncte)
Da. Actul juridic civil valabil încheiat, conform codului civil, presupune îndeplinirea a patru condiţii sau elemente de valabilitate:

capacitatea de a contracta; ambele parti din exemplu au capacitatea de a contracta

consimţământul valabil al părţii ce se obligă; exista

un obiect determinat;

o cauză licită. In exemplul nostru toate condițiile sunt îndeplinite

Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să emane de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie viciat.

Obiectul actului juridic civil trebuie să existe, să fie licit şi moral, determinat sau determinabil, posibil şi să se afle în circuitul civil.(in cazul nostru autoturismul)

Cauza actului juridic civil trebuie să existe, să fie reală, să fie licită şi morală.

Clasificarea condițiilor de valabilitate a actului juridic civil

I. După aspectul la care se referă:

a. condiţii de fond (sau intrinseci), referitoare la conţinutul actului juridic: capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza;

b. condiţii de formă (extrinseci), referitoare la modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă: forma cerută pentru validitatea actului juridic (forma ad validitatem), forma cerută pentru proba actului juridic (forma ad probationem) şi forma cerută pentru ca anumite acte juridice să fie opozabile terţelor persoane.

II. După criteriul obligativității sau neobligativității lor:

a. condiţii esenţiale, care trebuie în mod obligatoriu îndeplinite pentru valabilitatea actului juridic capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza, la care se adaugă forma, în cazul actelor juridice solemne. Lipsa unei condiții esențiale atrage nevalabilitatea actului juridic;

b. condiţii neesenţiale (sau intamplatoare), stabilite prin voinţa părţilor, sunt acelea care pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic. Lipsa conditiilor neesentiale nu afecteaza valabilitatea actului juridic.

III. După sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării condiţiilor:

a. condiţii de validitate, a căror neîndeplinire atrage nulitatea actului juridic;

b. condiţii de eficacitate, a căror neîndeplinire are drept consecinţă lipsa anumitor efecte ale actului, fără a atrage însă nevalabilitatea acestuia.

IV. După vocaţia lor:

a. condiţii generale, referitoare la toate actele juridice civile;

b. condiţii speciale, referitoare doar la anumite categorii de acte juridice civile (ex.: respectarea unei anumite forme în cazul actelor juridice solemne; îndeplinirea unui termen, a unei condiţii sau a unei sarcini, în cazul actelor juridice afectate de modalităţi).

c) Câte părţi identificaţi în raporul juridic născut între S.F., S.T., T.E.?

Doua parti partea activa si partea pasiva. Debitorul si creditorul.

d) Care este natura raportului juridic civil concret din speţă?

Termenul voluntar sau convenţional este stabilit prin voinţa părţii sau a părţilor din actul juridic civil unilateral sau bilateral.

Termenul voluntar se subclasifică în: termen expres şi termen tacit. Este termen expres atunci când părţile l-au prevăzut în mod explicit şi este termen tacit când este dedus din natura raportului juridic concret sau din alte împrejurări.

e)Care sunt caracteristicile dreptului lui S.F. , născut din convenţia încheiată ?

Prin stipulaţia pentru altul, dreptul subiectiv civil se naşte direct şi în puterea convenţiei dintre stipulant şi promitent, însă exerciţiul dreptului subiectiv născut în acest fel depinde doar de voinţa terţului beneficiar. Dacă părţile nu au stabilit altfel, dreptul terţului ia fiinţă de al data încheierii convenţiei dintre stipulant şi promitent, indiferent de acceptarea terţului beneficiar sau chiar dacă acesta nu a ştiut despre existenţa stipulaţiei.

O alta caracteristica ar fi ca acest bun este patrimonial adică poate fi evaluat în bani, adică pecuniar (ex. raportul născut din contractul de vânzare-cumpărare).

Capacitatea civilă a lui SF rezultă din calitatea de a fi subiect de drept în raporturile juridice civile.

f) Ce soluţie va da instanţa?

Anularea contractului conform Art. 1.700. -
(1) Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul.
(2) Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit.

