Omorul calificat (art. 189)

                             Omorul calificat (art. 189)

Omorul calificat

Omorul calificat - Art. 189 Omorul calificat
(1) Omorul savârșit în vreuna dintre urmatoarele împrejurari:
a. cu premeditare;
b. din interes material;
c. pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse;
d. pentru a înlesni sau a ascunde savârșirea altei infracțiuni;
e. de catre o persoana care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativa la infracțiunea de omor;
f. asupra a doua sau mai multor persoane;
g. asupra unei femei gravide;
h. prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viața sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.

COMENTARIU
Spre deosebire de reglementarea anterioara infractiunea de omor are o singura forma calificata si nu doua, fiind eliminat omorul deosebit de grav (art. 176 C. pen. 1969). De la aceasta infractiune au fost pastrate unele circumstante, fie în forma în care se regaseau în legislatia anterioara, fie într-o forma diferita. Acelasi lucru s-a întâmplat si cu unele dintre circumstantele de la omorul calificat (art. 175 C. pen. 1969).                                                              
În ceea ce priveste analiza acestei infractiuni, cele discutate la infractiunea de omor, sunt valabile si pentru aceasta infractiune, astfel ca aici ne vom ocupa strict de analiza circumstantelor ce dau acestei fapte caracterul calificat.                                                                                
a) Omorul comis cu premeditare. În sensul obisnuit al cuvântului, o fapta premeditata înseamna o actiune îndelung gândita sau desfasurata pe baza unei deliberari anterioare, a unei chibzuinte anticipate[1].            
În doctrina penala[2], premeditarea este considerata ca o reactie pur subiectiva, constând într-o chibzuire mai îndelungata si într-o stare de relativ calm cu privire la actiune (inactiune), timpul, locul si modul de comitere a faptei precum si trecerea unei perioade de timp de la luarea hotarârii pâna la punerea ei în executare,  pentru a exista cât mai multe sanse sa se produca urmarea dorita.                                        
tinând cont de cele prezentate, putem spune ca pentru a exista premeditarea trebuie îndeplinite cumulativ trei conditii:                                                                                            
1) trecerea unui interval de timp din momentul luarii hotarârii de a comite omorul si pâna la momentul propriu-zis al comiterii. Durata acestui interval de timp nu este fixa si nici nu poate sa fie stabilita anterior, deoarece în fiecare caz concret se va stabili daca este îndeplinita conditia, organele tinând cont si de faptuitor, deoarece, de la caz la caz, persoanele pot avea nevoie de mai mult sau mai putin timp pentru a pune la cale comiterea infractiunii.                                  
În orice caz, acest interval de timp trebuie sa fie suficient de mare pentru a se putea stabili ca este vorba de o deliberare anterioara a persoanei si nu de o decizie luata pe moment.
Practica judiciara a considerat ca este îndeplinita aceasta conditie în situatia inculpatului care, în urma unui conflict avut cu victima, a mers acasa si, dupa ce   s-a înarmat cu un cutit, a revenit  la locul unde stia ca se afla aceasta, a pândit-o o ora si la aparitia acesteia, i-a aplicat o lovitura cu cutitul în inima[3].                                                              
În sens contrar, s-a statuat ca intervalul de timp nu a fost suficient pentru a se putea retine premeditarea în situatia în care inculpatul, dupa ce s-a insultat si îmbrâncit reciproc cu victima aflata în stare de ebrietate, fiind despartiti de cei prezenti, inculpatul a plecat spre casa, unde a luat un par si s-a deplasat în apropierea locuintei victimei pe care a asteptat-o 20-30 minute, iar la sosirea acesteia i-a aplicat o lovitura în regiunea capului si mai multe în zona picioarelor, cu consecinta decesului acesteia[4].          
2) efectuarea unor acte de pregatire materiala în vederea comiterii faptei. Actele trebuie sa constea în procurarea instrumentelor necesare comiterii actiunii (achizitionarea pistolului, ascutirea lamei toporului), strângerea de informatii în legatura cu victima (pândirea victimei) etc.
Aceste acte trebuie realizate în intervalul de timp cuprins între momentul luarii rezolutiei infractionale si momentul savârsirii faptei[5].                                                                          
3) activitatea psihica a faptuitorului de gândire asupra modului în care va comite infractiunea. Faptuitorul, în intervalul de timp dintre momentul luarii rezolutiei infractionale si momentul comiterii infractiunii, trebuie sa mediteze, sa se gândeasca la cea mai buna metoda de a comite omorul.                            
Instanta Suprema a considerat ca sunt îndeplinite conditiile premeditarii atunci când amenintarea repetata a unei persoane cu moartea, o durata mai mare de timp, este urmata de deplasarea inculpatului înarmat cu topor si cutit la domiciliul victimei si uciderea acesteia[6].
Premeditarea nu poate fi retinuta în situatia în care faptuitorul nu a putut sa mediteze, sa cântareasca posibilitatile de realizare a hotarârii luate[7].                                        
În practica, s-a stabilit ca nu poate fi retinuta ca omor comis cu premeditare fapta inculpatilor care, în urma unui incident cu victima, produs întâmplator la întâlnirea lor cu aceasta, în afara localului unde se aflasera împreuna, folosind ciomegele si cutitul care le aveau asupra lor, deoarece inculpatii nu au fost în situatia de a medita cu privire la savârsirea infractiunii, asupra timpului, locului si mijloacelor de realizare a faptei[8].                  
Pentru a se putea retine premeditarea, cele trei conditii trebuie îndeplinite cumulativ. În caz contrar, agravanta va fi înlaturata, iar fapta comisa va constitui infractiunea de omor în forma simpla.          
Premeditarea poate fi retinuta chiar daca s-a retinut în aceeasi cauza si provocarea, sau daca se stabileste ca faptuitorul era în stare de betie completa voluntara si chiar si în situatia în care faptuitorul s-a aflat în eraore cu privire la identitatea victimei.                                  
În literatura de specialitate, pe lânga teoria prezentata, denumita si teoria obiectiva, sustinuta de majoritatea doctrinei, a mai aparut o teorie- teoria subiectiva.                            
Adeptii acesteia[9], au sustinut ca pentru a se putea premeditarea sunt suficiente doua conditii:                  
- existenta unui interval de timp între luarea rezolutiei infractionale;            
- stabilirea existentei actului de chibzuinta în acest interval de timp.          
În favoarea acestei opinii s-a argumentat ca actele preparatorii nu constituie elemente componente ale premeditarii, ele fiind elemente de proba cu ajutorul carora se poate dovedi premeditarea.            
Adeptii acestei teorii preiau sensul literal al cuvântului premeditare si anume gândire anticipata asupra unei activitati viitoare.                                                                              
În ceea ce ne priveste nu suntem de acord cu aceasta opinie si consideram ca premeditarea, în sens juridic înseamna mai mult decât o gândire anticipata si de aceea, nu este suficient sa se stabileasca doar faptul ca infractorul s-a gândit sa actioneze într-un anume fel într-un anumit interval de timp, ci trebuie sa efectueze si anumite acte de pregatire, adica hotarârea infractionala sa se transpuna într-o activitate concreta.                                                  
