Mihail Udroiu - Grile procedura penala - partea generala - rezolvate prima parte

Mihail Udroiu - Grile procedura penala - partea generala - rezolvate

Mihail Udroiu - Grile procedura penala - partea generala - rezolvate prima parte

GRILE UDROIU

Notă: Fiecare grilă are unul sau maximum două răspunsuri corecte.

1.      Numai după începerea procesului penal:

a.       pot fi efectuate acte de investigatorii sub acoperire;

b.       se poate efectua o percheziţie corporală;

c.       poate fi ascultat un martor cu identitatea protejată.

2.      Urmărirea penală:

a.       se începe in rem;

b.       poate fi dispusă prin acelaşi act prin care se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale;

c.       are trei etape procesuale.

3.      Principiul oficialităţii:

a.       nu cunoaşte alte excepţii, în afara cazurilor de disponibilitate;

b.       poate fi limitat, prin reglementare expresă de către legiuitor a unor excepţii, care au caracter relativ;

c.       funcţionează pe deplin în cazul urmăririi penale a unei infracţiuni pentru care legea penală română se aplică în baza principiului realităţii.

4.      Constituie limite ale principiului aflării adevărului:

a.       intervenţia graţierii antecondamnatorii;

b.      aplicarea principiului non reformatio in peius cu ocazia judecării unei căi de atac;

c.       neexercitarea rolului activ de către instanţă.

5.      Prezumţia de nevinovăţie:

a.       poate constitui o regulă de probă;

b.       nu poate fi invocată, în niciun caz, după data rămânerii definitive a hotărârii;

c.       poate fi încălcată şi prin comportamentul reprezentanţilor unor organe nejudiciare.

6.      În cazul în care inculpatul, cetăţean străin care nu vorbeşte limba română, a fost asistat în faţa instanţei de un interpret, cheltuielile judiciare reprezentând onorariului interpretului:

a.       vor fi suportate de către stat, numai în cazul în care s-a dispus achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal;

b.       vor fi suportate de inculpat în caz de condamnare;

c.       nu vor fi, în niciun caz, suportate de persoana vătămată.

7.      În situaţia în care persoana vătămată este surdo-mută şi în faţa instanţei îşi manifestă voinţa de a retrage plângerea prealabilă, se va reţine:

a.       întotdeauna nulitatea relativă a retragerii plângerii prealabile, dacă nu a existat interpret numit în cauză pentru aceasta;

b.      valabilitatea retragerii plângerii prealabile dacă a fost efectuată prin înscris depus la dosar, chiar şi în absenţa unui interpret;

c.       nulitatea absolută a retragerii plângerii prealabile, dacă nu a existat interpret numit în cauză pentru aceasta.

8.      Temeiul acţiunii penale îl constituie:

a.       încălcarea dispoziţiei normei de incriminare;

b.      fapta concretă săvârşită;

c.       tragerea la răspundere penală a infractorului.

9.      În cazul în care în urma unui accident auto persoana vătămată corporal decedează în timp ce era transportată la spital, moştenitorii acesteia:

a.       se pot constitui parte civilă în procesul penal în numele persoanei vătămate;

b.       pot renunţa la pretenţiile civile numai până la citirea actului de sesizare, instanţa urmând întotdeauna să ia act de manifestarea acestora de voinţă;

c.       pot transmite altei persoane dreptul la despăgubiri.

10.  Partea responsabilă civilmente nu poate fi introdusă în procesul penal:

a.       după citirea actului de sesizare;

b.      după începerea cercetării judecătoreşti;

c.       de procuror.

11.  Poate fi introdus în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente:

a.       bona, pentru distrugerile provocate de infractorul minor, pe care îl avea sub supraveghere;

b.       moştenitorul inculpatului, acuzat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

c.       locatarul, pentru prejudiciile produse prin infracţiunea de tulburare de posesie comisă de sublocatarul său.

12.  În cazul în care partea responsabilă civilmente decedează în cursul judecăţii:

a.       instanţa penală va lăsa acţiunea civilă nesoluţionată;

b.      acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii părţii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoştinţă despre deces;

c.       instanţa penală este obligată să disjungă soluţionarea acţiunii civile.

13.  În cazul în care acuzaţia penală dintr-o cauză vizează o singură persoană, punerea în mişcare a acţiunii penale poate fi dispusă:

a.       odată cu începerea urmăririi penale, în cazul infracţiunilor ce nu au un subiect activ calificat;

b.       după luarea măsurii controlului judiciar;

c.       ulterior dispunerii măsurii reţinerii.

14.  Acţiunea penală:

a.       nu poate fi pusă în mişcare prin dispoziţia procurorului din rechizitoriu;

b.       poate fi pusă în mişcare de judecătorul de cameră preliminară care soluţionează o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată;

c.       nu poate fi pusă niciodată în mişcare în mod legal de instanţă, după sesizarea acesteia prin rechizitoriu.

15.  Cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) NCPP („fapta nu există”):

a.       nu poate constitui temei pentru dispunerea renunţării la urmărirea penală;

b.       constituie motiv de încetare de drept a măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

c.       conduce la lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitate în procesul penal.

