Curs Drept Civil unitatea I,II,III,IV rezumate si Teste de Autoevaluare rezolvate

Rezumat curs 1 dr civil

Contractul de vânzare este cel mai în amănunt reglementat de Codul civil, fiind , fiind contractul cadru pentru toate celelalte contracte ce cuprind prestații reciproce. Ca element de noutate, Codul civil unifica regimul juridic al contractelor civile și comerciale, consacrându-i-se un capitolul întreg (art. 1650-1762), alături de o serie de alte norme speciale care fac referire si la vânzare. Având caractere juridice speciale care îl delimitează de toate celelalte contracte, contractul de vânzare-cumparare se încheie, în regula generala, pe baza principiului libertatii convențiilor si cel al autonomiei de voința, respectându-se conditiile generale de validitate prevazute C. civ., la care se adauga câteva particularitati. Din noua reglementare lipseste prohibirea vânzarii între soti – ceea ce, însa, nu a atras si renuntarea la revocarea donatiilor între acestia, pe timpul casatoriei. În privinta efectelor contractului, au fost expuse obligatiile vânzatorului si ale 
cumparatorului, ele fiind de altfel, de cele mai multe ori în practica, sursa litigiilor civile dintre parti. În dreptul nostru, de regula, dreptul de proprietate se transmite din chiar momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare, de   unde  rezulta  ca   ratiunea  încheierii  contractului  o reprezinta însasi transmiterea proprietatii. fiind, asa cum se cunoaste, legea partilor. Majoritatea normelor expuse în cazul acestui contract, au caracter supletiv, partile putând deroga de la acestea, potrivit vointei lor.

Rezumat curs 2 dr civil

Donatia este un contract si nu un act juridic unilateral, ea presupunând acordul de  vointa  al celor  doua  parti,  donator  si  donatar,  însa  se  încadreaza  în categoria contractelor unilaterale, deoarece da nastere la obligatii numai în sarcina uneia dintre parti, respectiv a donatarului, a celui care primeste. Codul civil contine o serie de dispozitii speciale prin care, dupa ce atrage atentia asupra cerintelor de fond si de forma ale contractului de donatie, de natura a proteja vointa dispunatorului cu titlu gratuit, consacra caracterul definitiv,irevocabil al acestei dispozitii.Prin contractul de întretinere o parte se obliga sa efectueze în folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare întretinerii si îngrijirii pentru o anumita durata. Daca prin contract nu s-a prevazut durata întretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci întretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului întretinerii. Potrivit art. 2257 C. civ.,principala obligatie a întretinatorului consta în prestarea întretinerii catre întretinut care, din cauza caracterului ei alimentar, trebuie executata în natura, zi de zi. Cerinta prestatiilor succesive trebuie sa vizeze deopotriva, cele doua planuri al obligatiei de  întretinere: material  si  spiritual.  Locul  executarii întretinerii este acela prevazut de parti, iar în  lipsa de stipulatie expresa, întretinerea se executa la domiciliul întretinutului. Debitorul este obligat în special  sa  asigure  creditorului  hrana,  îmbracaminte, încaltaminte,  menaj,precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare. Întretinerea  cuprinde, de asemenea, îngrijirile si cheltuielile necesare în caz de boala. În cazul în care întretinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedeaza în cursul duratei contractului, debitorul are obligatia sa-l înmormânteze.
Prin contractul de  renta  viagera o  parte, numita debirentier, se  obliga  sa efectueze  în folosul  unei  anumite  persoane,  numita credirentier,  prestatii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile. De esenta acestui contract este elementul viager, adica durata contractului sa fie legata de timpul vietii unei persoane. În general, renta este constituita în favoarea aceluia care beneficiaza de ea, adica trebuie sa-i fie platita pe toata durata vietii si se va stinge la moartea sa. Iata provenienta caracterului aleatoriu al acestui contract, care nu depinde, nu poate fi influentat, stabilit prin vointa omului. Renta poate sa fie stabilita si în favoarea unei terte persoane, sau chiar în favoarea a mai multe persoane. este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei persoane care  era decedata în ziua încheierii contractului. Nu produce,de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.

Rezumat curs 3

Locatiunea este un contract prin care o persoana ,numita locator pune la dispozitia altei persoane,numita locatar ,folosinta temporara a unui bun,in schimbul unei sume de bani,numita chirie.Contractul se considera încheiat odata ce partile convin asupra bunului si a pretului (art. 1781);chiria poate consta nu numai într-o suma de bani, ci si în orice alte bunuri ori prestatii (art.1780). Noul Cod civil stabileste, în art. 1783, duratmaxima a locatiunii,anume 49 de ani; daca partile au stipulat un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani. Potrivit art. 1784 alin. 3 C.civ., daca legea nu dispune altfel, locatiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii nu pot face decat acte de administrative nu vor depasi 5 ani, ceea ce are întelsul ca, la fel ca si în prezent, contractele de locatiune pe o perioada mai mare reprezinta acte de dispozitie. Sunt prevazute moduri de determinare a duratei locatiunii, în cazul în care partile nu au aratat aceasta si nici nu au dorit sa contracteze pe durata nedeterminata (art. 1785). Remarcam ca, potrivit art. 1798 C.civ., contractele de locatiune încheiate în forma autentica, la fel cu cele încheiate prin înscris sub semnatura privata si înregistrate la organele fiscale, reprezinta, în conditiile legii, titluri executorii pentru plata chiriei. Daca bunul reprezinta o locuinta, contractul se intituleaza contract de închiriere. 
Contractul de mandat este acel contract prin care o persoana, numita mandant, împuterniceste o alta persoana, numita mandatar, sa o reprezinte la încheierea de acte juridice, în numele ei. Forma mandatului. Împuternicirea data pentru încheierea unui act juridic supus, conform legii, unei anumite forme (e.g.forma autentica) trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului juridic însusi. Cu toate acestea, obligatia mentionata, instituita prin Cod Civil nu se aplica în cazul actelor juridice a caror forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fa?a de ter?i. Durata mandatului. Contractul de mandat va înceta în termen de trei ani de la data încheierii lui, daca partile nu  prevad  alt  termen.  Pluralitatea  de  mandatari.  În  situatia  în  care  sunt împuternicite  mai  multe  persoane  pentru  îndeplinirea  anumitor  sarcini, mandatul va trebui acceptat de catre toate aceste persoane, pentru a-si putea produce  efectele. 
 Mandatul  fara  reprezentare.  Notiune  si  varietati.
Mandatul fara reprezentare nu a mai avut pâna la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil o reglementare expresa, interpretarile în materie având în vedere pâna în prezent concluziile impuse de doctrina. Varieta?ile acestui tip de contract sunt frecvent uzitate în practica comerciala, fiind aplicabile activitatii profesionistilor. 

