Tema nr. 1 drept financiar anul 3 sem. 1

Tema nr. 1 drept financiar anul 3 sem. 1

                                    Tema nr. 1 drept financiar anul 3 sem. 1

1. Printr - un contract de închiriere încheiat la data de 01.09.2005 , A închiriază societății B un imobil. La pct. 7 din contract se prevede faptul ca" toate impozitele si taxele se plătesc de către chiriaș".
La 15.09.2007, A este trimis în judecata pentru infracțiunea prevazuta de art.9.alin.1 lit.a din Legea nr.241/ 2005 cu modificările și completările in vigoare, reținându-se faptul ca pentru anii 2005 si 2006 nu a declarat venitul din cedarea folosinței bunului închiriat si nu a plătit impozitul pe venitul aferent.
A se apară invocând clauza din contract, potrivit căreia aceste obligații reveneau chiriașului.

rezolvarea speței

Sunteți judecător, soluția și motivarea.


Indicații pentru rezolvarea speței :


Se va tine cont de CAP. IV VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR la ART. 61 intitulat "Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor" -din Codul Fiscal
Judecătorul va hotărâ ca proprietarul este bun de plata.Pentru a rezolva speța citiți art.61 din Codul Fiscal

Il giudice e pronto con la sentenza :)

#dreptfinanciar #speta #speța

Read More

Tema nr.1 drept administrativ an 1 sem 1

Tema nr.1 drept administrativ an 1 sem 1

1.   Argumentează necesitatea codificării normelor administrative, pornind de la proiectul Codului de procedură administrativă.

2.   Rezumă într-o pagină elementele esenţiale ale descentralizării şi  deconcentrării, moduri de organizare a administraţiei publice.

Argumentează necesitatea codificării normelor administrative, pornind de la proiectul Codului de procedură administrativă.

 Codul de procedură administrativă reprezintă cadrul normativ principal de înfăptuire a activităţii administraţiei publice şi are ca scop realizarea competenţei autorităţilor publice cu respectarea interesului public şi a drepturilor subiective/intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice, precum şi a regulilor statului de drept. Codificare a procedurilor administrative ar oferi avantaje multiple cum ar fi evitarea repetărilor şi contradicţiilor dintre reglementările administrative,existenţa unei concepţii unitare care sa stea la baza tuturor reglementărilor, reducerea şi simplificarea numărului de proceduri existente şi nu in ultimul rând o mai puternică apărarea drepturilor cetățenești. În concluzie, realizarea unei codificări concrete a procedurilor administrative, ar simplifica, sistematiza, unifica si normaliza activitățile administraţiei publice. Anumite aspecte de procedură privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate diferit prin lege specială, numai dacă această reglementare derogatorie este absolut necesară şi numai dacă nu este contrară principiilor prezentului cod. Prevederile Codului se aplică, în completare, şi în cazul unor proceduri administrative specifice, stabilite prin lege specială. Prin cod se înţelege un corp coerent de texte înglobând, conform unui plan sistematic, ansamblul regulilor referitoare la o materie. Imperativul coerenţei legislaţiei presupune ca un domeniu de activitate să fie reglementat în ansamblul său de un singur act normativ. De asemenea, claritatea legislaţiei, un alt aspect indispensabil unei administraţii moderne, nu poate fi asigurată doar prin calitatea redacţională a actelor normative, ci presupune şi accesibilitatea acestor acte, în pofida modificărilor ce le sunt aduse. Pe de altă parte, principiul legalităţii - un adevărat postulat constituţional - presupune la rândul său reguli sistematizate, clare şi coerente care să guverneze activitatea autorităţilor administraţiei publice, în aşa fel încât sistemul normativ să fie înţeles de toţi şi, prin urmare, în mod facil controlabil. Destinatarii legii trebuie să poată cunoaşte fără ambiguitate drepturile şi obligaţiile care le sunt conferite, respectiv impuse prin lege, iar legea trebuie să fie previzibilă.

 Rezumă într-o pagină elementele esenţiale ale descentralizării şi deconcentrării, moduri de organizare a administraţiei publice. 

 Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică. Caracteristicile centralizării administrative se menţin, cu excepţia faptului că în teritoriu nu mai există simpli agenţi executanţi ai voinţei centrului, ci autorităţi administrative propriu-zise, care dispun de competenţe proprii. Aceste structuri sunt numite şi revocate de centru, faţă de care sunt subordonate şi răspunzătoare. Ele servesc interesul unic al statului, dar pentru anumite chestiuni de interes local (de mai redusă importanţă) au competenţe proprii. Modul în care se realizează partajarea competenţei între centru şi autorităţile administrative deconcentrate reflectă gradul de deconcentrare administrativă. În toate situaţiile însă, structurile teritoriale deconcentrate au obligaţia de a raporta centrului situaţia din teritoriu şi de a executa ordinele acestuia. În concluzie, şi acest sistem de organizare administrativă menţine o administraţie unitară, care însă nu mai păcătuieşte prin uniformitate, autorităţile deconcentrate putând adapta la specificul local măsurile şi ordinele transmise de la centru. Deconcentrarea administrativă menţine puterea ierarhică în detrimentul autonomiei locale.