16.  În cazul în care se reţine că inculpatul a lovit din culpă persoana vătămată, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 10-12 zile de îngrijiri medicale, instanţa:

a.       poate dispune obligarea inculpatului la plata de despăgubiri părţii civile;

b.       va dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. d) NCPP;

c.       va dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) NCPP.

17.  În cazul intervenţiei graţierii antecondamnatorii a unei fapte, organele de urmărire penală:

a.       pot începe urmărirea penală împotriva infractorului;

b.       pot pune în mişcare acţiunea penală împotriva infractorului;

c.       nu pot dispune trimiterea în judecată a infractorului.

18.  Solicitarea inculpatului de continuare a procesului penal:

a.       în caz de retragere a plângerii prealabile, atrage aplicarea principiului oficialităţii procesului penal;

b.      va fi întotdeauna respinsă în cazul intervenţiei unei cauze justificative;

c.       poate fi admisă în cazul intervenţiei unei cauze de neimputabilitate.

19.  Dreptul la opţiune în materia exercitării acţiunii civile:

a.       este limitat dacă persoana prejudiciată prin infracţiune este o autoritate publică;

b.      nu poate fi exercitat după renunţarea la pretenţiile civile în faţa instanţei penale;

c.       are caracter definitiv în cazul victimelor minore.

20.  Dacă persoana prejudiciată prin infracţiune a formulat cerere de chemare în judecată a infractorului în faţa instanţei civile, poate părăsi calea civilă:

a.       în toate cazurile în care judecata în faţa instanţei penale a fost reluată după suspendare;

b.       ori de câte ori urmărirea penală a fost redeschisă după dispunerea clasării;

c.       dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală după ce persoana prejudiciată a înregistrat cererea de chemare în judecată la instanţa civilă.

21.  În cazul în care acţiunea în despăgubiri a fost exercitată în faţa instanţei civile, judecata cauzei se suspendă întotdeauna:

a.       după punerea în mişcare a acţiunii penale, pe toată durata procesului penal;

b.       odată cu dispunerea continuării efectuării urmăririi penale faţă de suspect pe tot parcursul urmăririi penale;

c.       după punerea în mişcare a acţiunii penale, pe o durată de un an, în ipoteza în care cauza se află în continuare în cursul urmăririi penale.

22.  Clasarea:

a.       poate fi dispusă dacă se constată atât tipicitatea faptei cât şi pericolul social concret redus al acesteia;

b.      poate fi întemeiată pe absenţa tipicităţii subiective a faptei;

c.       poate fi dispusă numai dacă urmărirea penală a fost anterior începută in rem.

23.  Sunt subiecţi procesuali principali:

a.       suspectul;

b.      peroana vătămată;

c.       avocatul părţii civile.

24.  Atrage sancţiunea nulităţii absolute încălcarea competenţei:

a.       teritoriale a instanţei, atunci când această sancţiune este prevăzută expres de lege;

b.      funcţionale a instanţei;

c.       materiale a organelor de cercetare penală.

25.  Este în competenţa de urmărire penală proprie a procurorului:

a.       furtul calificat care a produs consecinţe deosebit de grave;

b.       înşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de grave;

c.       ultrajul în forma de bază.

26.  Un dosar penal înregistrat la parchetul de pe lângă judecătorie poate fi preluat în vederea efectuării urmăririi penale:

a.       numai prin dispoziţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b.       prin dispoziţia oricărui procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal;

c.       prin dispoziţia Procurorului General al parchetului de pe lângă curtea de apel.

27.  În cazul în care inculpatul acuzat de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în calitate de judecător pierde, pe parcursul cercetării judecătoreşti, calitatea personală ce a atras competenţa curţii de apel prin demisia din magistratură:

a.       instanţa sesizată îşi va declina competenţa judecării cauzei în favoarea tribunalului;

b.      instanţa sesizată va continua judecarea cauzei;

c.       este obligatorie retrimiterea cauzei în camera preliminară.

28.  În situaţia în care, imediat după săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, făptuitorul dobândeşte calitatea de magistrat-asistent la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa materială de efectuare a urmăririi penale aparţine parchetului de pe lângă:

a.       judecătorie;

b.       curtea de apel;

c.       înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

29.  Competenţa personală de a judeca infracţiunile săvârşite de procurorii militari de la parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel aparţine:

a.       înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

b.       Curţii Militare de Apel;

c.       Curţii de apel.

30.  În cazul în care făptuitorul a fost prins în raza teritorială a unei alte instanţe decât aceea unde a fost săvârşită infracţiunea, iar urmărirea penală s-a efectuat de organele de urmărire penală de care aparţine, teritorial, locul unde făptuitorul a fost prins, competentă să judece cauza este:

a.       instanţa în raza căreia s-a efectuat urmărirea penală;

b.      instanţa în a cărei rază teritorială a fost săvârşită infracţiunea;

c.       întotdeauna instanţa mai întâi sesizată.

#grile #procedurapenala #parteagenerala #udroiu #teste #rezolvate