Rezumat curs 4

Rezumat

Antrepriza este  un  contract  prin  care  o  persoana, numita  antreprenor, se obliga  se  execute  o lucrare,  independent  si  pe  riscul sau,  pentru  o  alta  persoana, numita client, în schimbul unui pret. Caracteristic antreprizei este faptul ca antreprenorul îsi pastreaza independenta economica si operativa si realizeaza lucrarea pe riscul sau. Antrepriza are un caracter civil numai atunci când niciuna dintre  partile  contractante  nu  are  calitatea  de comerciant. 
Societatea civila este un contract prin care doua sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice se obliga sa puna în comun aportul lor în bani, bunuri sau munca,în vederea constituirii unui fond comun, necesar desfasurarii unei activitati în scopul împartirii beneficiilor. Tranzactia este un contract prin care se finalizeaza sau se previne un litigiu, prin concedii între parti, care constau în renuntari reciproce la pretentii sau în promisiunea unei prestatii noi în  schimbul unei  renuntari  facute  de  cealalta  parte.Tranzactia  prezintă asemanari  cu achiesarea  (recunoasterea  neconditionata a  unor  pretentii formulate  în justitie),  desistarea  (renuntarea  la  o  pretentie  proprie)  si ratificarea (manifestarea unilaterala de vointa prin care o persoana confirma, cu efect retroactiv, un act juridic). Deosebirea dintre cele tranzactie si aceste institutii juridice consta în aceea ca tranzactia presupune recunoasterea si, totodata, renuntarea reciproca la drepturi paralel si antagoniste formulate de parti. Reciprocitatea concesiilor dintre parti este de esenta tranzactiei.




Teste de autoevaluare curs 1

Unitatea 1 - 1. c; 2. b; 3. b; 4. a, b; 5. c; 6. a; 7. b; 8. b; 9. c; 10. b.


1. Contractul de vânzare:

a) este un contract unilateral;
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este solemn, când are ca obiect un teren, dar numai daca acesta este situat în extravilan. Raspuns corect !

2. În materia vânzarii, clauzele îndoielnice se interpreteaza în favoarea:
a) vânzatorului;
b) cumparatorului; Raspuns corect !
c) proprietarului sub conditie suspensiva.

3. În caz de evictiune partiala:
a) cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului, în orice caz;
b) cumparatorul poate cere mentinerea contractului, cu despagubiri;Raspuns corect !
c) cumparatorul are dreptul la despagubiri în toate cazurile.

4. Dreptul de preemptiune poate avea natura:
a) contractuala;Raspuns corect !
b) legala;
c) judecatoreasca. 


5. Cum opereaza transferul dreptului de proprietate catre cumparator a bunului individual determinat vândut:
a) numai daca s-a facut predarea bunului;
b) numai daca s-a facut plata pretului;
c) indiferent daca s-a facut predarea bunului ori plata pretului.Raspuns corect !

6. În cazul contractului de vânzare care sunt obligatiile vânzatorului?
a)   sa predea lucrul vândut;Raspuns corect !
b)   sa suporte cheltuielile de ridicare a bunului; 
c)   sa îl apere pe cumparator împotriva tulburarilor de fapt provocate prin fapta unui tert.

7.  Daca evictiune este pe cale sa se produca, vânzatorul are o obligatie:
a)   de a da;
b)   de a face;Raspuns corect !
c)   de a nu face.

8.  Regulile privind raspunderea vânzatorului pentru vicii ascunse:
a)   nu se aplica la vânzarile simulate;
b)   nu se aplica la vânzarile siliteRaspuns corect !
c)   se aplica la toate vânzarile.

9.  Vânzatorul raspunde pentru vicii ascunse:
a)  numai daca a cunoscut aceste vicii;
b)  daca a neglijat bunul vândut;
c)  indiferent daca le-a cunoscut sau nu.Raspuns corect !

10. Este interzisa prin lege:
a)   vânzarea unei mosteniri;
b)   vânzarea unei mosteniri nedeschise;Raspuns corect !
c)   vânzarea drepturilor litigioase;
d)   vânzarea bunurilor viitoare;
e)   toate variantele sunt corecte.

Teste de autoevaluare curs 2

Unitatea 2 - 1. a, b, c; 2. a; 3. c; 4. c; 5. a, b.


1. Donatorul poate revoca donatia:
a) pâna în momentul primirii comunicarii de acceptare;Raspuns corect !
b) nu numai expres, ci si tacit;Raspuns corect !
c) fara a notifica donatarului revocarea.Raspuns corect !

2. Actul estimativ:
a) Este prevazut de lege pentru donatia de bunuri mobile;Raspuns corect !
b) Este prevazut de lege pentru donatia de bunuri imobile;
c) Lipsa lui nu atrage nulitatea absoluta a donatiei.

3. Donatia între absenti produce efecte:
a) din momentul acceptarii ei de catre donatar;
b) din momentul facerii ofertei;
c) din momentul primirii actului de acceptare.Raspuns corect !

4. Natura  juridica  a  contractului  prin  care  o  persoana  transmite  un  bun  altei persoane, în schimbul unei sume de bani si a întretinerii pe viata, este:
a) contract de întretinere;
b) contract de vânzare-cumparare;
c) contract de vânzare-cumparare, daca prestatia în bani reprezinta mai mult de jumatate din valoarea bunului transmis.Raspuns corect!

5. Contractul de renta viagera se poate constitui:
a) cu titlu oneros;Raspuns corect !
b) cu titlu gratuit, dar numai prin donatie;Raspuns corect !
c) cu  titlu  gratuit,  prin  donatie,  chiar  daca  nu  este  îndeplinita  forma prevazuta de lege pentru donatii.

Teste de autoevaluare curs 3

Teste de autoevaluare

Unitatea 3 - 1. a, c; 2. b; 3. b; 4. b; 5. a; 6. a; 7. b;8. a,c


1. Contractul de locatiune:
a) este cu titlu oneros;Raspuns corect !
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este un contract comutativ.Raspuns corect !

2. Chiria trebuie sa fie:
a) determinata sau cel putin determinabila;
b) în bani sau alte prestatii;Raspuns corect !
c) numai în bani pentru ca tine de esenta contractului.

3. Tacita relocatiune opereaza:
a) în cazul unui contract de locatiune încheiat fara a se preciza durata locatiunii;
b) daca locatarul ramâne în folosinta lucrului dupa expirarea contractului si fara ca locatorul sa-l împiedice;Raspuns corect !
c) prin consimtamântul tacit al partilor.

4. În cazul în care opereaza tacita relocatiune, contractul de locatiune:
a) nu poate fi denuntat unilateral;
b) poate fi denuntat unilateral;Raspuns corect !
c) nu produce nici un efect.

5. Pentru tulburarile de fapt provenite de la terti, locatarul se poate apara:
a) prin actiunea posesorie;Raspuns corect !
b) îl cheama în garantie pe locator;
c) prin indicarea titularului dreptului.

6.  Remiterea  spre  folosinta temporara unei  altei  persoane  a  unui  lucru  în schimbul unui pret, cu obligatia pentru aceasta din urma de a-l restitui în natura, constituie:
a) contractul de comodat (împrumut de folosinta);Raspuns corect !
b) contract de împrumut (împrumut de consumatie);
c) contract de locatiune.

7. În ce conditii actele de dispozitie pot fi încheiate de mandatar:
a)  numai în baza unei procuri generale;
b)  numai în baza unei procuri speciale; Raspuns corect !
c)  în baza unui acord tacit.

8. Mandatul înceteaza:
a)  prin revocarea de catre mandant; Raspuns corect !
b)  prin revocarea de catre mandatar; 
c)  prin moartea mandatarului.Raspuns corect !