Numai astfel se poate stabili fara dubiu ca faptuitorul a premeditat fapta de omor.
b) Omorul comis din interes material.  Legiuitorul penal a considerat ca cel care ucide o persoana pentru a dobândi un avantaj patrimonial denota o periculozitate crescuta, reprezinta un pericol pentru societate, astfel ca a introdus între circumstantele care agraveaza fapta de omor si omorul comis din interes material.                                                                          
Interesul material îl constituie orice avantaj patrimonial pe care faptuitorul îl poate avea de pe urma mortii victimei.                                                                                                        
El poate consta în bunuri, bani, avantaje la locul de munca, stingerea unei datorii, s.a. si, faptuitorul le dobândeste pe cale aparent legala.                                                                
În practica s-a statuat ca în cazul omorului savârsit din itneres material, autorul actioneaza cu convingerea ca, savârsind omorul, interesele sale materiale vor fi satisfacute pe cale aparent legala, ori ca banii sau lucrurile victimei îi vor reveni de drept[10].                    
Într-o alta situatie s-a stabilit ca fapta inculpatului de a-si ucide sotia, hotarârea de divort nefiind definitiva, s-a comis cu premeditare si din interes material, întrucât autorul a reflectat asupra curmarii vietii victimei, a gândit asupra ascunderii urmelor infractiunii si ca el a fost preocupat ca în urma partajului va ramâne fara o parte din bunuri, despre care afirma ca îi apartine în totalitate, sotia neavând nici o contributie[11].                                                    
Nu este necesar ca folosul material ce îl urmareste faptuitorul prin comiterea infractiunii sa fie realizat ci este suficient ca la momentul comiterii omorului mobilul sa fi existat.
Omorul se va considera ca fiind comis din interes material atunci si când actiunea inculpatului care urmarea uciderea unei persoane în realizarea unor interese materiale nu a dus la uciderea acelei persoane ci a alteia[12].                                                                                
Cu alte cuvinte, agravanta poate fi retinuta si în cazul infractiunii deviate, atât în cazul erorii asupra identitatii persoanei (error in personam), cât si în cazul mânuirii defectuoase a instrumentului vulnerant (aberratio ictus), deoarece mobilul este cel care a stat la baza luarii rezolutiei infractionale.              
Agravanta nu va putea fi retinuta daca omorul este comis din alte motive, precum razbunarea sau gelozia, chiar daca moartea victimei i-ar aduce faptuitorului un avantaj material[13].
Aceasta circumstanta este personala, ea priveste latura subiectiva a infractiunii si, prin urmare nu se rasfrânge asupra participantilor la infractiune decât în masura în care se stabileste ca si ei au comis fapta din acelasi motiv ca faptuitorul, deci, din interes material.          
c) Omorul comis pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la tragerea la raspunderea penala sau de la executarea unei pedepse. În ceea ce priveste agravanta prevazuta de art. 189 lit. c) NCP, se poate observa o diferenta fata de legislatia anterioara în sensul ca circumstanta avea urmatoarea forma: „pentru a se sustrage ori a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse”.                                        
Raspunderea penala poate fi definita ca fiind o institutie juridica ce cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile juridice, care formeaza obiectul dreptului penal si, care se nasc în sfera activitatii de tragere la raspundere penala a tuturor celor care încalca sau ignora ordinea de drept, savârsind infractiuni.                                                          
Aceasta activitate se desfasoara de autoritatile publice în temeiul legii si este guvernata de principii proprii având drept scop apararea valorilor sociale esentiale, în vederea promovarii ordinii juridice si a binelui public        .                                                                      
Tragerea la raspundere penala reprezinta un fenomen complex, care în practica se concretizeaza în câteva etape: arestarea, începerea urmaririi penale, dobândirea calitatii de inculpat a învinuitului, pronuntarea hotarârii de condamnare, executarea pedepsei si expirarea termenului antecedentului penal.                
Se poate deci, observa ca noua reglementare este binevenita, ea fiind mult mai detaliata decât cea actuala, care cuprinde urmarirea, arestarea si executarea pedepsei.              
d. Omorul comis pentru a înlesni sau a ascunde savârșirea altei infracțiuni. Agravanta este conditionata de scopul pe care faptuitorul îl urmareste, adica înlesnirea comiterii unei infractiuni sau ascunderea unei infractiuni pe care acesta a comis-o.                        
În textul legal nu se face nicio limitare în privinta infractiunilor care ar putea fi ascunse sau a caror comitere ar putea fi înlesnita prin comiterea omorului, astfel ca putem concluziona ca se încadreaza în dispozitiile acestui articol orice infractiune.      
Nu are nicio relevanta împrejurarea  daca faptuitorul a participat sau nu la comiterea infractiunii pe care a ascuns-o sau a carei comitere a înlesnit-o uciderea persoanei. Nu conteaza nici calitatea pe care acesta o are în cadrul infractiunii ascunse sau a carei comitere a fost înlesnita.
Nu prezinta importanta nici daca scopul a fost atins sau nu sau daca infractiunea s-a consumat sau a ramas în faza de tentativa[14].                                                                            
De asemenea, daca infractiunea a carei înlesnire s-a urmarit a fost comisa de autorul omorului, se aplica regulile de la concursul de infractiuni[15].                                          
e. Omorul comis de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativa la infractiunea de omor. Agravanta exista atunci când subiectul activ este calificat, acesta fiind o persoana care anterior a mai comis un omor.          
Agravanta se justifica prin aceea ca faptuitorul da dovada de persistenta în activitatea infractionala, el având un antecedent pentru  acelasi tip de infractiune, dovedindu-se astfel, ca prezinta un o periculozitate sporita pentru societate.                                                                  
Pentru retinerea agravantei nu conteaza calitatea pe care faptuitorul a avut-o când a comis primul omor. De asemenea nu intereseaza nici daca a fost reabilitat[16] si nici daca a intervenit amnistia, prescriptia sau daca exista circumstante atenuante sau vreo cauza care înlatura caracterul penal al faptei.                                                                                                      
Nu vor intra în continutul notiunii „alt omor” faptele care nu sunt incriminate în legea penala sub denumirea de omor si anume: uciderea din culpa, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte,etc.[17].                                                                                                
Circumstanta este personala astfel încât ea nu se va rasfrânge asupra celorlati participanti la comiterea infractiunii decât în situatia în care si acestia au mai comis anterior o infractiune de omor sau o tentativa la aceasta infractiune.                                                                