#dreptadministrativ

Read More

Tema nr 1 -Drept constituţional şi instituţii politice -anul 1 sem. 1

      Tema nr 1 Drept constituţional şi instituţii politice - I - anul 1 Drept ID,FR in semestrul 1 

Consultând bibliografia indicată la finalul unităților de învățare elaborează un eseu de 2/3 pagini privind evoluția sistemului electoral prin analiza comparativă a constituțiilor române din 1866, 1938, 1991.

          Tema nr 1 Drept constituţional şi instituţii politice - I - anul 1 Drept ID,FR in semestrul 1 

Constituția reprezintă legea fundamentala într-un stat. Ea este o creatie a epocii moderne. În România prima constituție a fost adoptata în 1866.Pentru a face o evoluție comparativa,mult mai simplu este sa începem  analizând  cele doua constituții care au ca element comun monarhia . Nu numai faptul comun ca vorbim de conducerea tarii sub egida unui monarh,dar si faptul ca in Constituția din 1923 regăsim 77  de articole preluate din Constituția di 1866.Un element important este ca in evoluția sistemului electoral din 1923 dispare sistemul de vot cenzitar. Toate cele trei Constituții au ca element comun Parlamentul bicameral compus din Camera Deputaților (sau Adunarea Deputaților)  si Senatul. Spre deosebire de primele doua printre alte evidente deosebiri in Constituția României din 1991 –care este o constituție emulata in cadrul legislativ al unei republici parlamentare - dispare termenul de senator de drept.

                                Caracteristicile Constituției din 1866

Votul cenzitar consta in faptul ca electoratul era împărțit, în funcție de avere, pe colegii electorale; la senat, censul era foarte ridicat(800 de galbeni), ceea ce a facut ca moșierii sa domine aceasta camera; pentru adunarea deputaților erau patru colegii electorale;( Art. 58.Corpul electoral este impartit in fiecare judet, in patru colegiuri) la colegiul 1 (art.59 Fac parte din anteiul colegiu acei cari au venitu fonciar de 300 galbeni in sus. )intrau cei care aveau un venit funciar mai mare de 300 de galbeni; la colegiul 2,(art. 60 Fac parte din al duoilea colegiu, acei cari au un venit fonciar de 300 galbeni in jos pene la 100 inclusiv.) intrau cei cu un venit funciar cuprins între 100 si 300 de galbeni; la colegiul 3 (art.61. Fac parte din al treilea colegiu al oraselor, comercientii si industrialii cari platesc catre Stat o dare de 80 lei. Sunt scutiti de cens in acest colegiu, tote profesiunile liberale, oficerii in retragere, profesorii si pensionarii Statului. )intrau cei care plăteau o dare catre stat de cel puțin 80 de galbeni; la colegiul 4 (art.63Fac parte din colegiul al patrulea toti aceia cari platesc o dare catre stat ori cat de mica si care nu intra in nici una din categoriile de mai sus. Acest colegiu alege la al duoilea grad un deputat de district. )intrau toți cei care plăteau o dare catre stat, oricât de mica; spre deosebire de celelalte trei colegii, cei din colegiul al patrulea votau indirect, prin delegați;

• erau unele categorii scutite de regula censului, deci puteau vota fara a face dovada unui venit: cei aparținând profesiunilor liberale, ofițerii în retragere, profesori, pensionarii statului;
• (art.62 Aceste trei colegiuri aleg direct: Cele duoe d'anteiu cate un deputat fie-care, era cel de al treilea, precum urmeaza: Bucuresci sese; Iasi patru; Craiova, Galati, Ploesci, Focsani, Barlad, Botosani cate trei; Pitesci, Bacau, Braila, Roman, Turnu-Severin cate duoi; era cele alte cate unul; peste tot cinci-deci si opt. Tote orasele unui district formeaza un singur colegiu cu orasul de resedinta. )

                                                   Constituția din 1923:

Aceasta lege fundamentala răspundea noilor realitatea: realizarea marii uniri, votul universal, diversitatea partidelor etc.

• păstra un mare număr de articole din vechea constituție;
• la articolul 1, se afirma ca „regatul României este stat National, unitar si indivizibil;
• ca forma de guvernământ, România era monarhie constituționala;
• se prevedea separarea puterilor în stat: executiva: exercitata de rege si guvern. Regele numea si revoca miniștri, sancționa si promulga legi, putea dizolva Parlamentul. Puterea legislativa: parlament bicameral(drept de interpelare); judecătoreasca: exercitata de instanțele de judecata; cea mai înalta instanța – curtea de casație si justiție;
• se prevedeau drepturi si libertăți cetățenești;
• la articolul 7, se preciza ca deosebirea de credințe religioase si confesiuni nu poate constitui în România o piedica în calea dobândirii si exercitării drepturilor politice si civile;
• alegerile se organizau pe baza votului universal, egal, direct si secret; nu aveau drept de vot femeile, magistrații si militarii de cariera;
• era enunțat principiul suveranității naționale („puterile statului emana de la națiune”);

Spre a fi eligibil in Adunarea Deputaților se cerea:

„Art. 66. - Spre a fi eligibil la Adunarea deputaților se cere:

a) A fi cetatean roman;

b) A avea exercițiul drepturilor civile si politice;

c) A avea vârsta de douăzeci si cinci ani împliniți;”

d) A avea domiciliul in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.