Teste de autoevaluare Curs 4

Unitatea 4 -1. b, c; 2. b, c; 3. b, c; 4. a; 5. c.

1. Constituie caractere juridice ale contractului de societate civila:
a) oneros, aleatoriu;
b) sinalagmatic, consensual;Raspuns corect !
c) intuitu personae.Raspuns corect !

2. În cazul contractului de societate civila, aportul asociatilor poate consta în:
a) exclusiv numerar;
b) natura;Raspuns corect !
c) industrie.Raspuns corect !

3. Tranzactia, având ca obiect stingerea tuturor litigiilor dintre parti:
a) este nula 
b) este  valabila,  chiar  daca  ulterior  realizarii  ei se  descopera  acte necunoscute ambelor parti;Raspuns corect !
c) este anulabila, daca ulterior realizarii ei se descopera acte ce au fost ascunse de una din partile contractante.Raspuns corect !

4. Contractul de tranzactie care produce efecte declarative:
a) poate constitui just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani Raspuns corect !
b) produce efecte de la data încheierii sale
c) da nastere la obligatii în sarcina partilor cocontractante, în sensul ca acestea sunt tinute sa garanteze drepturile recunoscute prin tranzactie. 



5. Riscul pieirii fortuite a bunurilor aduse ca aport la constituirea unei societati civile este suportat de:
a) coindivizarii  asociati,  daca  aportul  social  a  constat  în  dreptul  de proprietate asupra acestor bunuri, chiar daca societatea a dobândit personalitate juridica;
b) coindivizarii asociati, în cazul în care aportul a constat în folosinta bunurilor respective;
c) societate, daca aceasta a dobândit personalitate juridica, iar aportul social a constat în dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.Raspuns corect !


Raspunsuri la întrebarile din testele de autoevaluare 

Unitatea 1 - 1. c; 2. b; 3. b; 4. a, b; 5. c; 6. a; 7. b; 8. b; 9. c; 10. b.

Unitatea 2 - 1. a, b, c; 2. a; 3. c; 4. c; 5. a, b.

Unitatea 3 - 1. a, c; 2. b; 3. b; 4. b; 5. a; 6. a; 7. b;8. a,c

Unitatea 4 -1. b, c; 2. b, c; 3. b, c; 4. a; 5. c.


#dreptcivil  #teste  #autoevaluare  #cumparator  #evictiv  #anul3 #rezolvate #rezumate #locator

Read More

Teste autoevaluare Dreptul Transporturilor anul 3 sem. 1

Teste autoevaluare Dreptul Transporturilor anul 3 sem. 1

Teste autoevaluare Dreptul Transporturilor anul 3 sem. 1

1. Transportul, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezinta:

b)activitatea de deplasare in spatiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de transport si prin utilizarea unei cai de transport adecvate;

2. Dreptul transporturilor reprezinta:

a)ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala organizata de carausi, cu vehicule corespunzatoare, pentru a deplasa,pe baze contractuale si in conditii legale, persoane si/sau bunuri;

3. Transportul e clasificat in transport de persoane si transport de bunuri in functie de:

b)obiectul transportului;

4. Fiecare mod de transport are in compunere:

a)infrastructura si mijloacele de transport;

5. Prin transportatori se înțelege:

a)persoanele fizice sau juridice autorizate sa efectueze transporturi, interne sau internationale, de persoane sau bunuri, in interes public sau in interes propriu, cu mijloace de transport detinute in
proprietate sau in chirie, precum si in leasing;

6. Prin modificarea art. 9 alin.1 din O.G. nr.17/1997, survenita ca urmare a adoptarii Legii nr. 51/2002, infrastructurile de transport sunt calificate ca fiind:

a)de interes national sau european;

7. Mijloacele de transport sunt definite in cuprinsul art. 9 alin.2 din O.G. nr.17/1997 ca fiind:

b)mijloace mobile amenajate pentru transportul de persoane sau bunuri, cu sau fara propulsie, special destinate da se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera, navala, feroviara sau aeriana;


Unitatea I
1.b; 2.a; 3.b; 4.a; 5.a; 6a;7b.

Teste de autoevaluare

1. Conditiile de suspendare sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licentelor sau brevetelor acordate sunt stabilite de:

a)transportatori;

2. Contractul de transport de marfuri este acel contract în care:

a)o parte, în calitate de caraus, se obliga în schimbul unei sume de bani sa transporte sub paza sa si înauntrul uni termen o anumita cantitate de marfuri pe care se obliga sa le predea destinatarului indicat de expeditor;

3. Calitatea de debitor al pretului contractului de transport apartine, în principiu: 

b)expeditorului; 

4. Contractul de transport se considera, din punct de vedere practic, ca are deplin efect:

a)din momentul aplicarii stampilei carausului pe document;

5. In caz de transport deficitar expeditorul poate:

c)sa mentina contractul sau sa rezilieze unilateral contractul.

6. Executarea obligatiei caracteristice carausului are loc în momentul:

a)sosirii marfii la destinatie si receptia acesteia de catre destinatar;

7. Eliberarea mijlocului de transport dupa predarea marfii este una din obligatiile:

c)destinatarului;

8. In controlul calitativ si cantitativ al marfurilor, daca se constata urme de violare, avarie, sustragere:

c)se încheie proces-verbal de constatare pentru înlaturarea prezumtiei de raspundere a carausului.

9. La ajungerea marfii la destinatie, carausul poate cere sechestrul:

a)daca destinatarul nu poate fi gasit sau exista neîntelegeri în privinta marfii transportate;

10. Pentru ca instanta sa autorizeze sechestrul asupra marfii la cererea unui creditor al expeditorului sau al destinatarului, cel interesat trebuie:

c)sa dovedeasca ca a formulat actiune contra debitorului si sa achite o cautiune.

11. Raspunderea civila (delictuala sau contractuala) a carausului ara caracter:

a)reparatoriu;

12. In transportul de marfuri carausul raspunde:

c)atât pentru paguba efectiva, cat si pentru beneficiul nerealizat.

13. Daca întârzierea transportului este de doua ori mai mare decât termenul în care acesta trebuia efectuat, carausul poate:

b)pierde întreg pretul transportului;

14. Raspunderea carausului poate interveni:

a)atât în cazul raspunderii delictuale cat si în cazul raspunderii contractuale; 

15. Transporturile succesive sunt transporturi care se executa de doi sau mai multi carausi si se întâlnesc, în special, în transporturile:

a)feroviare;

Unitatea II
1. a; 2. a; 3. b; 4. a; 5. c; 6. a;7. c, 8. c, 9. a,10. c,11. a,12. c,13. b,14. a,15. a.


1. Expeditia de marfuri este o operatiune de intermediere intre:

a) furnizor si caraus;

2. In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat sa plateasca: 

c) pretul serviciilor  prestate  de  catre  expeditionar, precum  si  spezele suportate pentru îndeplinirea contractului.

3. Pentru plata comisionului, expeditionarul beneficiaza de:

c) un drept de retentie si de un privilegiu asupra marfii transportate.