#dreptcivil 

#dreptcivil   #anul1

Lasati un comentariu daca doriti solutionarea spetelor.Se va raspunde individual.

Read More

Drept Civil anul 3 -Contracte -Tema nr. 1

TEMA 1

În data de 03.07.2013 A încheie cu B o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a unui teren în valoare de 8300 EURO, plătind un avans de 2000 Euro, urmând ca diferența să fie achitată la data de 18.07.2013, când ar fi avut loc încheierea actului.

Încheierea nu a avut loc din cauza faptului că promitentul-vânzător nu ar fi făcut dezmembrarea terenului la timp (a fost plecat în vacanță). Ca urmare, A încheie cu B un act adițional la promisiunea bilaterală, prelungind termenul limită de încheiere, noul termen fiind 16.08.2013. Nici la această dată nu a avut loc încheierea actului, promitentul-vânzător venind cu diferite pretexte, precum: nu știa că trebuie scos certificatul de urbanism, că acesta ar dura circa trei săptămâni până l-ar scoate, sub promisiunea că se va încheia actul în cauză.

                               Drept Civil anul 3 -Contracte -Tema nr. 1

contractul bilateral

Răspundeți la următoarele cerințe:

1. Comparați, sub aspectul asemănărilor și deosebirilor, promisiunea unilaterală de vânzare și promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare. (1p.)

2. Dacă respectivul contract nu va fi încheiat, cumpărătorul pierde avansul dat? Argumentați. (1 p.)

3. Există o dată limită (legală) până la care contractul mai poate fi încheiat? (1 p.)

4. Care sunt posibilitățile în care acest contract poate fi încheiat între A și B? Ce se întâmplă dacă A refuză? Dar dacă B refuză încheierea contractului? (2 p.)

5. Ce se întâmplă dacă promitentul-vânzător vinde terenul unui terț? Promitentul-cumpărător pierde avansul dat? Argumentați care sunt consecințele (fraudă, înșelăciune, nulitatea vânzării cu terțul, rezoluțiune etc.). (2 p.)

6. Dacă promitentul-cumpărător are 10 ani, vânzarea mai poate fi încheiată? Argumentați. (1 p.)

7. După încheierea contractului, cumpărătorul află că terenul constituie obiectul unui litigiu aflat pe rolul judecătoriei (acțiune în revendicare introdusă de C împotriva lui A), acest aspect nefiindu-i comunicat. Ca urmare a pronunțării instanței, C devine noul proprietar al terenului. Argumentați dacă vânzarea mai este valabilă sau nu. Ce consecințe juridice creează această situație? (4 p.)

8. Redactați contractul de vânzare care s-ar fi incheiat intre cei doi, folosind datele din speță, cu respectarea tuturor condițiilor, structurii specifice acestui contract. (3 p.)

Recomandare:

Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare este un contract prin care ambele părţi se obligă, una că va vinde, iar cealaltă că va cumpăra un anumit bun la un preţ determinat, contract ce va fi perfectat în viitor. (Florin Moţiu, 2011, p. 30)

#dreptcivil #contracte #temanr1 #anul3 #promisiuneaunilaterala #promisiuneabilaterala