Pentru Senat erau valabile aceleași condiții de eligibilitate numai ca varsta se ridica la 40 de ani”

Constituția din ’23 a permis extinderea participării cetățenilor la viața politica, a creat cadrul legislativ necesar afirmării României mari si  a contribuit la democratizarea societatii românești.

                                                   Constituția din 1991

În 1989 cade regimul comunist. În 1991, este adoptata o constituție supusa aprobării poporului prin referendum la 8.12.1991.

• la articolul 1, se prevede ca România este stat național, suveran, independent, unitar si indivizibil;
• ca forma de guvernământ, România este republica;
• teritoriul României este inalienabil;
• articolul 2 enunța principiul suveranității naționale: „suveranitatea naționala aparține poporului care o exercita prin organele reprezentative, prin referendum;
• se prevede egalitatea în fata legii;
• sunt prevăzute drepturi si libertăți cetățenești: dreptul la viața, la proprietate, de vot, libertatea întrunirilor etc.; sunt prevăzute drepturi noi, ca libera circulație, inițiativa legislativa; dreptul de vot îl au toți cei care au 18 ani;
• se prevedea separarea puterilor în stat:

Parlamentul: este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare; are o structura bicamerala, adopta legi, bugetul, programul guvernului etc.; este ales pe baza votului universal;

 Președintele: este ales prin vot universal, reprezintă statul, este garantul independentei, veghează la respectarea constituției, are rolul de a media între instituțiile statului, între stat si societate, desemnează primul ministru, numeste guvernul , conduce CSAT –ul (Consiliul Suprem de Apărare al Tarii); guvernul: este însărcinat cu înfăptuirea politicii interne si externe, are sarcina de a conduce administrația publica; justiția este realizata prin instanțele de judecata, judecătorii sunt independenți, deciziile se iau în numele legii;

Regimul democratic este reflectat si în prevederi ale Constituției referitoare la partidele politice, activitatea sindicatelor, relațiile internaționale ale României.

#dreptconstitutional 

Read More

Tema nr.2 drept civil an 1 sem. 1

Tema nr.2 drept civil an 1 sem. 1

tema rezolvata

tema-nr-2-drept-civil-anul-1-sem-1

1. Identificați natura actului juridic concret. Actul juridic concret - contractul de vânzare cumpărare privind imobilul înstrăinat de către reclamant către fiica soţiei sale din cea de-a doua căsătorie - este un act juridic bilateral, oneros, de dispoziţie cu caracter patrimonial. Acesta este un act juridic obligaţional, natura acestuia rezultând din obligaţiile pe care şi le asumă părţile prin semnarea lui, şi anume : vânzătorul să-i vândă casa cumpărătoarei, iar aceasta să achite preţul tranzacţiei şi să îl întreţină pe vânzător, întrucât acesta are o vârstă înaintată, după cum este precizat în acţiunea introductivă.

 2. Identificați subiectele actului juridic.

 Subiectele actului juridic sunt :

reclamantul, care este atât subiect activ, în calitatea sa de vânzător – titularul dreptului de proprietate asupra imobilului , cât şi subiect pasiv din cauză că acesta are obligaţia de a preda imobilul, după efectuarea plăţii;

 fiica soţiei reclamantului din cea de-a doua căsătorie care este atât subiect pasiv din cauză că aceasta are obligaţia de efectuare a plăţii precum şi de îngrijire a reclamantului, şi de asemeni  de subiect activ, în calitatea sa de titular de drepturi de creanţă, îndreptățit să pretindă subiectului pasiv, debitorului, îndeplinirea prestaţiei la care s-a obligat, respectiv predarea bunului aflat în litigiu, după achitarea obligaţiilor care îi revin.

 3. Enumerați condițiile prevăzute de lege pentru validitate ale actului juridic civil. Analizați aceste condiții prin raportarea comparativă la Codul civil abrogat la 1 octombrie 2011 și Codul civil în vigoare.

 Condițiile prevăzute de lege pentru validitate ale actului juridic civil sunt:

 a) Condiţii de fond: - capacitatea de a contracta; „Art. 29 . Limitele capacităţii civile1 (1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

(2) Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu.”

Vânzătorul are o vârstă înaintată, deci îndeplineşte condiţia impusă de a avea vârsta minimă de 18 ani şi printr-o concluzie logică, deşi nu este precizat în acţiunea introductivă, fiica soţiei reclamantului din cea de-a doua căsătorie are de asemeni vârsta minimă de 18 ani. Rămâne tot de concluzionat logic din cele prezentate că aceştia doi îndeplinesc şi condiţiile de sănătate mintală necesare. consimţământul; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi morală; Consimţământul este liber exprimat prin semnarea de catre părţi a contractului de vânzare cumpărare. Obiectul determinat şi licit al actului juridic este imobilul. Cauza licită şi morală a actului juridic este vânzarea cumpărarea imobilului.

 b) Condiţii de formă;

1.Legea 287/2009 privind Noul cod civil republicat in Monitorul Oficial 505/201, aplicabil din 1.10.2011

2 .Întrucât actul juridic concret - contractul de vânzare cumpărare privind imobilul înstrăinat de către reclamant către fiica soţiei sale din cea de-a doua căsătorie – este un contract de vânzare cumpărare cu clauză, acesta se încadrează în categoria actelor juridice atipice, drept pentru care nu au o formă prestabilită de lege, aşa cum ar fi fost cazul unui contract de vânzare cumpărare fără clauză care este un act juridic tipic a cărui formă este stabilită legal.