4. Expeditionarul garanteaza clientului:

b) sosirea încarcaturii la destinatie,conservarea bunei stari a marfurilor pe parcurs si executarea corecta a obligatiilor de catre comisionarul substituit;

5. Expeditionarul are ca obiectiv esential în organizarea transportului:

a) realizarea deplasarii cat mai rapid si economic; 

6. Expeditia de marfuri are ca obiect:

a) asigurarea   de   catre   expeditionar   în   beneficiul   expeditorului   a circuitului marfii de la expeditor la destinatar, adica tot ce este necesar pentru a face posibila deplasarea marfii;

7. Expeditia constituie o activitate:

a) de prestari servicii;

8. Expeditionarul  îsi asuma fata de client o obligatie:

a) de rezultat;

Unitatea III
1. a; 2. c; 3. c; 4. b; 5. a; 6. a;7. a, 8. a.

Teste de autoevaluare

1. Cu privire la infrastructura feroviara, legea reglementeaza expres sau implicit urmatoarele categorii de contracte speciale:

c)contractul de concesiune, contractul de acces si contractul de activitate.

2. Contractul de concesiune în transportul feroviar are ca obiect:

a)infrastructura privata si se încheie intre C.N.C.F.R. si Ministerul Transporturilor;
.
3. Pentru angajarea culpei carausului feroviar, cel îndreptatit la despagubiri:

b)formuleaza o reclamatie administrativa înainte de introducerea actiunii în instanta;

4. In interesul O.U.G. nr. 12/1998, modificata  si completata prin O.U.G 55/2011, transportul feroviar semnifica:

b)orice deplasare de persoane si bunuri realizata cu vehicule feroviare de  catre operatori de transport feroviar; 

5. Activitatile care au ca obiect asigurarea desfasurarii în siguranta a transportului feroviar constituie:

b)serviciile adiacente transportului feroviar;

6. Siguranta si protectia infrastructurii feroviare se asigura prin instituirea: 

c)unei zone de siguranta si a unei zone de protectie a infrastructurii feroviare publice.

7. Contractul de concesiune care are ca obiect infrastructura feroviara se încheie pentru:

b)50 de ani;

8. In baza contractului de acces, C.N.C.F.R. pune la dispozitia carausului:

a)utilizarea caii ferate si a macazurilor, curentul electric de tractiune necesar, accesul la facilitatile din statii, magazii sau statii de depozitare, precum si accesul la telecomunicatiile speciale feroviare;

9. Contractele de activitate încheiate la nivel national cu Ministerului Transporturilor, în numele statului, reglementeaza:

c)raporturile dintre gestionarul infrastructurii feroviare publice si operatorii de transport feroviar, pe de o parte si institutiile publice, pe de alta parte.

10. Contractele de activitate se aproba de catre Guvern si se încheie pentru o perioada de:

c) 4 ani.

11. Documentul de transport pe calea ferata este:

b) scrisoarea de trasura;

12. Termenele în transportul feroviar de stabilesc functie de:

b) felul vagoanelor;

13. Raspunderea carausului feroviar este angajata pentru urmatoarele forme de încalcare a contractului de transport:

a) pentru pierderea totala sau partiala a marfii, pentru avarierea marfii,pentru depasirea termenului contractului;

14. In caz de întârziere în efectuarea transportului, calea ferata este obligata sa plateasca:

b) 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fara ca suma totala sa depaseasca jumatate din tariful de transport;

15. Termenul general de prescriptie în transportul feroviar intern este de:

a)1 an si, prin exceptie, de 2 ani pentru unele dintre actiunile determinate de regulamentul de transport pe caile ferate;

Raspunsuri la întrebarile din testele de autoevaluare

Unitatea IV
1. c; 2. a; 3. b; 4. b; 5. b; 6. c; 7. b; 8. a; 9. c; 10. c; 11. b; 12. b; 13. a; 14. b; 15. a.

#autoevaluare #teste #dreptultransporturilor #scrisoare #trasura #concesiune

Read More

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea IV

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea IV

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea IV

Rezumat unitatea 4

Transportul feroviar reprezinta orice deplasare de persoane si de bunuri, realizata cu vehicule feroviare de catre operatori de transport pe infrastructura feroviara. 
Transportul feroviar de marfuri în trafic intern revine societatii nationale de transport feroviar de marfa (S.N.T.F.M.), iar cel de persoane revine societatii nationale de transport feroviar de calatori (S.N.T.F.C.). S.N.T.F.M. si S.N.T.F.C. sunt, practic, carausii în transportul feroviar.
Societatea Nationala a Cailor Ferate Române este în prezent reorganizata, din ea tacând parte:

a)Compania Nationala de Cai Ferate - „C.F.R.”, cu statut de societate comerciala,

 b)Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa „C.F.R. - Marfa”, cu statut de societate comerciala.

 c)Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori - „C.F.R. - Calatori”, cu statut de societate comerciala,

d) Societatea de Administrare Active Feroviare - „S.A.A.F.”, cu statut de societate comerciala. 

Infrastructura feroviara reprezinta ansamblul elementelor necesare circulatiei si manevrei materialului rulant, cladirile statiilor de cale ferata, cu facilitatile aferente, precum si celelalte cladiri si facilitati destinate desfasurarii transportului feroviar si este compusa din infrastructura feroviara proprietate publica a statului, precum si cea aflata în proprietate privata. Siguranta si proiectia infrastructurii feroviare se asigura, printre altele, prin instituirea unei zone de siguranta si a unei zone de

protectie a infrastructurii feroviare publice. Cu privire la infrastructura feroviara, legea reglementeaza, expres sau implicit, trei categorii de contracte speciale, respectiv contractul de concesiune, contractul de acces si contractul de activitate. Contractul de concesiune are ca obiect infrastructura feroviara publica si se încheie între C.N.C.F.R., în calitate de concesionar, si Ministerul Transporturilor, în calitate de concedent, în numele statului. Contractul de acces se încheie de operatorul licentiat (respectiv, cei doi carausi, S.N.T.F.M. si S.N.T.F.C.) cu C.N.C.F.R. si permite accesul si circulatia pe infrastructura publica operatorilor de transport feroviar detinatori ai unei licente eliberate de Ministerul Transporturilor. Transportul feroviar intern este reglementat în principal de Regulamentul de transport pe caile ferate din România aprobat prin O.G. nr. 41/1997, act normativ care utilizeaza pentru documentul de transport denumirea de „scrisoare de trasura”, în executarea contractului de transport pe calea ferata retin atentia trei aspecte, respectiv, plata tarifului de transport (care revine în principiu expeditorului, si doar prin exceptie destinatarului), obligatia de transport al marfii într-un anumit termen (care revine carausului) si obligatia de eliberare a marfii catre destinatar (care revine, de asemenea, carausului). Carausul va trebui sa restituie si parte din tariful de transport, taxe vamale, precum si alte cheltuieli auxiliare transportului corespunzator marfii pierdute/avariate. Pentru angajarea culpei carausului feroviar, cel îndreptatit la despagubiri este obligat sa formuleze o reclamatie administrativa, înainte de introducerea actiunii în instanta. Neîndeplinirea acestei proceduri prealabile duce la respingerea actiunii contra carausului ca inadmisibila. Cu privire la partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic international, CJM contine norme referitoare la  transportator, transportatori succesivi si transportatori substituiti, în privinta efectelor contractului, retin atentia obligatia de plata a tarifului (care revine ca regula expeditorului), eliberarea marfii catre destinatar (ce trebuie facuta de catre caraus la termenul stabilit), precum si posibilitatea de modificare unilaterala a contractului (drept al destinatarului si, prin exceptie, si al expeditorului). Limitele de raspundere a carausului sunt strict prevazute în C.I.M.: în caz de pierdere (totala/partiala) sau avarie, valoarea marfii pierdute/avariate se calculeaza la maximum 17 unitati de cont (DST) pe fiecare kg lipsa din masa bruta, iar în caz de întârziere, despagubirea nu poate depasi de 4 ori pretul transportului. Aceste limite pot fi depasite ca regula generala, în cazul unui prejudiciu ce rezulta dintr-o actiune, o omisiune savârsita de transportator, fie cu intentia de a provoca acest prejudiciu, fie în mod temerar si în cunostinta de cauza ca ar putea rezulta un astfel de prejudiciu (culpa grava sau dol), precum si în situatia declararii valorii marfii sau a unui interes special la livrare/eliberare. si S.N.T.F.C.) cu C.N.C.F.R. si permite accesul si circulatia pe infrastructura publica operatorilor de transport feroviar detinatori ai unei licente eliberate de Ministerul Transporturilor. Transportul feroviar intern este reglementat în principal de Regulamentul de transport pe caile ferate din România aprobat prin O.G. nr. 41/1997, act normativ care utilizeaza pentru documentul de transport denumirea de „scrisoare de trasura”, în executarea contractului de transport pe calea ferata retin atentia trei aspecte, respectiv, plata tarifului de transport (care revine în principiu expeditorului, si doar prin exceptie destinatarului), obligatia de transport al marfii într-un anumit termen (care revine carausului) si obligatia de eliberare a marfii catre destinatar (care revine, de asemenea, carausului). Carausul va trebui sa restituie si parte din tariful de transport, taxe vamale, precum si alte cheltuieli auxiliare transportului corespunzator marfii pierdute/avariate. Pentru angajarea culpei carausului feroviar, cel îndreptatit la despagubiri este obligat sa formuleze o reclamatie administrativa, înainte de introducerea actiunii în instanta.