Trebuie mentionat si faptul ca odata cu adoptarea acestei forme a agravantei s-a pus capat si controverselor iscate în doctrina si practica în reglementarea anterioara, când o parte întelegea sa aplice agravanta atât pentru forma consumata a infractiunii cât si pentru tentativa, iar cealalta parte, nu o aplica decât pentru forma consumata.                                                                  
f. Omorul comis asupra a doua sau mai multor persoane. Agravanta este conditionata de numarul de victime ale infractiunii.                                                                      
Astfel, pentru a putea fi retinuta, trebuie sa fie doua sau mai multe victime ale omorului comis de catre faptuitor. Pericolul social foarte ridicat al faptei deriva în acest caz din numarul persoanelor ucise si din temerea pe care o inspira persoana faptuitorului.                        
Daca uciderea unei persoane constituie ea însasi o fapta grava, este firesc ca uciderea mai multor persoane sa constituie o fapta deosebit de grava care prezinta un grad de pericol social sporit[18].                                                                                                                    
Aceasta agravanta se refera la pluralitatea de victime ale infractiunii si ia în considerare omorul comis asupra a doua sau mai multe persoane comis prin aceeasi actiune sau prin diferite, daca s-a produs cu aceeasi ocazie, în aceeasi împrejurare.
Circumstanta este reala si se rasfrânge asupra participantilor în masura în care acestia au cunoscut-o sau au prevazut modul în care va actiona autorul.  
Textul legal nu ofera mai multe detalii în legatura cu aceasta agravanta, astfel ca s-au format doua curente de opinie.                                                                                  
1. O parte a teoreticienilor[19] a statuat ca moartea a doua sau mai multe persoane trebuie sa fie rezultatul unei singure actiuni, cum ar fi punerea de otrava în mâncare, sau folosirea unei explozii care cauzeaza moartea a doua sau mai multe persoane.                                      
2. O alta parte a teoreticienilor considera ca agravanta poate fi retinuta si daca moartea a doua sau mai multe persoane se produce prin actiuni diferite însa în aceeasi împrejurare.          
În ceea ce ne priveste suntem de acord cu cea de-a doua opinie. Aceasta o  consideram a fi corecta, deoarece, prin interpretarea in extenso a textului legal concluzionam ca trebuie sa se retina agravanta si daca faptuitorul ucide doua sau mai multe persoane prin actiuni diferite însa în aceeasi împrejurare, altfel, s-ar ajunge ca acestuia sa nu îi fie aplicata o justa sanctiune, proportionala cu rezultatele faptei sale.                                                                          
În plus facând aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus- unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem, statuam ca deoarece legiutorul nu a prevazut în textul legal în ce mod se va aplica agravanta, putem sa o aplicam si pentru cazurile în care moartea a doua sau mai multe persoane se produce prin actiuni diferite., cu scopul de a acoperi o paleta mai larga de încalcari ale legii penale.                                                      
De altfel, si fostul Tribunal Suprem, printr-o decizie de îndrumare a recomandat instantelor sa aplice textul legal în acest sens[20].
g. Omorul comis asupra unei femei gravide. Circumstanta agravanta se refera de aceasta data la subiectul pasiv al infractiunii, femeia gravida. Gradul de pericol social este unul sporit, deoarece prin uciderea unei femei gravide se suprima viata acesteia si, în acelasi timp produsul de conceptie.                                                                                                
Cu toate ca fatul, în legislatia noastra nu este considerat o persoana în viata, putem considera ca acesta reprezinta o „viata în devenire[21]”, astfel ca faptuitorul prezinta o periculozitate crescuta si da dovada de lipsa de respect pentru viata umana.                          
Starea de graviditate trebuie sa fie reala. În situatia în care faptuitorul a crezut ca femeia este gravida, însa în realitate aceasta nu era, agravanta nu se va  putea retine.                
De asemenea, pentru a se putea retine, faptuitorul trebuia ca la momentul comiterii faptei sa fi cunoscut ca victima este o femeie gravida.                                                          
Cunoasterea de catre faptuitor a acestei circumstante se va stabili în concret, în functie de împrejurarile concrete ale fiecarei cauze.
h. Omorul comis prin cruzimi. Aceasta sintagma nu a fost explicata de legiuitor, astfel ca a revenit doctrinei si a practicii judiciare sarcina de a o defini.                          
Omorul se considera savârsit prin cruzimi atunci când faptuitorul a conceput si executat fapta în asa fel încât a produs victimei suferinte mari, prelungite în timp, care depasesc cu mult suferintele inerente actiunii de ucidere[22].                                                                                  
Fostul Tribunal Suprem, a stabilit prin cruzimi trebuie sa se înteleaga nu numai provocarea de suferinte fizice victimei, dar si aspectul de ferocitate, iesit din comun, cu care infractorul comite omorul, trezind în constiinta cxelor ce iau la cunostinta de aceasta fapta un sentiment de oroare[23].                                                                                                        
Într-o alta decizie, aceeasi instanta a statuat ca prin cruzimi se întelege o actiune violenta savârsita într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspira oroare, groaza, atât victimei, cât si persoanelor în a caror prezenta se savârseste ori care afla pe alte cai de comiterea ei[24].                                                                                                                            
În practica s-a stabilit ca reprezinta infractiunea de omor deosebit de grav savârsita prin cruzimi, uciderea victimei prin lovituri aplicate cu pumnul[25], prin lovituri cu o curea pe tot corpul[26], sau  fapta inculpatilor de a lovi cu totprul si cu parul cu o deosebita intensitate, pe o durata mare de timp si pe aproape toata suprafata corpului si lasarea victimei pe timpul noptii în zapada[27].                                                                                                          
Suferintele victimei pot fi atât de natura fizica cât si psihica. Nu prezinta importanta daca suferintele au dus la moartea victimei sau doar au fost folosite pentru a chinui victima[28], ele trebuind totusi sa fie anterioare omorului.
1. TENTATIVA sI CONSUMAREA.                                                                
1.1 Actele preparatorii sunt posibile, dar legiuitorul a ales sa nu le pedepseasca.  
1.2 Tentativa este posibila si se pedepseste în conformitate cu dispozitiile art. 189 alin. (2).                                                                                                                                            
1.3 Consumarea are loc în momentul producerii mortii victimei sau victimelor.    
2. SANCtIUNE. Omorul calificat este pedepsit cu detentiune pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.            
3. ASPECTE PROCESUALE. Actiunea penala se pune în miscare din oficiu. Competenta de judecata în prima instanta revine, conform art. 36 alin. (1) lit. a), tribunalului.  