4. Enumerați și analizați comparativ (vechea legislație și cea în vigoare) viciile de consimțământ.

 „SECŢIUNEA a 3-a Încheierea contractului Art. 1206 Cazuri (1) Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă. (2) De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.”2 „Art. 953 Consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violentă, sau surprins prin dol.”

 Tip viciu de consimţământ

1. Eroare Art. 954 Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care sa contractat, afară numai când partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru Art. 1207 Eroarea Cod civil vechi Cod civil nou.

2. Legea 287/2009 privind Noul cod civil republicat in Monitorul Oficial 505/201, aplicabil din 1.10.2011

3. Codul Civil actualizat 2011 – pana la data de 8.05.2011

consideraţia persoanei este cauza încheierea contractului. principală, pentru care s-a făcut convenţia.

 Eroarea este esenţială: 1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului; 2. când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat; 3. când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.

4.Eroare neesenţială

 Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.

5. Eroarea nescuzabilă

Art. 1208 Eroarea nescuzabilă

 Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligente rezonabile.

 Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile.

6. Eroarea asumată 

  Art. 1209 Eroarea asumată Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.

7. Eroarea de calcul

Art. 1210 Eroarea de calcul Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.

8. Eroarea de comunicare sau de transmitere

Art. 1211 Eroarea de comunicare sau de transmitere Dispoziţiile privitoare la eroare se aplică în mod corespunzător şi atunci când eroarea poartă asupra declaraţiei de voinţă ori când declaraţia a fost transmisă inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.

 9.Dolul

Art. 960 Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sânt astfel, încât este evident că, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune

Art. 1214 Dolul (1) Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie. (2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care sa aflat nu a fost esenţială. (3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi. (4) Dolul nu se presupune.

10. Violenţa

Art. 956 Este violenţă totdeauna când, spre a face pe o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raţionabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unul rău considerabil şi prezent. Se ţine cont în această materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor. Art. 957 Violenta este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei, asupra descendenţilor şi ascendenţilor

Art. 1216 Violenţa (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ. (2) Există violenţă când temerea insuflată este de aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent. (3) Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat. (4) În toate cazurile, existenţa violenţei se apreciază ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului.

5. Evidențiați diferențele în ce privește reglementarea viciilor de consimțământ în Codul civil în vigoare .

 Diferențele în ceea ce privește reglementarea viciilor de consimțământ în Codul civil în vigoare faţă de Codul Civil abrogat la 01.10.2011 se referă la introducerea noţiunilor de eroare nescuzabilă, asumată de calcul şi de comunicare sau de transmitere, precum şi aceea a dolului comis de un terţ: „Art. 1215 Dolul comis de un terţ (1) Partea care este victima dolului unui terţ nu poate cere anularea decât dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului. (2) Independent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.”

6. Indicați sancțiunea conform noului Cod civil pentru fiecare dintre cele două cauze de ineficacitate invocate de reclamant .

 Sancțiunea conform noului Cod civil pentru fiecare dintre cele două cauze de ineficacitate invocate de reclamant, şi anume : - neplata preţului, o cauză posterioară încheierii contractului;  - nulitatea pentru viciu de consimţământ, cauză contemporană cu încheierea contractului, nu este de nulitate relativă, conform art. 1256, plurilateral:

Legea 287/2009 privind Noul cod civil republicat in Monitorul Oficial 505/201, aplicabil din 1.10.2011 Art. 1.256 Nulitatea contractului plurilateral

În cazul contractelor cu mai multe părţi în care prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acesteia este esenţială pentru existenţa contractului.

7. Există în speță cu violența ca viciu de consimțământ? Care e sancțiunea în acest caz (conform noului Cod civil)? Argumentați. Nu există în speță violența ca viciu de consimțământ, întrucât din analiza speţei reiese că nu se poate dovedi că starea de sănătate, vârsta, starea socială caracterul şi sexul pârâtei ar conduce la concluzia de violenţă asupra reclamantului. Pe de altă parte, în cazul în care acestea ar fi dovedite cu martori sau alte dovezi, sancțiunea în acest caz ar fi aceea de anulare a contractului,  conform art.1216 - Cod Civil.

Speța nr. 2.

Încheiere de autentificare nr. XXXX

Anul 2011, luna septembrie, ziua 05

În fața mea, ....................................., notar public s-au prezentat: D.D. cetățean român identificat prin C.I. seria G.K. nr. 127089 eliberat la data de 10.12.1995, M.A. cetățean român, identificat prin C.I. seria D.E. nr. 147685, eliberat la data de 03.04.1993, care după citirea actului au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat toate exemplarele lui.

În temeiul legii se declară autentic prezentul înscris.

Notar public,

Semnat X

Probleme de soluționat:

1.      Ce formă îmbracă acum actul? (1 punct)

 autentic

2.      Care este justificarea formei mai sus relevată? (1 punct)

Activitatea notarilor publici din România este reglementată de Legea nr.36/ 1995 şi de Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.