Neîndeplinirea acestei proceduri prealabile duce la respingerea actiunii contra carausului ca inadmisibila. Cu privire la partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic international, CJM contine norme referitoare fa transportator, transportatori succesivi si transportatori substituiti, în privinta efectelor contractului, retin atentia obligatia de plata a tarifului (care revine ca regula expeditorului), eliberarea marfii catre destinatar (ce trebuie facuta de catre caraus la termenul stabilit), precum si posibilitatea de modificare unilaterala a contractului (drept al destinatarului si, prin exceptie, si al expeditorului). Limitele de raspundere a carausului sunt strict prevazute în C.I.M.: în caz de pierdere (totala/partiala) sau avarie, valoarea marfii pierdute/avariate se calculeaza la maximum 17 unitati de cont (DST) pe fiecare kg lipsa din masa bruta, iar în caz de întârziere, despagubirea nu poate depasi de 4 ori pretul transportului. Aceste limite pot fi depasite ca regula generala, în cazul unui prejudiciu ce rezulta dintr-o actiune, o omisiune savârsita de transportator, fie cu intentia de a provoca acest prejudiciu, fie în mod temerar si în cunostinta de cauza ca ar putea rezulta un astfel de prejudiciu (culpa grava sau dol), precum si în situatia declararii valorii marfii sau a unui interes special la livrare/eliberare. si S.N.T.F.C.) cu C.N.C.F.R. si permite accesul si circulatia pe infrastructura publica operatorilor de transport feroviar detinatori ai unei licente eliberate de Ministerul Transporturilor. Transportul feroviar intern este reglementat în principal de Regulamentul de transport pe caile ferate din România aprobat prin O.G. nr. 41/1997, act normativ care utilizeaza pentru documentul de transport denumirea de „scrisoare de trasura”, în executarea contractului de transport pe calea ferata retin atentia trei aspecte, respectiv, plata tarifului de transport (care revine în principiu expeditorului, si doar prin exceptie destinatarului), obligatia de transport al marfii într-un anumit termen (care revine carausului) si obligatia de eliberare a marfii catre destinatar (care revine, de asemenea, carausului). Carausul va trebui sa restituie si parte din tariful de transport, taxe vamale, precum si alte cheltuieli auxiliare transportului corespunzator marfii pierdute/avariate. Pentru angajarea culpei carausului feroviar, cel îndreptatit la despagubiri este obligat sa formuleze o reclamatie administrativa, înainte de introducerea actiunii în instanta. Neîndeplinirea acestei proceduri prealabile duce la respingerea actiunii contra carausului ca inadmisibila. Cu privire la partile contractului de transport feroviar de marfuri în trafic international, CJM contine norme referitoare fa transportator, transportatori succesivi si transportatori substituiti, în privinta efectelor contractului, retin atentia obligatia de plata a tarifului (care revine ca regula expeditorului), eliberarea marfii catre destinatar (ce trebuie facuta de catre caraus la termenul stabilit), precum si posibilitatea de modificare unilaterala a contractului (drept al destinatarului si, prin exceptie, si al expeditorului). Limitele de raspundere a carausului sunt strict prevazute în C.I.M.: în caz de pierdere (totala/partiala) sau avarie, valoarea marfii pierdute/avariate se calculeaza la maximum 17 unitati de cont (DST) pe fiecare kg lipsa din masa bruta, iar în caz de întârziere, despagubirea nu poate depasi de 4 ori pretul transportului. Aceste limite pot fi depasite ca regula generala, în cazul unui prejudiciu ce rezulta dintr-o actiune, o omisiune savârsita de transportator, fie cu intentia de a provoca acest prejudiciu, fie în mod temerar si în cunostinta de cauza ca ar putea rezulta un astfel de prejudiciu (culpa grava sau dol), precum si în situatia declararii valorii marfii sau a unui interes special la livrare/eliberare.

Teste de autoevaluare

1. Cu privire la infrastructura feroviara, legea reglementeaza expres sau implicit urmatoarele categorii de contracte speciale:

c)contractul de concesiune, contractul de acces si contractul de activitate.

2. Contractul de concesiune în transportul feroviar are ca obiect:

a)infrastructura privata si se încheie intre C.N.C.F.R. si Ministerul Transporturilor;

.

3. Pentru angajarea culpei carausului feroviar, cel îndreptatit la despagubiri:

b)formuleaza o reclamatie administrativa înainte de introducerea actiunii în instanta;

4. In interesul O.U.G. nr. 12/1998, modificata  si completata prin O.U.G

55/2011, transportul feroviar semnifica:

b)orice deplasare de persoane si bunuri realizata cu vehicule feroviare de

catre operatori de transport feroviar;

5. Activitatile care au ca obiect asigurarea desfasurarii în siguranta a

transportului feroviar constituie:

b)serviciile adiacente transportului feroviar;

6. Siguranta si protectia infrastructurii feroviare se asigura prin instituirea:

a)unei zone de siguranta a infrastructurii feroviare publice;

c)unei zone de siguranta si a unei zone de protectie a infrastructurii feroviare publice.