Bibliografie

[1] Vasile DOBRINOIU, Drept penal. Partea speciala, vol. I, Teorie si practica judiciara, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p.84.
[2] Matei BASARAB, Drept penal, partea generala, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 1976, p. 50
[3] Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 862/1985, în Constantin SIMA, Codul penal adnotat cu practica judiciara 1969-1995, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1996, p. 287.
[4] C.A. Iasi, sect. pen. dec. nr. 89/1999, în Buletinul Jurisprudentei. Culegere de practica judiciara pe anul 1999, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pp. 89-90
[5] Tudorel TOADER, Drept penal. Parte speciala, ed. a 3-a revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 40.
[6] Î.C.C.J. sect. pen., dec. nr. 4582/2005, www.scj.ro.
[7] Gheorghe ALECU,  Institutii de drept penal. Partea generala si partea speciala, Ovidius University Press, Constanta, 2010, p. 303.
[8] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 2997/1974, , în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI, Repertoriu alfabetic de practica judiciara în materie penala pe anii 1969-1975, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 308
[9] Oliviu Augustin STOICA, Drept penal special, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, p. 70.
[10] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1321/1977, Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI, Repertoriu alfabetic de practica judiciara în materie penala pe anii 1976-1980, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 283.
[11] Î.C.C.J. sect. pen., dec. nr. 2047/06.06.2008 www.scj.ro.
[12] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1721/1981, în Constantin SIMA, op.cit., p.288.
[13] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1004/1987, în R.R.D. nr. 3/1988, p.71.
[14] Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 388/1979, în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1982, p. 281.
[15] Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 216/1979, în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1982, p. 282.
[16] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 2899/1976, în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1982, p. 289.
[17] Ruxandra RaDUCANU, Drept penal. Partea speciala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 59.
[18] Vintila DONGOROZ, Siegfried KAHANE, Ion OANCEA, Iosif FODOR, Nicoleta ILIESCU, Constantin BULAI, Rodica STaNOIU, Victor ROsCA, Explicatii teoretice ale Codului penal român, vol III, Partea speciala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971, p.198.
[19] Vintila DONGOROZ, s.a., op. cit., p. 198, Octavian LOGHIN, Tudorel TOADER, Drept penal român. Partea speciala, ed. a IV-a revazuta si adaugita, Ed. Casa de editura si Presa „sansa” SRL, Bucuresti, 2001, p. 104.
[20] Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 4/1970, în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1977, p. 309.
[21] Ruxandra RaDUCANU, op.cit., p. 61.
[22] Octavian LOGHIN, Tudorel TOADER, op. cit., p. 104.
[23] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 9/1970, în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1977, p. 309.
[24] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 18/1980, în Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1982, p. 284.
[25] C.S.J., sect. pen., dec. nr. 3765/17.10.1999, în Buletinul Jurisprudentei, culegere de decizii pe anul 1999, Ed. Juris Argessis, Curtea de Arges, p.225.
[26] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 29/1975, în  Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1977, p. 309.
[27] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr.986/19.05.1977, în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1977, Editura stiintifica, Bucuresti, 1978, pp. 259-260.
[28] Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 3696/1973, în  Vasile PAPADOPOL, Mihai POPOVICI,  op. cit., 1977, p. 310.

#omorul #omorulcalificat #tentativa #dreptpenalspecial #drept #penal #dreptpenal

Read More

Tema nr.2 drept civil contracte anul3 sem.1 partea-a-2-a -speta nr.2- mandatar

                    Tema nr.2 drept civil contracte anul3 sem.1 partea-a-2-a -speta nr.2- mandatar                                                     

Tema nr.2 drept civil contracte anul3 sem.1 partea-a-2-a -speta nr.2- mandatar

                            Speta nr. 2

mandatar - A l-a împuternicit pe B pentru vânzarea unui autoturism, proprietatea lui A, la pretul minimum7.000 Euro. B, la rândul sau, l-a împuternicit pe C pentru vânzarea maşinii, fara a preciza un pret minim al vânzarii. În consecinta, maşina a fost vânduta lui D pentru pretul de 6.000 Euro, pretul fiind achitat integral, iar maşina predata cumparatorului. 

A l-a chemat în judecata pe B şi C pentru obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 1000 Euro, aratând ca nu au fost respectate conditiile contractului şi ca nu a fost autorizata prin contract substituirea lui B cu C. B s-a aparat aratând ca, deşi a cunoscut substituirea, A nu s-a opus acesteia, iar C a aratat ca nu a cunoscut prevederile contractului principal.

a.       Care este natura contractului încheiat între parti?

b.      În ce conditii este posibila substituirea mandatarului în executarea contractului?

c.       Aratati solutia instantei.