Spre deosebire de actele făcute sub semnătură privată, actele autentice au o forţă probantă mai importantă conferind prin aceasta garanţii pe care alte acte nu le pot oferi.

Actul autentic se bucură de prezumţia de validitate, ceea ce dispensează pe cel care-l foloseşte de orice dovadă suplimentară, revenind celui care-l contestă să facă proba contrarie, pe calea procedurii înscrierii în fals.

Forţa probantă deosebită a actului autentificat de notarul public este dată de faptul că acesta are obligaţia să verifice cerinţele de legalitate ale actului, respectiv capacitatea părţilor de a încheia actul, consimţământul acestora pentru autentificare, dacă obiectul este determinat şi dacă cauza este licită. În acest fel se evită autentificarea unor acte care ar putea fi anulate ulterior, cu consecinţe grave pentru dobânditor.

În cazul bunurilor imobile, notarul public va verifica la Biroul de carte funciară dacă înstrăinătorul este proprietarul acestora şi dacă nu sunt grevate de sarcini cum ar fi de exemplu o ipotecă, efectuând toate formalităţile privind intabularea dreptului de proprietate.

În întreaga lui activitate profesională, notarul public trebuie să-şi exercite din plin rolul activ pentru stabilirea raporturilor juridice reale dintre părţi şi să aibă o poziţie imparţială, apărând deopotrivă drepturile şi interesele părţilor din actul juridic.

3.      Enumerați din legea data cel puțin 3 aplicații ale formei de mai sus și analizați comparativ reglementarea acestora cuprinsă în vechiul și respectiv noul cod civil.(2 puncte)

4.   Identificați cel puțin câte trei acte juridice civile pentru care condiția formei este cerută potrivit Codului civil în vigoare: ad validitatem;ad probationem; pentru opozabilitatea față de terți

- ad validitatem;

prin forma pentru valabilitatea actului juridic civil se înţelege acea condiţie de validitate, esenţială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naşte în mod valabil.

Forma cerută ad validitatem prezintă următoarele caractere:

- reprezintă un element constitutiv (esenţial) al actului juridic civil, în lipsa căruia actul juridic va fi lovit de nulitate absolută;

- este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă, deci presupune manifestarea expresă de voinţă;

- este exclusivă, în sensul că, pentru un anumit act juridic civil solemn, trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă, forma autentică [de la acest caracter există însă şi excepţii, precum testamentul (art. 1041 Cod civil.), fideiusiunea (art. 2282 Cod civil.) etc.].

Cerinţele care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem sunt următoarele:

- toate clauzele actului juridic civil trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa, ceea ce înseamnă că, în principiu, nu este admisibil aşa-numitul act per relationem, adică actul în care, pentru determinarea conţinutului său, se face trimitere la o sursă externă (în cazul în care convenţia, pentru care legea pretinde forma ad validitatem, este încheiată prin corespondenţă, atât oferta de a contracta, cât şi acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească cerinţele de formă. De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică este considerat a îndeplini condiţia de formă ad validitatem (sau, după caz,
ad probationem) dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă (art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001), bazată pe un certificat calificat (art. 4 pct. 12, art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 455/2001) şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii (art. 4 pct. 8 din Legea nr. 455/2001).);
- actul juridic aflat în interdependenţă cu un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă. Spre pildă: mandatul dat pentru încheierea unui act juridic solemn trebuie constatat printr-o procură autentică; atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie [art. 1278 alin. (5) Cod civil.], deci, dacă este cazul, forma cerută ad validitatem; cesiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat (art. 1316 Cod civil.) etc.;

Concluzie:  In exemplul nostru exista toate condițiile necesare pentru îndeplinirea  formalităților stabilite de lege.

- ad probationem;

Arată că o anumită condiție de formă a unui act juridic este prevăzută de lege numai pentru a se putea face dovada actului, nu pentru însăși validitatea lui. Fiind facut in fata unui notar acest act îndeplinește acesta condiție, deci poate fi probata existenta sa.

- pentru opozabilitatea față de terți. (3 puncte)

Un act juridic nu poate genera, în principiu, drepturi subiective şi obligaţii pentru un terţ, în schimb drepturile şi obligaţiile părţilor din acel act juridic trebuie respectate şi de către terţi.

Opozabilitatea actului juridic faţă de terţi înseamnă dreptul părţii de a invoca acel act juridic împotriva terţului care ar ridica pretenţii în legătură cu un drept subiectiv, dobândit de parte prin actul juridic respectiv.

Doctrina şi practica judiciară mai foloseşte noţiunile de opozabilitate sau inopozabilitate în sensul existenţei dreptului, respectiv lipsa acestuia, de a cere executarea obligaţiei sau obligaţiilor la care actul a dat naştere, de către părţi sau succesorii acestora.