7. Contractul de concesiune care are ca obiect infrastructura feroviara se încheie pentru:

b)50 de ani;

8. In baza contractului de acces, C.N.C.F.R. pune la dispozitia carausului:

a)utilizarea caii ferate si a macazurilor, curentul electric de tractiune necesar, accesul la facilitatile din statii, magazii sau statii de depozitare, precum si accesul la telecomunicatiile speciale feroviare;

9. Contractele de activitate încheiate la nivel national cu Ministerului

Transporturilor, în numele statului, reglementeaza:

c)raporturile dintre gestionarul infrastructurii feroviare publice si operatorii de transport feroviar, pe de o parte si institutiile publice, pe de alta parte.

10. Contractele de activitate se aproba de catre Guvern si se încheie pentru o

perioada de:

c)4 ani.

11. Documentul de transport pe calea ferata este:

b)scrisoarea de trasura;

12. Termenele în transportul feroviar de stabilesc functie de:

b)felul vagoanelor;

13. Raspunderea carausului feroviar este angajata pentru urmatoarele forme de

încalcare a contractului de transport:

a)pentru pierderea totala sau partiala a marfii, pentru avarierea marfii,

pentru depasirea termenului contractului;

14. In caz de întârziere în efectuarea transportului, calea ferata este obligata sa

plateasca:

b)2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fara ca suma

totala sa depaseasca jumatate din tariful de transport;

15. Termenul general de prescriptie în transportul feroviar intern este de:

a)1 an si, prin exceptie, de 2 ani pentru unele dintre actiunile

determinate de regulamentul de transport pe caile ferate;

Unitatea IV

1. c; 2. a; 3. b; 4. b; 5. b; 6. c; 7. b; 8. a; 9. c; 10. c; 11. b; 12. b; 13. a; 14. b; 15.a.


#scrisoarea #trasura #document #transport #caleaferata #feroviar #prescriptie #termenul

Read More

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea III

                        Rezumat Dreptul transporturilor unitatea III

Rezumat unitatea 3

 

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea III

Expeditia, fiind o activitate de prestari de servicii în cadrul careia expeditionarul intermediaza între expeditor si caraus, poate fi inclusa în categoria întreprinderii de comision, agentie si oficii de afaceri, Ia care se refera art. 3 pct. 7 C.com. 

Expeditionarul faciliteaza perfectarea si derularea tranzactiilor comerciale în beneficiul clientelei sale: ei încheie, pe seama clientului, acte juridice, procura informatii comerciale sau parteneri contractuali si efectueaza, în general, operatiunile sau faptele de comert solicitate de clientul sau.

 In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat fata de expeditionar sa-l puna în posesia încarcaturii si sa garanteze ca el este proprietarul încarcaturii de transportat (sau agentul autorizat al proprietarului).

 De asemenea, clientul trebuie sa puna la dispozitia expeditionarului documentele necesare efectuarii transportului si instructiunile aferente, sa garanteze exactitatea si acuratetea datelor transmise si sa plateasca pretul serviciilor prestate de catre expeditionar (comision). Expeditionarul îsi asuma fata de client o obligatie de rezultat, iar nu o obligatie de mijloace, întrucât el trebuie sa garanteze ca încarcatura va ajunge în conditiile cele mai bune la destinatie. Obligatiile expeditionarului în cursul executarii, contractului sunt diferite dupa cum contractul se deruleaza în conditii uzuale sau în circumstante ori împrejurari neprevazute. Pentru asigurarea încasarii creantei sale constând în comision, expeditionarul beneficiaza de garantii având ca obiect însasi marfa a carei deplasare s-a angajat sa o organizeze: privilegiul expeditionarului (denumit si gaj tacit în unele clauze standardizate)si dreptul de retenție. Daca lucrurile mandantului au fost vândute de catre mandatar, privilegiul subzista asupra prețului. Pe planul raspunderii, expeditionarul detine o pozitie independenta de cea a transportatorului.

Expeditionarul raspunde fata de client (comitent), atât, pentru fapta proprie, cât si pentru caraus, care este un tert în raport cu contractul de expeditie. Spre deosebire de raspunderea carausului, raspunderea expeditionarului pentru acoperirea prejudiciului stabilita sub forma de daune compensatorii este integrala, daca partile nu au stabilit altfel prin contract. Pentru întârziere în executarea obligatiilor contractuale, daunele moratorii se cumuleaza cu executarea efectiva de catre expeditionar a însarcinarii de a organiza deplasarea marfii convenite. In vederea stabilirii raspunderii expeditionarului, înainte de a intenta actiunea în instanta împotriva acestuia clientul trebuie sa introduca o reclamatie administrativa, asemanatoare celei din transportul feroviar, reclamatie impusa printr-o clauza contractuala tip existenta în Conditiile generale USER.

 Expeditia marfurilor uzuale se realizeaza, în general, în baza unor contracte tipizate de expeditie, care pot fi calificate drept contracte de adeziune. 

Marfurile cu regim special, însa. presupun conditii specifice: este vorba de marfuri periculoase care necesita mijloace de transport si precautii speciale, date fiind riscurile inerente tipului respectiv de marfa sau de marfuri perisabile unde trebuie luat în calcul riscul prezumat de degradare a marfii. Conditiile specifice sunt stabilite de normele internationale si în cazul expeditiilor de marfuri în trafic combinat si expeditiilor de marfuri in containere.

Teste de autoevaluare

1. Expeditia de marfuri este o operatiune de intermediere intre:

a) furnizor si caraus;

2. In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat sa plateasca:

c) pretul serviciilor  prestate  de  catre  expeditionar, precum  si  spezele suportate pentru îndeplinirea contractului.

3. Pentru plata comisionului, expeditionarul beneficiaza de:

c) un drept de retentie si de un privilegiu asupra marfii transportate.

4. Expeditionarul garanteaza clientului:

b) sosirea încarcaturii la destinatie,conservarea bunei stari a marfurilor

pe parcurs si executarea corecta a obligatiilor de catre comisionarul substituit;

5. Expeditionarul are ca obiectiv esential în organizarea transportului:

a) realizarea deplasarii cat mai rapid si economic;

6. Expeditia de marfuri are ca obiect:

a) asigurarea   de   catre   expeditionar   în   beneficiul   expeditorului   a circuitului marfii de la expeditor la destinatar, adica tot ce este necesar pentru a face posibila deplasarea marfii;

7. Expeditia constituie o activitate:

a) de prestari servicii;

8. Expeditionarul  îsi asuma fata de client o obligatie:

a) de rezultat;

Unitatea III

1. a; 2. c; 3. c; 4. b; 5. a; 6. a;7. a, 8. a.

#expeditia  #comisionar #prestariservicii  #rezultat  #caraus  #destinatie  #marfuri

Read More

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea II

                    Rezumat Dreptul transporturilor unitatea II

 

Rezumat Dreptul transporturilor unitatea II

Efectele oricarui contract constau în drepturile si obligatiile ce rezulta,din acest contract. In cazul efectelor contractului de transport de marfuri, se identifica patru faze ale transportului, în functie de care efectele contractului sunt diferite: - faza precontractuala, la punctul de pornire, în cursul deplasarii/transportului, la destinatie. 

Obligatiile partilor capata accente specifice în transporturile deficitare sau în cazurile îti care conditiile initiale ale contractului de transport sunt modificate unilateral de expeditor ori de catre destinatar, situatii în care efectele contractului se vor modifica corespunzator.