Read More

Tema nr.1 Drept Civil anul I

Tema nr.1 Drept Civil anul I
     SPEŢA NR. 1

       Prin cererea formulată în faţa instanţei, S.F., de meserie şofer, a chemat în judecată pe pârâţii S.T. şi T.E., soţ şi soţie, solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care aceştia să fie obligaţi să îi lase în deplină proprietate şi posesie autoturismul B.M.W.
         În fapt, reclamantul a arătat că în cursul lunii septembrie 1993 pârâţii i-au oferit spre vânzare autoturismul B.M.W. (dobândit de aceştia în timpul căsătoriei) pe care l-a cumpărat cu suma de 7500 USD. Suma de bani a fost achitată imediat pârâţilor, i-ar aceştia i-au înmânat cheile maşinii şi actele pentru a se folosi de autoturism până în momentul în care părţile urmau să încheie actul în formă autentică.
     Ulterior, pârâţii au refuzat să încheie actul în formă atentică, solicind o sumă de bani în plus şi, la refuzul reclamantului, pârâţii au sustras automobilul folosind o dublură a cheilor predate acestuia.
        Reclamantul a arătat că a reluat posesia automobilului, dar acesta a fost din nou sustras de către pârâţi, la care se află şi în prezent unde există posibilitatea ca aceştia să-l înstrăineze unei terţe persoane.
        Reclamantul a motivat  că este proprietaul autoturismului în baza contractului de vânzare -cumpărare încheiat cu pârâţii. Din depoziţiile martorilor, care au fost de faţă la momentul perfectării convenţiei, instanţa a reţinut că reclamantul a plătit suma de bani cerută, iar pârâţii i-au înmânat cheile  şi actele maşinii.
          Pârâţii au recunoscut că au primit suma de bani cerută, că au predat actele şi cheile, dar au susţinut că au înţeles că atunci când vor ajunge în faţa notarului vor primi o sumă de bani în plus, în completarea preţului.
            Ei mai susţin că instanţa nu poate să-i oblige să-i predea autoturismul reclamantului pentru că între părţi nu a intervenit un contract de vânzare-cumpărare valabil, acesta trebuia făcut în forma scrisă şi nu printr-o simplă înmânare de chei şi acte; prin urmare dreptul nu s-a transmis.

Probleme de soluţionat:
a) Clasificaţi autoturismul BMW (privit ca bun), din punct de vedere al criteriilor pe care le cunoaşteţi. (2 puncte)
b) Se poate considera că între S.F., pe de o parte, şi S.T., T.E.  s-a încheiat un act juridic valabil? Argumentaţi. (3 puncte)
c) Câte părţi identificaţi în raporul juridic născut între S.F., S.T., T.E.? (1 punct)
d) Care este natura raportului juridic civil concret din speţă? (1 punct)
e) Care sunt caracteristicile dreptului lui S.F. , născut din convenţia încheiată? (2 puncte)
f) Ce soluţie va da instanţa? (1 punct)


 SPEŢA NR.2

Petenta A.S. a introdus acțiune în justiție în contradictoriu cu pârâta S.D., solicitând instanței să o oblige pe pârâtă să plătească către reclamantă suma de 4560 lei reprezentând chiria neachitată în perioada mai-decembrie și de 456 lei reprezentând penalități de întârziere.
       Motivându-și acțiunea, petenta A.S. susține că a închiriat pârâtei,  prin contractul încheiat de cele două părți, un spațiu cu destinație de locuință, contract în care s-a stipulat o chirie în cuantum de 65 USD pe lună și 0,05% penalități de neplată a chriei pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta  a susținut că, la rândul ei, a subînchiriat, ceea ce nu era interzis în contractul principal, o cameră lui S.E., iar celelalte două lui D.R., fixând pentru primul o chirie de 25 de USD, iar pentru cel de al doilea 50 USD.
Pârâta s-a apărat arătând că nici ea nu a încasat chiria de la cei doi sub-chiriași și pentru acest motiv nuși-a achitat datoria față de A.S.
Pârâta a depus la dosar actele prin care a subînchiriat, acte sub semnătură privată, dar reclamanta a susținut că aceste acte nu sunt valabile, întrucât trebuiau incheiate în formă autentică, așa cum a fost încheiat contractul principal.

Probleme de soluționat:


1. Identificați natura raportului juridic concret din speță. (1 punct)



2. Care sunt elementele raportului juridic? (enumerați-le și apoi analizati-le pe fiecare în parte). (2 puncte)



3. Identificați subiectul activ și subiectul pasiv din speță (argumentați răspunsul). (2 puncte)



4. Clasificați, în funcție de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui A.S., dobândit prin  încheierea contractului de închiriere; aceeași operație și pentru obligația lui S.D. (2 punct)


5. Enumerați  și caracterizați categoriile de fructe reglementate de lege lata. (2 puncte)


6. Explicați distincția dintre fructe și producte.(1 punct)

Urmareste constant acest blog si daca te intereseaza rezolvarea la acesta tema lasa un comentariu.Cei care comenteaza la subiect vor primi rezolvarea acestei spete.