Rezolvarea spetei

a) În speta detaliata mai sus, contractul care a fost încheiat atât între A și B, cât și între B 

și C, este un contract de mandat.

b) În principiu, mandatul trebuie sa fie executat personal de catre mandatar. Totuși, prin 

clauza expresa, partile pot stabili posibilitatea mandatarului de a-și substitui o alta persoana în  îndeplinirea obligatiilor, caz în care mandatarul nu va fi tinut sa raspunda pentru faptele persoanei  substituite, cu exceptia situatiei în care persoana substituita era incapabila sau insolvabila în mod  notoriu. Daca nu a avut acordul mandantului, mandatarul va raspunde pentru toate faptele  substituitului ca și cum le-ar fi îndeplinit el însuși.

Chiar în absenta unei autorizari exprese, mandatarul își poate substitui un tert daca: 

-împrejurari neprevazute îl împiedica sa aduca la îndeplinire mandatul; 

-îi este imposibil sa îl înștiinteze în prealabil pe mandant asupra acestor împrejurari; 

- se poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat substituirea daca ar fi cunoscut împrejurarile ce o justifica.

În aceste situatii mandatarul este obligat sa îl înștiinteze de îndata pe mandant cu privire la 

substituire.

c) Conform art. 2023 alin.4 din Codul Civil, Daca substituirea nu a fost autorizata de 

mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care și-a substituit-o ca și cum le-ar fi îndeplinit el insuși. În aceasta situatie consider ca instanta va decide plata sumei de 1000 de euro de catre mandatarul B mandantului A întrucât substituirea nu a fost autorizata prin clauza expresa.

Speta nr1. aici 

#speta #contracte #dreptcivil #an3 #sem1 #mandatar #imputernicire #tert #instanta #decide 

Read More

Tema nr.2 drept civil contracte anul3 sem.1 prima parte -speta nr.1-locatiune

                                   Speta nr. 1 

speta 1 drept civil contracte locatiune

locatiune - La 01.03.1996 între A şi B s-a încheiat un contract de #locatiune având ca obiect un autoturism.
Contractul a fost încheiat pentru o perioada de doi ani. Dupa expirarea termenului, locatarul a
continuat sa foloseasca autoturismul, iar locatarul sa primeasca pretul folosintei. În august 1998, A a
introdus actiune în instanta solicitând restituirea maşinii. În motivarea cererii, A arata ca l-a somat pe
pârât, anuntându-i concediul, însa acesta a refuzat sa-i restituie bunul. Pârâtul s-a aparat, motivând ca
termenul în care locatorul ar fi trebuit sa  faca înştiintarea prealabila pentru concediul locatiunii este
de un an şi oricum, a operat tacita relocatiune, fapt ce conduce la reînnoirea contractului pentru
perioada de întelegere initiala.

a.      Care sunt cauzele de încetare a locatiunii?
b.      Este valabil contractul încheiat între parti?
c.       Ce efecte juridice produce termenul în cazul contractului de locatiune?
d.      În ce conditii functioneaza tacita relocatiune?
e.       Ce va decide instanta?

Rezolvarea spetei :


a) Pe lânga încetarea conventionala a contractului, au fost prevazute și urmatoarele clauze de încetare a locatiunii:
 Denuntarea unilaterala a contractului de locatiune (concediul);
 Expirarea termenului;
 Rezilierea contractului de locatiune;
 Pieirea lucrului închiriat;
 Desfiintarea titlului locatorului.
b) Ramane valabil contractul încheiat între partile contractante intrucat locatarul a continuat sa foloseasca autoturismul, iar locatorul a continuat sa primeasca pretul folosintei, în aceste conditii intervine tacita relocatiune.
c) Contractul de locatiune înceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti sau,
dupa caz , prevazut de lege, fara a fi necesara o înștiintare prealabila (C. Civ. Art. 1809). Locatarul
este obligat sa restituie bunul la aceeași data.
d) Tacita relocatiune funcționează în situatia în care, daca dupa îndeplinirea termenului,
locatarul continua sa detina bunul și sa-și îndeplineasca obligatiile fara vreo împotrivire din partea
locatorului. În acest caz se considera încheiata o noua locatiune, în conditiile celei vechi, inclusiv în
privinta garantiilor. Noua locatiune va fi însa pe durata nedeterminata, daca prin lege sau conventia
partilor nu se prevede altfel (C. Civ. Art. 1810).

e)  Deoarece reclamantul nu a anunțat in timp util incetarea locatiunii instanta va decide respingerea cererii reclamantului ca evident nefondata.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a reținut ca potrivit C.civ., locatiunea facuta pentru un timp determinat, inceteaza la momentul expirarii termenului, fara a fi necesara o prealabila instiintare, ori in speta contractul de inchiriere a fost incheiat pentru doi ani de zile, incepand cu data de 01.03.1996, expirand la data de 01.03.1998. In situatia in care dupa expirarea termenului, locatarul ramane in folosința imobilului, iar locatorul nu se opune, conform C.civ. se considera contractul de locatiune ca fiind innoit prin tacita relocatiune, care insa nu opereaza in situatia in care anterior implinirii termenului stipulat, locatorul a notificat concediul, chiar si in conditiile in care locatarul a continuat sa folosească bunul si dupa îndeplinirea termenului.
In cauza, locatarul nu a notificat concediul, anterior împlinirii termenului si nici nu si-a exprimat opozitia la continuarea folosintei imobilului.

Speta nr. 2 aici

#dreptcivil  #contracte  #locatiune  #reclamant  #instanta

Read More

Teste autoevaluare logica an 2 rezolvate

Teste de autoevaluare logica an 2 rezolvate

UNITATEA I

Teste de autoevaluare logica an 2 rezolvate

I. Căror principii logice le corespund principalele trăsături ale gândirii logic-corecte menţionate în a doua coloană?

1) Principiul raţiunii suficiente            c) asigură întemeierea, fundamentarea afirmaţiilor şi negaţiilor noastre

2) Principiul noncontradicţiei              d) asigură coerenţa gândirii

3) Principiul terţului exclus                 a) asigură consecvenţa în gândire, rigoarea argumentelor, capacitate de decizie riguroasă

4) Principiul identităţii                        b) asigură claritatea şi precizia gândirii

II. Redactează un eseu de 500 de cuvinte despre importanţa logicii juridice

Logica juridică este încă o disciplină cu caracter de noutate în sistemul învătământului juridic românesc. Utilitatea sa deosebită în formarea viitorului jurist, indiferent de domeniul în care acesta va activa, derivă din faptul că logica juridică este ştiinta care studiază regulile specifice gândirii juridice corecte, care guvernează procesul elaborării, interpretării şi aplicării normelor de drept. Logica juridică este, aşadar, o ştiintă ce cuprinde reguli şi metode valabile pentru toate disciplinele juridice.