 In cursul transportului, carausul devine titular al unor drepturi asupra încarcaturii, în virtutea contractului de transport. 

Aceste drepturi sunt influentate atât de raporturile juridice între expeditor si destinatar, cât si de raporturile juridice între acestia si creditorii lor. 

Carausul este un detentor al marfii aflate în curs de transport, fiind asimilat de Codul civil cu un depozitar în cadrul unui depozit necesar. Având în vedere specificul regimului juridic al marfurilor transportate, precum si situatia carausului de-a lungul transportului, riscurile la care este supus pe parcursul calatoriei, carausului i se recunosc o serie de drepturi asupra marfurilor transportate, respectiv: dreptul de retentie asupra marfurilor; privilegiul asupra marfurilor; posibilitatea de a sechestra marfurile; posibilitatea de a vinde marfuri le în anumite conditii pentru a-si recupera creantele rezultate din contractul de transport. Desi este titular al dreptului de retentie si al unui privilegiu asupra marfurilor transportate obligatiile ce incumba carausului în cadrul raportului juridic si a caror neîndeplinire poate determina angajarea raspunderii acestuia sunt obligatii comerciale, chiar daca este vorba de o raspundere delictuala (extracontractuata), întrucât sunt obligatii ce rezulta din exercitiul comertului unui comerciant (art. 4 C. corn. instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate aceste obligatii ce rezulta din activitatea comerciantului). 

Raspunderea contractuala a carausului consta în obligatia de a acoperi prejudiciul rezultat din încalcarea îndatoririlor sale contractuale. 

Conditiile generale ale raspunderii contractuale, aplicabile raspunderii carausului, sunt cele din dreptul comun, si anume: - fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu; - vinovatia autorului; - prejudiciul suferit de creditor; - legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, în anumite conditii, autorul prejudiciului raspunde chiar si în cazul în care faptei îi lipseste caracterul ilicit. 

Raspunderea carausului pentru fapta altuia poate interveni atât în cazul raspunderii delictuale, cât si al celei contractuale. Acelasi transport poate sa angajeze raspunderea carausului pentru alta persoana, atât pe plan delictual, cât si pe plan contractual. 

Raspunderea delictuala poate interveni pentru situatia în care un prepus al carausului comite o fapta prejudiciabila în dauna unui tert. In aceasta situatie se aplica integral regulile de drept comun. Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului sau decurge dintr-un principiu general de raspundere care are la baza ideea de garantie a comitentului pentru riscul de activitate a prepusului sau. Carausul poate fi facut responsabil, însa, de fapta altuia, si pe plan contractual. Stabilirea întinderii obligatiei de dezdaunare implica evaluarea despagubirilor, evaluare care poate fi judiciara, legala sau conventionala; în ceea ce priveste evaluarea legala, raspunderea carausului doar la damnum emergem, exceptând cazurile de culpa grava si doi, când carausul raspunde pentru întregul prejudiciu provocat, fara limite legale. Odata constatata neexecutarea corespunzatoare a contractului de transport de catre caraus, cel îndreptatit trebuie sa-si poata exercita dreptul la actiune împotriva acestuia pentru recuperarea pagubelor suferite. De cele mai multe ori actiunea în instanta este conditionata de o procedura prealabila.

Neîndeplinirea acestei proceduri duce la inadmisibilitatea actiunii împotriva carausului.

Teste de autoevaluare

1. Conditiile de suspendare sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licentelor

sau brevetelor acordate sunt stabilite de:

a)transportatori;

2. Contractul de transport de marfuri este acel contract în care:

a)o parte, în calitate de caraus, se obliga în schimbul unei sume de bani sa transporte sub paza sa si înauntrul uni termen o anumita cantitate de marfuri pe care se obliga sa le predea destinatarului indicat de expeditor;

3. Calitatea de debitor al pretului contractului de transport apartine, în principiu:

a)destinatarului;

b)expeditorului;

c)carausului.

4. Contractul de transport se considera, din punct de vedere practic, ca are

deplin efect:

a)din momentul aplicarii stampilei carausului pe document;

5. In caz de transport deficitar expeditorul poate:

c)sa mentina contractul sau sa rezilieze unilateral contractul.

6. Executarea obligatiei caracteristice carausului are loc în momentul:

a)sosirii marfii la destinatie si receptia acesteia de catre destinatar;

7. Eliberarea mijlocului de transport dupa predarea marfii este una din

obligatiile:

c)destinatarului;

8. In controlul calitativ si cantitativ al marfurilor, daca se constata urme de

violare, avarie, sustragere:

c)se încheie proces-verbal de constatare pentru înlaturarea prezumtiei de

raspundere a carausului.

9. La ajungerea marfii la destinatie, carausul poate cere sechestrul:

a)daca destinatarul nu poate fi gasit sau exista neîntelegeri în privinta

marfii transportate;

10. Pentru ca instanta sa autorizeze sechestrul asupra marfii la cererea unui

creditor al expeditorului sau al destinatarului, cel interesat trebuie:

c)sa dovedeasca ca a formulat actiune contra debitorului si sa achite o

cautiune.

11. Raspunderea civila (delictuala sau contractuala) a carausului ara caracter:

a)reparatoriu;

12. In transportul de marfuri carausul raspunde:

c)atât pentru paguba efectiva, cat si pentru beneficiul nerealizat.

13. Daca întârzierea transportului este de doua ori mai mare decât termenul în

care acesta trebuia efectuat, carausul poate:

b)pierde întreg pretul transportului;

14. Raspunderea carausului poate interveni:

a)atât în cazul raspunderii delictuale cat si în cazul raspunderii contractuale;

contractuale;

15. Transporturile succesive sunt transporturi care se executa de doi sau mai

multi carausi si se întâlnesc, în special, în transporturile:

a)feroviare;

Unitatea II

1. a; 2. a; 3. b; 4. a; 5. c; 6. a;7. c, 8. c, 9. a,10. c,11. a,12. c,13. b,14. a,15. a.

Read More

Rezumat Dreptul Transporturilor unitatea I

Rezumat  Dreptul Transporturilor unitatea I

Rezumat  Dreptul Transporturilor unitatea I

Transportul, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezinta activitatea de deplasare în spațiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de transport și prin utilizarea unei cai de transport adecvate. 

Transportul presupune, deci, o deplasare în spațiu; obiectul acestei deplasări îl reprezinta persoanele sau bunurile; deplasarea se realizează cu un mijloc de transport (vehicul); deplasarea se realizează pe o cale de transport. 

Transporturile pot fi diferențiate după mai multe criterii, cum ar fi: obiectul transportului; calea/mijlocul de transport folosite; itinerarul parcurs; interesul servit; periodicitatea deplasării. 

Transporturile, atât cele de persoane, cât si cele de marfuri, sunt activități reglementate; ele au loc sub îndrumarea si controlul unor autorități si organisme specializate si într-un cadru institutional determinat atât de legislatia interna, cât si internațională, astfel încât organizarea si desfășurarea traficului sa se efectueze în conditii normale si de siguranta.

 Dreptul transporturilor reprezinta ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala organizata de cărăuși, cu vehicule corespunzătoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale si în conditii legale, persoane si/sau bunuri.