Din punctul de vedere al terţilor, atunci când se pune problema opozabilităţii, actul juridic apare ca un fapt juridic stricto sensu.( în sens restrâns, propriu-zis; strict)

Într-o altă formulare, opozabilitatea este calitatea unui contract sau a unui alt act juridic, a situaţiei juridice create prin acestea ori a unui drept civil subiectiv de a produce efecte faţă de părţile raportului juridic respectiv şi de a se impune respectului şi altor persoane decât cele care au calitatea de părţi (subiecte) ale acestui raport. Astfel, un contract poate fi opus nu numai părţilor care l-au încheiat si succesorilor lor în drepturi (care dobândesc calitatea de subiecte ale raporturilor juridice în care se afla autorul lor), dar şi creditorilor chirografari ai părţilor (care suferă consecinţele măririi sau micşorării patrimoniului debitorului lor, deci a gajului general al creditorilor) precum şi terţilor propriu-zişi (împotriva cărora contractul poate fi invocat ca mijloc de probă, ori ca just titlu în cadrul uzucapiunii etc.). Uneori opozabilitatea este condiţionată de îndeplinirea unor forme de publicitate (ex.: transmiterea ori constituirea unor drepturi reale, cesiunea de creanţă etc.) sau de existenţa unei date certe. Pe de altă parte, şi terţii pot să opună contractul uneia dintre părţile care l-au încheiat (ex.: rudele victimei unui accident petrecut în timpul tunul transport, pot invoca existenţa contractului de transport, deşi sunt terţi faţă de acesta, ca un temei al răspunderii civile delictuale a cărăuşului.

Actul care este consemnat in exemplu este un act juridic,prin urmare este precedat de efectul opozabilității si poate fi opus atât parților cat si altor persoane decât cele care au calitatea de parti (terțe persoane).

5.      Care sunt caracterele juridice ale formei actului juridic civil? Prezentați comparativ vechea legislație cu prevederile Codului civil în vigoare. (2 puncte)

      Caracterele juridice ale formei ad validitatem sunt următoarele:

- este un element constitutiv al actului juridic, lipsa acestuia fiind sancţionată cu      nulitatea absolută a actului;implică manifestarea expresă de voinţă, ceea ce exclude manifestarea tacită a voinţei părţilor;

      - este exclusivă, deoarece nu permite părţilor să opteze pentru o anumită formă decât în situaţia în care legea prevede posibilitatea unei opţiuni, ca, de exemplu, cazul testamentului, care, potrivit art.859 Cod civil, poate fi autentic, olograf sau mistic.

6.      Care este sancțiunea nerespectării acestei forme, atunci când aceasta este impusă pentru însăși valabilitatea actului. (1 punct)

      Codul civil  Cartea întâi - dispoziţii generale (art.1-283) 

Articolul 213. Efectele nerespectării formei autentice

 (1) Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea actului juridic.

 (2) Dacă una dintre pârti a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii. In cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială ulterioara a actului juridic.

(3)   Partea care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială a actului juridic este obligată sa repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat prin întârzierea autentificării.

1. Consecinţa nerespectării formei autentice a actului juridic civil atrage nulitatea lui absolută (art. 217), survenind efectele prevăzute de lege (art. 219). Dispoziţiile prezentului articol se aplică atât în cazurile când legea cere expres forma autentică, cât şi atunci când aceasta rezidă în acordul părţilor.

Dispoziţiile alineatului 2 sunt similare cu cele care erau stipulate în art. 49 al Codului Civil din 1964 şi au ca scop apărarea intereselor părţii de bună credinţă a actului juridic în cazul în care cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială. Partea care a executat total sau parţial actul juridic în cauză poate cere instanţei de judecată să îl declare valabil, cu condiţia ca actul să nu conţină elemente care contravin legii. În acest caz hotărârea instanţei de judecată va înlocui autentificarea notarială a actului juridic.

Alineatul 3 conţine o prevedere nouă, care nu era cunoscută Codului Civil anterior: partea care s-a eschivat neîntemeiat de la autentificarea notarială este obligată să repare părţii de bună credinţă prejudicial cauzat prin întârzierea autentificării. Acest prejudiciu va include şi cheltuielile de judecată pe care le-a suferit partea de bună credinţă în legătură cu declararea actului juridic valabil de către instanţa de judecată.

#dreptcivil #tema1 #anul1 #danubius

Read More

Tema nr. 1 Drept Civil anul 1 sem. 1

Tema nr. 1 Drept Civil anul 1 sem. 1

tema-nr1-drept-civil-anul-1-sem-1

 SPEŢA NR. 1

       Prin cererea formulată în faţa instanţei, S.F., de meserie şofer, a chemat în judecată pe pârâţii S.T. şi T.E., soţ şi soţie, solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care aceştia să fie obligaţi să îi lase în deplină proprietate şi posesie autoturismul B.M.W.
         În fapt, reclamantul a arătat că în cursul lunii septembrie 1993 pârâţii i-au oferit spre vânzare autoturismul B.M.W. (dobândit de aceştia în timpul căsătoriei) pe care l-a cumpărat cu suma de 7500 USD. Suma de bani a fost achitată imediat pârâţilor, i-ar aceştia i-au înmânat cheile maşinii şi actele pentru a se folosi de autoturism până în momentul în care părţile urmau să încheie actul în formă autentică.
     Ulterior, pârâţii au refuzat să încheie actul în formă atentică, solicind o sumă de bani în plus şi, la refuzul reclamantului, pârâţii au sustras automobilul folosind o dublură a cheilor predate acestuia.
        Reclamantul a arătat că a reluat posesia automobilului, dar acesta a fost din nou sustras de către pârâţi, la care se află şi în prezent unde există posibilitatea ca aceştia să-l înstrăineze unei terţe persoane.
        Reclamantul a motivat  că este proprietaul autoturismului în baza contractului de vânzare -cumpărare încheiat cu pârâţii. Din depoziţiile martorilor, care au fost de faţă la momentul perfectării convenţiei, instanţa a reţinut că reclamantul a plătit suma de bani cerută, iar pârâţii i-au înmânat cheile  şi actele maşinii.
          Pârâţii au recunoscut că au primit suma de bani cerută, că au predat actele şi cheile, dar au susţinut că au înţeles că atunci când vor ajunge în faţa notarului vor primi o sumă de bani în plus, în completarea preţului.
            Ei mai susţin că instanţa nu poate să-i oblige să-i predea autoturismul reclamantului pentru că între părţi nu a intervenit un contract de vânzare-cumpărare valabil, acesta trebuia făcut în forma scrisă şi nu printr-o simplă înmânare de chei şi acte; prin urmare dreptul nu s-a transmis.