Read More

Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:

-compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică;

-explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;

-compară actul juridic normativ cu actul juridic individual;

-explică forţa superioară a legii ca izvor de drept;

Tema nr. 2

                Compară categoriile de subiect colectiv de drept şi persoană juridică

In dreptul intern, statul apare ca subiect de drept mai întâi in raporturile juridice de drept constituțional. Statul acorda cetățenie, aproba renunțarea la cetățenie, retrage cetățenia, aproba stabilirea domiciliului in Romania pentru cetățenii altor state. Statul apare totodată ca subiect in raporturile de drept constituțional prin intermediul cărora se realizează federația precum si in raporturile statului privit ca întreg si unitățile administrativ teritoriale. Statul nu este o simpla persoana juridica, ci este o persoana juridica "sui generis". 
In raporturile de drept civil, statul participa ca subiect de drept prin Ministerul Finanțelor.
In procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat - organele legislative, organele administrației, organele justiției - se realizează in raport cu competenta rezervata prin Constituție si Legile de organizare si funcționare a fiecărei categorii de organe precum si a fiecărui organ in parte.
Investite cu competenta, organele statului participa ca purtătoare ale autorității statale intr-un domeniu sau altul. 

Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puțin trei categorii de competente:
- exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii;
- soluționarea problemelor privind temeinicia si legalitatea pretențiilor unor subiecte de drept fata de altele si
- asigurarea constrângerii de stat in cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept incalcate, recuperarea prejudiciilor.
Analizând participarea organelor de stat la raporturile juridice rezulta ca drepturile lor fata de celelalte subiecte constituie, in același timp si obligații ale lor fata de stat. Daca persoana poate dispune de exercițiul dreptului sau, in schimb organul de stat este obligat sa-si exercite drepturile.

Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial.

Persoana juridica reprezintă un subiect de drept cu o larga arie de răspândire in circuitul juridic.

Societățile comerciale, regiile autonome, companiile, sunt participante in calitate de persoane juridice in raporturile de drept privat.

ORGANELE STATULUI, in afara participării lor ca purtătoare ale autoritarii, apar uneori si ca persoane juridice, in raporturi care nu sunt nemijlocit legate de realizarea competentei lor CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC este format din ansamblul drepturilor si obligațiilor subiectelor, drepturi si obligații prevăzute de norma juridica. In conținutul raportului juridic se reflecta legătura indisolubila dintre regula de drept ce determina conduita posibila sau datorata si dreptul unui participant la raportul juridic.

Subiectele raportului juridic apar întotdeauna ca titulari de drepturi si obligații si se comporta potrivit cu poziția specifica fiecăruia - de titular al dreptului sau al obligației.

                  Explică diferenţa dintre conţinutul şi obiectul raportului juridic;  

Obiectul raportului juridic este scopul materializat in acțiuni sau in lucruri. Astfel, cel care are nevoie de un bun (de exemplu, de o mașina) încheie un contract de cumpărare-vânzare in vederea obținerii lui, cel care vrea sa-si construiască o casa încheie un contract de antrepriza pentru efectuarea lucrărilor, cel care dorește sa-si realizeze dreptul electoral se prezintă la sectorul electoral, exprimându-si voința.

Conținutul raportului juridic este format din drepturile si obligațiunile corelative ce revin subiectelor participante. Intre aceste drepturi si obligații exista, dupa cum s-a menționat, o strânsa corelație, ele condiționându-se reciproc, astfel incit fiecărui drept ii corespunde o obligație si invers. Drepturile si obligațiile leagă intre ele subiectele raportului juridic si formează conținutul acestuia.

                     Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Actul juridic este acea manifestare de voința a unei persoane fizice sau juridice făcuta in scopul de a produce efecte juridice. Daca actul juridic este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta va fi un act de drept privat,deci individual, iar daca este facut de un funcționar public, in realizarea competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in domeniul public,in consecința fiind un act juridic normativ.