Logica juridica initiaza viitorul jurist în mecanismele intime ale gândirii juridice şi specificul său, astfel cum se relevă ele din analiza limbajului juridic, căci limbajul juridic s-a născut o dată cu dreptul, iar istoria dreptului este totodată o istorie a dezvoltării şi maturizării notiunilor juridice. Cunoaşterea structurii logice prezintă o deosebită importanţă practică. Gândirea care respectă legile logice este cea corectă şi se bucură de proprietatea de a transmite adevărul din propoziţie în propoziţie, corectitudinea gândirii fiind una din condiţiile cunoaşterii adevărului.

Formele logice fundamentale sunt: noţiunea, propoziţia logică şi raţionamentul. Principiile fundamentale ale logicii – principiul identităţii, noncontradicţiei, raţiunii suficiente şi terţului exclus – alcătuiesc baza pentru o gândire corectă cu aplicabilitate şi în logica juridică care guvernează procesul edictării, respectării, interpretării şi naplicării normelor de drept.

Prin logică juridică se înţeleg un set de cunoştinţe teoretice de logică utilizate în practica juridică în condiţii uneori specifice şi în cadrul unor exigenţe proprii reglementării juridice a raporturilor dintre oameni. Cunoştinţele generale de logică, cunoaşterea principiilor şi regulilor juridice conduce la soluţionarea cât mai corectă a cauzelor.

UNITATEA II

I. Grupaţi contradictoriile, contrariile şi subcontrariile din următoarele propoziţii:

1) Orice om este egoist;

2) Nici un om nu este egoist;                                     

3) Unii oameni sunt egoişti;                                       

4) Unii oameni nu sunt egoişti.

Răspuns:        Contradictorii: (1) cu (4) şi (2) cu (3);

contrare: (1) cu (2);

subcontrare: (3) cu (4).

II. Formulaţi corespondentele din pătratul logic pentru propoziţia:

Cine se scoală dimineaţă departe ajunge.

Răspuns: Se aduce propoziţia la forma standard şi se găsesc corespondentele din pătratul logic.

Numai cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge SaP=1

Contradictoria - Unii care se scoală de dimineaţă nu ajung departe SoP=0

Contrara – Nimeni care se scoală de dimineaţă, nu ajunge departe SeP=0

Subalterna – Unii care se scoală de dimineaţă ajung departe SiP=1

III. Scrieţi formula care rezultă pentru următorul argument alcătuit din propoziţii compuse:

Dacă Homer spune adevărul despre zei, atunci eroii erau fii ai zeilor şi, în plus, eroii ar fi comis multe fapte condamnabile. Dar eroii nu erau fii ai zeilor şi ei nu au comis fapte condamnabile; de unde urmează că Homer nu a spus adevărul despre zei.

Propoziţiile simple:

Homer spune adevărul despre zei       (p)

eroii erau fii ai zeilor                           (q)

eroii ar fi comis fapte                          (r)

[(p→ (q Λ r)) Λ (-q Λ -r)]→ -p

UNITATEA III

I. Stabiliţi schemele de inferenţă ale următoarelor silogisme, precizând, pentru fiecare caz în parte, figura şi modul cărora le aparţin:

Pentru că unele animale nu nasc pui vii, iar mamiferele nasc pui vii, înseamnă că unele animale nu sunt mamifere.

Mamiferele nasc pui vii

Unele animale nu nasc puii vii.

––––––––––––––––––––––––––

Unele animale nu sunt mamifere

M (termenul mediu)=  nasc puii vii

P (predicatul logic)= mamiferele

S (subiectul logic) =unele animale

Se aplică figura II:

P-M

S-M

S-P

Deoarece unele opere literare sunt scrise în versuri, iar operele literare dezvoltă imaginaţia, atunci unele opere scrise în versuri dezvoltă imaginaţia.

Operele literare dezvoltă imaginaţia

Unele opere literare sunt scrise în versuri.

Unele opere scrise în versuri dezvolta imaginaţia

M (termenul mediu)= operele literare

P (predicatul logic) = dezvolta imaginaţia

S (subiectul logic) = scrise în versuri

Se aplica figura III:

M-P

M-S

S-P

II. Stabiliţi schema de inferenţă pentru următorul raţionament:

Astăzi am să merg la cinematograf sau am să mă plimb prin Herăstrău. Dacă merg la cinematograf, îmi iau ochelarii, iar dacă mă plimb în Herăstrău îmi iau umbrela. Aceasta înseamnă că astăzi îmi iau ochelarii, ori îmi iau umbrela.

Propoziţiile simple:

Am să merg la cinematograf               (p)

Am să mă plimb prin Herăstrău          (q)

îmi iau ochelarii                                   (r)

îmi iau umbrela                                    (s)

[ ( p v q ) Λ ( p → r ) Λ ( q → s ) ]  →  ( r v s )

UNITATEA IV

I. Realizează o caracterizare a noţiunilor juridice şi a operaţiilor logice cu noţiuni juridice.

Noţiunea juridică reprezintă reflectarea pe plan mintal, într-o logică abstractă a unei anumite realităţi juridice, şi reflectă doar proprietăţile esenţiale şi generale ale unei clase de obiecte nu şi pe ce întâmplătoare sau particulare.

Operaţiile logice sunt derivări ale unor noţiuni noi ce se construiesc din alte noţiuni şi îmbracă următoarele forme:

A)    definiţia reprezintă modul prin care sunt indicate caracteristicile unei noţiuni ce fac posibilă deosebirea de o altă noţiune juridică, determinând esenţa realităţii definite.

B)    Clasificarea reprezintă operaţia logică ce constă în gruparea obiectelor în clase după unele criterii într-o ordine ierarhică, într-un tot unitar, fiecare clasă ocupând un anumit loc în conexiunea cu celelalte clase.