 Având în vedere volumul din ce în ce mai mare de reglementari exclusiv consacrate raporturilor dintre expeditor si caraus (transportator), în doctrina recenta s-a considerat dreptul transportului ca fiind o ramura de drept distincta si nu o subramura de drept a dreptului comercial. In ceea ce priveste sistemul national de transport, reglementarea generala este data de O.G. nr. 19/1997, cu modificarile ulterioare. 

Conform ordonanței, bunurile din sistemul național de transport cunosc o clasificare generala în retele de transport si mijloc de transport. 

Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri apartine în principal statului, bunurile la care face referire ordonanta fiind bunuri din domeniul public al statului.

 Cat priveste persoanele, ordonanta introduce termenii de operatori de transport (carausul), operatori ai activitatilor conexe transporturilor si utilizatori de transporturi (calatorii, pasagerii). 

Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura, mijloacele de transport, operatorii de transport si activitatile conexe acestora, în toate activitatile generale de activitatea de transport, un caracter prioritar revine protectiei vietii si mediului înconjurator. determinat atât de legislatia interna, cât si internationala, astfel încât organizarea si desfasurarea traficului sa se efectueze în conditii normale si de siguranta.

 Dreptul transporturilor reprezinta ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala organizata de carausi, cu vehicule corespunzatoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale si în conditii legale, persoane si/sau bunuri. 

Având în vedere volumul din ce în ce mai mare de reglementari exclusiv consacrate raporturilor dintre expeditor si cărăuș (transportator), în doctrina recenta s-a considerat dreptul transportului ca fiind o ramura de drept distincta si nu o subramura de drept a dreptului comercial. 

In ceea ce priveste sistemul national de transport, reglementarea generala este data de O.G. nr. 19/1997, cu modificarile ulterioare. Conform ordonantei, bunurile din sistemul national de transport cunosc o clasificare generala în retele de transport si mijloc de transport.

Dreptul de proprietate asupra acestor unuri apartine în principal statului, bunurile la care face referire ordonanța fiind bunuri din domeniul public al statului.

 Cat priveste persoanele, ordonanta introduce termenii de operatori de transport (carausul), operatori ai activitatilor conexe transporturilor si utilizatori de transporturi (călătorii, pasagerii). 

Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura, mijloacele de transport, operatorii de transport si activitatile conexe acestora, în toate activitatile generale de activitatea de transport, un caracter prioritar revine protectiei vietii si mediului înconjurator. determinat atât de legislația interna, cât si internationala, astfel încât organizarea si desfasurarea traficului sa se efectueze în conditii normale si de siguranta. 

Teste autoevaluare

1. Transportul, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezinta:

b)activitatea de deplasare in spatiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de transport si prin utilizarea unei cai de transport adecvate;

2. Dreptul transporturilor reprezinta:

a)ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala organizata de carausi, cu vehicule corespunzatoare, pentru a deplasa,pe baze contractuale si in conditii legale, persoane si/sau bunuri;

3. Transportul e clasificat in transport de persoane si transport de bunuri in

functie de:

b)obiectul transportului;

4. Fiecare mod de transport are in compunere:

a)infrastructura si mijloacele de transport;

5. Prin transportatori se înțelege:

a)persoanele fizice sau juridice autorizate sa efectueze transporturi, interne sau internationale, de persoane sau bunuri, in interes public sau in interes propriu, cu mijloace de transport detinute in proprietate sau in chirie, precum si in leasing;

6. Prin modificarea art. 9 alin.1 din O.G. nr.17/1997, survenita ca urmare a adoptarii Legii nr. 51/2002, infrastructurile de transport sunt calificate ca fiind:

a)de interes national sau european;

7. Mijloacele de transport sunt definite in cuprinsul art. 9 alin.2 din O.G. nr.17/1997 ca fiind:

b)mijloace mobile amenajate pentru transportul de persoane sau bunuri, cu sau fara propulsie, special destinate da se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera, navala, feroviara sau aeriana;

Unitatea I

1.b; 2.a; 3.b; 4.a; 5.a; 6a;7b.

Read More

Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

                     Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

"Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.În dreptul mediului, faptele generatoare de raspundere includ fie conduite ilicite prin carese produc pagube mediului si reprobabile prin ilicitatea lor, fie o seama de activitati curente,normale, licite per se, dar care pot constitui uneori cauze ale vatamarilor produse mediului.

Daca prima categorie de fapte atrage raspunderea pe temeiul culpei (răspunderea

subiectiva), cea de a doua, în afara oricarei culpe, angajeaza raspunderea pe temeiul riscului

(raspunderea obiectiva).

În ceea ce priveste cauzele care duc la înlaturarea caracterului ilicit al faptei din dreptul

civil si anume: starea de legitima aparare, starea de necesitate, îndeplinirea unei îndatoriri de

serviciu, consimtamântul victimei si într-o oarecare masura exercitarea unui drept, atunci când

fapta este în legatura sau are drept consecinta prejudicierea unor componente ale mediului sau

mediul în ansamblul sau, pot fi luate în consideratie starea de necesitate, consimtamântul dat în

mod valabil de catre victima, culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa

actioneze, forta majora si, în domeniul pagubelor nucleare actele de conflict armat, razboi civil

sau insurectie armata.

Potrivit Codului penal, o fapta este considerata a fi savârsita în stare de necesitate, daca se

comite în scopul de a salva de la un pericol iminent si care nu ar putea fi altfel înlaturat,

persoana faptuitorului sau a altuia, un bun al sau sau al altuia ori un interes public.

Se retine din text, ca pentru a exista starea de necesitate se cer întrunite cumulativ,

urmatoarele conditii: sa fie vorba de un pericol iminent; pericolul sa nu poata fi înlaturat prin alte

mijloace; pericolul sa ameninte viata, integritatea corporala ori sanatatea unei persoane sau un

bun important al unei persoane ori un interes public.

Nu se considera în stare de necesitate persoana care în momentul când a savârsit fapta si-a

dat seama ca va cauza urmari vadit mai grave decât cele ce s-ar fi putut produce daca pericolul

nu era înlaturat. De exemplu, în caz de inundatie, se scot produsele si substantele periculoase

din depozitul special amenajat, amenintat de inundatie si se depun pe un teren (cultivat sau nu)

creând astfel posibilitatea sustragerii sau împrastierii lor, a producerii riscului de intoxicatii la

om si animale, precum si poluarea mediului sau în cadrul aceluiasi exemplu, cu acelasi mijloc de

transport cu care s-au scos substantele periculoase din depozit, se transporta pentru a fi salvate

persoane, alimente, animale sau diferite materiale. Existând pericolul de contaminare,

prejudiciul este mai mare decât în cazul în care s-ar fi lasat ca depozitul sa fie inundat sau luat

de viitura. Consecintele actiunii de înlaturare a pericolului sunt în aceasta situatie mai grave

decât acelea pe care le-ar fi provocat pericolul însusi, iar persoana care si-ar fi putut da seama de

aceste urmari, nu se poate considera în stare de necesitate.

Ca urmare, consideram ca fapta persoanei, chiar daca în unele situatii de stare de necesitate

trebuie socotita licita, nu poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat mediului

înconjurator. "

Bibliografie : CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI Prof. univ. dr. Daniela Marinescu, Facultatea de Ştiinte Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

#dreptulmediului #particularitati #juridice

Read More