                      Explică forţa superioară a legii ca izvor de drept

Legea este izvorul formal principal al dreptului, ce reprezintă regula socială obligatorie, stabilită de autoritatea publică şi sancţionată de forţa publică. Actele normative au o poziţie predominantă în sistemul izvoarelor dreptului, sunt izvoare de drept precise, oficiale. Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, Preşedinţie, organe administrative etc.), actele normative cuprind norme general-obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularităţile pe care le reprezintă. Actele normative reflectă schimbările rapide şi dinamice ale transformărilor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin forma scrisă pe care o îmbracă, prin caracterul general, obligatoriu, precis, precum şi prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanţii de certitudine în raport de alte izvoare de drept. Forţa superioară a legii ca izvor de drept reiese din următoarele  trăsături specifice, cum ar fi:

- legea reprezintă principalul izvor de drept;                                                       

- legea este un izvor de drept oficial;

- legea este revoluţionară în raport cu alte izvoare de drept (ea poate modifica unele situaţii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinţa alte acte normative) care sunt conservatoare;

- legea este scrisă (Jus scriptum) şi se poate constata uşor;

- legea este certă şi precisă;

- legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului; 

#compara  #individual  #izvor

Read More

Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura - eseu structurat - exemplu

I. Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:-relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi disciplinele juridice de ramură;-relația dintre drept și morală-compară interpretarea oficială a dreptului cu interpretarea oficioasă.

Tema nr.1 rezolvata

                    Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura

In 1890 un jurist german,A. Merkel (1830 - 1896),publica lucrarea "Elemente der allgemeinen Rechtslehre" (Elemente ale teoriei generala a dreptului ).De la sfarsitul anilor 80 si pana acum disciplina a cunoscut imbunatatiri foarte importante pentru problematica generala a stiintei juridice.Aportul lui Merkel a fost acela de a indica sub acesta expresie mai multe cercetari si studii in care prindeau contur exigenta antica de a unifica conceptul de drept pozitiv.Teoria generala a dreptului ne ajuta sa înțelegem fenomenul juridic prin însușirea conceptelor și categoriilor juridice teoretice pe care le elaboreaza; elaboreaza și definește norma juridica și raportul juridic, noțiunea de subiect de drept, noțiunea de raspundere juridica, de aplicare ori interpretare a dreptului. Stiintele juridice de ramura, pe de alta parte, sunt stiinte juridice care analizeaza normele juridice si raporturile de drept aferente , dupa criteriul obiectului de reglementare.Toate aceste stiinte juridice, ca parte a stiintelor sociale, sunt stiinte dedicate studiuluiexistentei, facand parte din efortul urias depus de catre oameni in dorinta lor de cunoastere riguroasa, prin abstractizare si generalizare a legilor care guverneaza societatea, in evolutia sa.Teoria generala a dreptului investigheaza problematica generala a dreptului, fiind astfel o disciplina stiintifica distincta de teoria generala a statului, impreuna cu care intr-un modinterconditional se ocupa de studiul categoriilor de stat si de drept, atat din punct de vedere geneticcat si din punct de vedere structural si functional.Teoria generala a dreptului studiaza dintr-o pespectiva maxima de generalitate fenomenul dreptului. Stiintele juridice de ramura studiaza in mod aplicat, specific anumite aspecte rezultate din fenomenalitatea dreptului.Teoria generala a dreptului, din pespectiva maxima de generalitate a studierii fenomenuldreptului, surprinde aparitia, dezvoltarea si transformarea dreptului, a normelor si raporturilor  juridice, problematica elaborarii, sistematizarii, interpretarii si aplicarii dreptului, sistemului dreptuluisi diviziunile sale, respectarea normelor de drept si raspunderea juridica. Din acest punct de vedere,teoria generala a dreptului investigheaza dintr-o perspectiva complementara perspectivei stiintelor  juridice de ramura, care studiaza fenomenul dreptului in mod concret, specializat si aplicat.Stiintele juridice de ramura aduc, din cercetarea proprie, date concrete care transformademersul de generalizare al teoriei generale a dreptului, fara ca aceasta sa devina o speculatie sterila,o pura generalizare teoretica .Totodata, teoria generala a dreptului confera stiintelor juridice de ramura premisa general-teoretica a intelegerii fenomenului juridic, perspectiva general sintetica.Teoria generala a dreptului studiaza, in caliatea sa de stiinta sociala, un fenomen eminamente social- dreptul. Teoria generala a dreptului ca stiinta juridica cu caracter eminamente general seocupa, intr-un cadru mai larg, de fenomenul juridic in ansamblul lui, incluzand pe langa normele dedrept, constiinta juridica, si raporturile juridice din societate. Impreuna cu sociologia, istoria,economia, politologia, etc descifreaza continutul specific al socialului, in raport cu naturalul si spiritualul.