II. Caracterizează, la alegere două argumente juridice specifice.

Argumentum a simile ratione (argumentul cu privire la temeiul asemănător) reprezintă modalitatea de aplicare a normelor juridice ce constă în soluţionarea unui caz neprevăzut în mod direct de o normă juridică, fie prin aplicarea normei care prevede cazul cel mai asemănător (prin analogia legii), fie prin aplicarea principiilor generale ale sistemului de drept respectiv (prin analogia dreptului).

Principiul fundamental al acestui raţionament este că „pentru fapte care, din punct de vedere juridic, au aceeaşi valoare, antrenează aceleaşi consecinţe juridice”. Acest principiu constă în a stabili că un caz neprevăzut în respectiva normă sau dispoziţie legală, dar apreciat ca suficient de asemănător cu cazul prevăzut iniţial, poate fi încadrat în normă, fapt care serveşte scopului pe care legiuitorul l-a avut în vedere prin reglementarea cazului prevăzut iniţial.

Argumentum a contrario sensus constă în refuzul de a aplica prevederea unei norme ce reglementează o anumită situaţie la o alta, nespecificată explicit de o normă şi care diferă semnificativ, din punct de vedere juridic, de cea specificată expres de lege. Acest principiu se bazează pe legea logică a terţului exclus. Astfel, în cazul noţiunilor contradictorii, când una neagă pe cealaltă, numai una dintre ele este adevărată cealaltă fiind falsă fără să mai existe posibilitatea altei variante. Acest argument nu poate fi folosit la modul general atunci când vorbim despre literatura juridică, valoarea argumentului per a contrario fiind relativă căci, atâta timp cât legea nu prevede nu se poate înţelege o soluţie contrară celei prevăzute în mod expres.

#logica #teste #an2 

Read More

Analizați cerințele esențiale an 3 tema 2 sem 1 drept penal special

Analizați cerințele esențiale an 3 tema 2 sem 1 drept penal special

Analizați cerințele esențiale an 3 tema 2 sem 1 drept penal special

1.Analizați cerințele esențiale, sub aspectul laturii obiective, pentru existența infracțiunii de folosire a unui minor în scop de cerșetorie (art. 215 C. pen.) - 0,75 p.

Art. 214

Exploatarea cerşetoriei

(1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice ori psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta este săvârşită în următoarele împrejurări:

a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerşeşte;

b) prin constrângere,

pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-214

Analizați cerințele esențiale pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de furt (art. 228 C.pen.) - 0,75 p.

Art. 208

Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept

Detalii: http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-208-cpen

tema 2 an 3 sem 1 drept penal special

#analizati #cerintele #esentiale #cersetorie #furt

Read More

Elemente de noutate aduse de masurile preventive, prin arestul la domiciliu

Elemente de noutate aduse de masurile preventive, prin arestul la domiciliu

Elemente de noutate aduse de măsurile preventive, prin arestul la domiciliu

"Elemente de noutate aduse de masurile preventive, prin arestul la domiciliu

Noul Cod de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 135/2010[1], cu modificările aduse prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010[2], a introdus în art. 218-222 o nouă măsură preventivă, intermediară, între controlul judiciar pe cauțiune și arestarea preventivă, denumită „arestul la domiciliu”. Ea nu reprezintă o inovație a legiuitorului nostru, fiind o măsură cunoscută astăzi în numeroase legislații. Măsura arestului la domiciliu este specifică legislațiilor anglo-saxone și a căpătat o mare dezvoltare în Statele Unite ale Americii, în Canada și în Australia. De aici s-a extins și în alte legislații, fiind reglementată astăzi în mai multe state ale Uniunii Europene, printre care Franța, Spania, Portugalia și Italia[3]. Sursa de inspirație pentru introducerea acestei măsuri în Noul Cod de procedură penală o reprezintă Codul de procedură penală italian (arresti domiciliari - art. 284 C.pr.pen.it.).Această măsură constă în obligația impusă inculpatului, pe perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se afla cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta (art. 221 alin. 1 C.pr.pen.). Ea face parte din cadrul măsurilor preventive în noua reglementare, fiind menționată expres în art. 202 alin. (4) lit. d C.pr.pen[4]."

"Abstract: House arrest – an alternative to remand on custody in view of the new Romanian code of criminal procedure The new Romanian code of criminal procedure has introduced house arrest as an alternative to custody on remand, based primarily on the model of the Italian code of criminal procedure. As comprised in art. 218-222 of the code of criminal procedure, house arrest is considered a deprivation of liberty and it is placed in an intermediate position between legal supervision and remand in custody, highlighting the gradualness of the measures that deprive a person of his/her liberty. The current study deals with the nature of the measure, the legal prerequisites, the procedure which must be followed and the content of the measure of house arrest.

Keywords: home confinement, house arrest, arrest, remand in custody, liberty and security of a person, reasonable suspicion, necessity of the measure, duration of home confinement."

autorul articolului :Gheorghiţă Mateuţ - Prof.univ.dr., Facultatea de Drept a UBB Cluj-Napoca.

Mai multe gasiti aici : http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=621

Read More

Precizeaza rolul ordonatorilor de credite in cadrul elaborarii bugetului consolidat al statului.

Precizeaza rolul ordonatorilor  de credite in cadrul elaborarii bugetului consolidat al statului.

tema-nr-2-drept-financiar-si-fiscal-I -anul 3-id-sem1

bugetul-consolidat-m-finate-an-2015
sursa http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/executii/BGCnov2015.pdf