Probleme de soluţionat:
a) Clasificaţi autoturismul BMW (privit ca bun), din punct de vedere al criteriilor pe care le cunoaşteţi. (2 puncte)
b) Se poate considera că între S.F., pe de o parte, şi S.T., T.E.  s-a încheiat un act juridic valabil? Argumentaţi. (3 puncte)
c) Câte părţi identificaţi în raporul juridic născut între S.F., S.T., T.E.? (1 punct)
d) Care este natura raportului juridic civil concret din speţă? (1 punct)
e) Care sunt caracteristicile dreptului lui S.F. , născut din convenţia încheiată? (2 puncte)
f) Ce soluţie va da instanţa? (1 punct)

   SPEŢA NR.2

Petenta A.S. a introdus acțiune în justiție în contradictoriu cu pârâta S.D., solicitând instanței să o oblige pe pârâtă să plătească către reclamantă suma de 4560 lei reprezentând chiria neachitată în perioada mai-decembrie și de 456 lei reprezentând penalități de întârziere.
       Motivându-și acțiunea, petenta A.S. susține că a închiriat pârâtei,  prin contractul încheiat de cele două părți, un spațiu cu destinație de locuință, contract în care s-a stipulat o chirie în cuantum de 65 USD pe lună și 0,05% penalități de neplată a chriei pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta  a susținut că, la rândul ei, a subînchiriat, ceea ce nu era interzis în contractul principal, o cameră lui S.E., iar celelalte două lui D.R., fixând pentru primul o chirie de 25 de USD, iar pentru cel de al doilea 50 USD.
Pârâta s-a apărat arătând că nici ea nu a încasat chiria de la cei doi sub-chiriași și pentru acest motiv nuși-a achitat datoria față de A.S.
Pârâta a depus la dosar actele prin care a subînchiriat, acte sub semnătură privată, dar reclamanta a susținut că aceste acte nu sunt valabile, întrucât trebuiau incheiate în formă autentică, așa cum a fost încheiat contractul principal.

Probleme de soluționat:

1. Identificați natura raportului juridic concret din speță. (1 punct)

2. Care sunt elementele raportului juridic? (enumerați-le și apoi analizati-le pe fiecare în parte). (2 puncte)

3. Identificați subiectul activ și subiectul pasiv din speță (argumentați răspunsul). (2 puncte)

4. Clasificați, în funcție de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui A.S., dobândit prin  încheierea contractului de închiriere; aceeași operație și pentru obligația lui S.D. (2 punct)

5. Enumerați  și caracterizați categoriile de fructe reglementate de lege lata. (2 puncte)

6. Explicați distincția dintre fructe și producte.(1 punct)


Rezolvare:

a) Clasificaţi autoturismul BMW (privit ca bun), din punct de vedere al criteriilor pe care le cunoaşteţi.

Autoturismul BMW din punctul de vedere al clasificării bunurilor este un bun mobil (miscator),un bun aflat in circuitul civil,individual determinat,indivizibil,un bun privat sesizabil(care poate fi urmărit pentru recuperarea datoriei)principal si poate fi privit ca un drept real accesoriu deoarece este dat in gaj in schimbul banilor(in teorie pana la întocmirea actului de vânzare autentic).

b) Se poate considera că între S.F., pe de o parte, şi S.T., T.E.  s-a încheiat un act juridic valabil? Argumentaţi. (3 puncte)
Da. Actul juridic civil valabil încheiat, conform codului civil, presupune îndeplinirea a patru condiţii sau elemente de valabilitate:

capacitatea de a contracta; ambele parti din exemplu au capacitatea de a contracta

consimţământul valabil al părţii ce se obligă; exista

un obiect determinat;

o cauză licită. In exemplul nostru toate condițiile sunt îndeplinite

Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să emane de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie viciat.

Obiectul actului juridic civil trebuie să existe, să fie licit şi moral, determinat sau determinabil, posibil şi să se afle în circuitul civil.(in cazul nostru autoturismul)

Cauza actului juridic civil trebuie să existe, să fie reală, să fie licită şi morală.