Normele de morala implica un model al conduitei necesare, cat si sanctiunile cu caracter moral in caz de nerespectare a exigentelor valorice ale modelului. Sanctiunile se diferentiaza dupa faptul daca sunt reactia mediului social la comportamentul imoral sau a cugetului moral al subiectului care constientizeaza vinovatia sa. Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public, prin dispret etc., iar subiectul vinovat, constient de fapta sa, se autopedepseste prin mustrari de cuget, prin pareri de rau. Pentru normele morale, constrangerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis morala a opiniei publice si doar in cazurile in care respectiva fapta imorala este interzisa si de normele de drept.

Relaţia dintre Teoria generala a dreptului şi disciplinele juridice de ramura - eseu structurat

Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca din Antichitate. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale, lasand chiar impresia identitatii lor cu regulile juridice. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care poate fi reprosat, eventual, cunoasterii juridice ulterioare, in situatia in care confunda dreptul cu morala), ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului, aflat in relatie sincretica (de nediferentiere) cu morala. De exemplu, regele Hammurabi centra codul sau pe “normele juridice de echitate”, daruite poporului “pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti”; ansamblul indatoririlor concrete care revin persoanei pentru implinirea virtutii reprezinta in dreptul traditional hindus dharma; principiul lui “li”, in dreptul traditional chinez, constituie comandamentul moral, caruia i se atribuie intaietate asupra lui “fa” – comandamentul juridic.Pentru grecii antici, etica (de la ethos = morav, obicei, caracter), ca parte a conceptiei filosofice, are a defini notiunea de bine, cu corelativele datorie, virtute, fericire etc., care, cum se observa, apartin intr-o masura data si dreptului. Ei aveau o viziune etica asupra dreptului; desi dreptatea era dedusa din conformarea la lege, legea insasi era extrasa din principiul moral al echitatii.Spiritul practic roman, atasat regulilor traditionale, aseza, de asemenea, dreptul sub semnul moralei. Pentru Cicero, dreptul nu deriva din vointa cuiva, ci de la natura; justitia e naturala si, ca atare, imuabila si necesara.

Interpretarea  oficiala reprezinta determinarea intelesului unei norme juridice de catre autoritatea emitenta a actului normativ. Sub acest aspect, legiuitorul este pus in situatia de a constata ca legea pe care a adaptat-o se aplica neuniform, dand nastere unei diversitati de solutii juridice pe care non-contradictorialitatea dreptului nu le accepta. In astfel de cazuri, el poate interveni, printr-o lege de interpretare, pentru a obliga pe toti destinatarii legii sa o aplice in acelasi mod. Spre deosebire de interpretatea oficiala, cea oficioasa reprezintă părerea oficialității, fără a fi recunoscut expres ca atare.

Bibliografie: Francesco Viola PROBLEMI DI TEORIA DEL DIRI TTO. Universita di Catania

Wikipedia:  Teoria Generala a dreptului

Elemente de Teoria Generala a Dreptului-Clement Gheorghe Universitatea din Craiova

Nota: Acest eseu este un exemplu si a fost publicat cu intentia de a va oferi o mana de ajutor la realizarea temei dumneavoastra!Ramane la latitudinea dumneavoastra daca vreti sa fiti depunctati pentru plagiat!

#teoriagenerala #drept #eseu #anulI

Read More