Atributiile si raspunderile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica care au o stransa legatura cu executia bugetului consolidat, respectiv cu activitatea de încasare aveniturilor bugetare si de efectuare a platii cheltuielilor aprobate prin buget. Unordonator de credite, indiferent de rang: principal, secundar sau/si tertiar poartaraspunderea directa, întreaga, unipersonal în ce priveste executia bugetului asupra caruia îsi exercita aceasta autoritate. . Toate deciziile ordonatorului de credite poarta raspunderea unipersonala a acestuia, fara „acoperiri”, „influente”, „determinari obiective”etc.
Categorii de ordonatori de credite:
Conform Legii 500 / 2002, în functie de rolul pe care îl au pe linia finnatarii bugetare,ordonatorii de credite sunt:
1.Ordonatori principali
– conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica(BS,BASS,B fondurilor speciale), carora li se aproba finantarea pentru bugeteleaprobate în conditiile legii.Pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale ordonatorii principali sunt ministrii,conducatorii celorlalte organede specialitate ale administratiei publice centrale,conducatorii altor autoritati publice siconducatorii institutiilor publice autonome. Pentru bugetele locale, ordonatorii principali sunt presedintii consiliilor judetene, primarul general al Municipiului Bucuresti si primariicelorlalte unitati administrativ teritoriale.
2.Ordonatorii secundari de credite
- sunt conducatorii institutiilor publice aflate însubordinea altor institutii (conduse de ordonatori principali de credite)( Directiile de sanatate publica judetene, Inspectoratele scolare judetene, Consiliul de cultura judetean s.a..) si care pot avea la rândul lor institutii în subordine (conduse de ordonatorii tertiari de credite).
3.Ordonatorii tertiari de credite
- sunt conducatorii institutiilor publice aflate în subordineaunor institutii publice (conduse de ordonatorii de credite secundari): unitati militare, instante judecatoresti, unitati ale jandarmeriei.
Rolul ordonatorilor de credite :
•ordonatorii principali de credite
repartizeaza creditele bugetare aprobate prin BS,BASSsi B fondurilor special pe unitati ierarhic inferioare in raport cu sarcinile acestora cuprinsein bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii inconformitate cu prevederile legale. Ordonatorii principali repartizeaza creditele bugetaredupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente,cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurd din obligatiiinternational, care sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute în proportie de10% se face semestrul al doilea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru
•ordonatorii secundari de credite
repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatorisunt ordonatori tertiari de credite, în raport cu sarcinile acestora;
•ordonatorii tertiari de credite
utilizeaza creditele bugetare care le-au fost repartizatenumai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si în conditiile stabilite prin dispozitiile legale.


Raspunderi si atributii generale1.La nivelul bugetului de stat
Raspunderile si atributiile ordonatorilor de credite sunt corespunzator pozitiei pe care se aflain reteaua bugetara. In general, se pot formula o serie de atributii si sarcini ale ordonatorilor de credite, indiferent de nivelul ierarhic pe care se afla.Astfel, la nivelul bugetului administratiei centrale de stat, ordonatorii de credite au obligatiade a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si curespectarea dispozitiilor legale.Ordonatorii de credite
raspund
de:a) elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu; b) urmarirea modului de realizare a veniturilor;c) angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate si aveniturilor bugetare posibil de încasat;d) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea institutiei pe care o conduc;e) organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiareasupra situatiei patrimoniului aflat în administrare si executiei bugetare;f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programuluide investitii publice;g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;h) organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale;i) alte atributii stabilite de dispozitiile legale.
2. La nivelul bugetelor locale
La nivelul bugetelor locale ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utilizacreditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strictlegate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.La acest nivel, ordonatorii de credite
raspund
de indeplinirea urmatoarelor obiective:a)Elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu; b)Urmarirea modului de realizare a veniturilor;c)Organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale;d)Organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiareasupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetare;e)Organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;f)Organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;g)Angajarea, lichidarea si ordonanta cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate siaprobate potrivit prevederilor legii;h)Integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;i)Alte atributii stabilite de dispozitiile legale.Atat in cazul bugetului de stat, cat si bugetelor locale, ordonatorii principali si secundari pot refuza aprobarea deschiderii de noi credite bugetare subordonatilor lor, atunci cândconstata incalcari ale disciplinei financiare si bugetare: efectuarea de cheltuieli inainteaalocarii sumelor, schimbarea destinatei sumelor primite, netinerea evidentei bugetare la zietc.


Raspunderi si atributii specifice la nivelul bugetului de statOrdonatorii principali de credit ai bugetului de stat au urmatoarele raspunderi si atributii:
•Pana la data de 1 mai a fiecarui an, trebuie sa comunice Ministerului Economiei siFinantelor propunerile de modificare a veniturilor si cheltuielilor pentru bugetul de statsi bugetul fondurilor speciale pe anul viitor, fata de anul in curs.
•
Ordonatorilor principali de credite, le revine sarcina de a asigura, totodata, utilizarearationala si eficienta a acestor fonduri, realizarea obiectivelor de investitii in termeneleaprobate. De asemenea, legat de proiectele de investitii, ei actualizeaza si aprobavaloarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, in functie de evolutia preturilor.
•
Pana cel mai tarziu la data de 1 iunie a fiecarui an, vor depune la MinisterulEconomiei si Finantelor propunerile pentru proiectul bugetului de stat si bugetelefondurilor speciale pentru anul urmator, potrivit metodologiei stabilita de MinisterulEconomiei si Finantelor.
•Repartizeaza creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat si bugetele fondurilor speciale, pe unitatile ierarhice inferioare, in raport cu sarcinile acestora, cuprinse, potrivit legii, in bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.
•Ordonatorii principali de credite au obligatia de a analiza trimestrial necesitate amentinerii unor credite bugetare pentru care, in baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiintate sau amanate si de a propune Ministerul Economieisi Finantelor anularea creditelor respective. Cu valoarea creditelor bugetare anulatesau reduse la ordonatorii principali de credite finantati din bugetul de stat se majoreazaFondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat.
Ordonatorii secundari de credite ai bugetului de stat , au urmatoarele raspunderi siatributii:
•Aproba efectuarea cheltuielilor prevazute in bugetele proprii si ale celor din bugetelefondurilor speciale atasate.
•Repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile subordonate, ai caror conducatorisunt ordonatorii tertiari de credite.
•Vireaza creditele bugetare de la o subdiviziune la alta a clasificatiei economice, portivit competentelor ce le sunt atributie prin lege.
•Efectueaza controlul asupra activitatii institutiilor subordonate.Raspunderile si atributiile ordonatorilor tertiari de credite ai bugetului de stat
s refera la obligatia acestora de a angaja si utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective, cu respectarea criteriilor delegalitate, realitate, oportunitati si eficienta.

bibliografie http://www.consiliulfiscal.ro/legea.htm
#ordonatori #rol #buget #consolidat

Read More