Clasificarea condițiilor de valabilitate a actului juridic civil

I. După aspectul la care se referă:

a. condiţii de fond (sau intrinseci), referitoare la conţinutul actului juridic: capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza;

b. condiţii de formă (extrinseci), referitoare la modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă: forma cerută pentru validitatea actului juridic (forma ad validitatem), forma cerută pentru proba actului juridic (forma ad probationem) şi forma cerută pentru ca anumite acte juridice să fie opozabile terţelor persoane.

II. După criteriul obligativității sau neobligativității lor:

a. condiţii esenţiale, care trebuie în mod obligatoriu îndeplinite pentru valabilitatea actului juridic capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza, la care se adaugă forma, în cazul actelor juridice solemne. Lipsa unei condiții esențiale atrage nevalabilitatea actului juridic;

b. condiţii neesenţiale (sau intamplatoare), stabilite prin voinţa părţilor, sunt acelea care pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic. Lipsa conditiilor neesentiale nu afecteaza valabilitatea actului juridic.

III. După sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării condiţiilor:

a. condiţii de validitate, a căror neîndeplinire atrage nulitatea actului juridic;

b. condiţii de eficacitate, a căror neîndeplinire are drept consecinţă lipsa anumitor efecte ale actului, fără a atrage însă nevalabilitatea acestuia.

IV. După vocaţia lor:

a. condiţii generale, referitoare la toate actele juridice civile;

b. condiţii speciale, referitoare doar la anumite categorii de acte juridice civile (ex.: respectarea unei anumite forme în cazul actelor juridice solemne; îndeplinirea unui termen, a unei condiţii sau a unei sarcini, în cazul actelor juridice afectate de modalităţi).

c) Câte părţi identificaţi în raporul juridic născut între S.F., S.T., T.E.?

Doua parti partea activa si partea pasiva. Debitorul si creditorul.

d) Care este natura raportului juridic civil concret din speţă?

Termenul voluntar sau convenţional este stabilit prin voinţa părţii sau a părţilor din actul juridic civil unilateral sau bilateral.

Termenul voluntar se subclasifică în: termen expres şi termen tacit. Este termen expres atunci când părţile l-au prevăzut în mod explicit şi este termen tacit când este dedus din natura raportului juridic concret sau din alte împrejurări.

e)Care sunt caracteristicile dreptului lui S.F. , născut din convenţia încheiată ?

Prin stipulaţia pentru altul, dreptul subiectiv civil se naşte direct şi în puterea convenţiei dintre stipulant şi promitent, însă exerciţiul dreptului subiectiv născut în acest fel depinde doar de voinţa terţului beneficiar. Dacă părţile nu au stabilit altfel, dreptul terţului ia fiinţă de al data încheierii convenţiei dintre stipulant şi promitent, indiferent de acceptarea terţului beneficiar sau chiar dacă acesta nu a ştiut despre existenţa stipulaţiei.

O alta caracteristica ar fi ca acest bun este patrimonial adică poate fi evaluat în bani, adică pecuniar (ex. raportul născut din contractul de vânzare-cumpărare).

Capacitatea civilă a lui SF rezultă din calitatea de a fi subiect de drept în raporturile juridice civile.

f) Ce soluţie va da instanţa?

Anularea contractului conform Art. 1.700. -
(1) Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul.
(2) Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit.

#dreptcivil 

#dreptcivil   #anul1

Lasati un comentariu daca doriti solutionarea spetelor.Se va raspunde individual.

Read More

Drept Civil anul 3 -Contracte -Tema nr. 1

TEMA 1

În data de 03.07.2013 A încheie cu B o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a unui teren în valoare de 8300 EURO, plătind un avans de 2000 Euro, urmând ca diferența să fie achitată la data de 18.07.2013, când ar fi avut loc încheierea actului.

Încheierea nu a avut loc din cauza faptului că promitentul-vânzător nu ar fi făcut dezmembrarea terenului la timp (a fost plecat în vacanță). Ca urmare, A încheie cu B un act adițional la promisiunea bilaterală, prelungind termenul limită de încheiere, noul termen fiind 16.08.2013. Nici la această dată nu a avut loc încheierea actului, promitentul-vânzător venind cu diferite pretexte, precum: nu știa că trebuie scos certificatul de urbanism, că acesta ar dura circa trei săptămâni până l-ar scoate, sub promisiunea că se va încheia actul în cauză.

                               Drept Civil anul 3 -Contracte -Tema nr. 1

contractul bilateral

Răspundeți la următoarele cerințe:

1. Comparați, sub aspectul asemănărilor și deosebirilor, promisiunea unilaterală de vânzare și promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare. (1p.)

2. Dacă respectivul contract nu va fi încheiat, cumpărătorul pierde avansul dat? Argumentați. (1 p.)

3. Există o dată limită (legală) până la care contractul mai poate fi încheiat? (1 p.)

4. Care sunt posibilitățile în care acest contract poate fi încheiat între A și B? Ce se întâmplă dacă A refuză? Dar dacă B refuză încheierea contractului? (2 p.)

5. Ce se întâmplă dacă promitentul-vânzător vinde terenul unui terț? Promitentul-cumpărător pierde avansul dat? Argumentați care sunt consecințele (fraudă, înșelăciune, nulitatea vânzării cu terțul, rezoluțiune etc.). (2 p.)

6. Dacă promitentul-cumpărător are 10 ani, vânzarea mai poate fi încheiată? Argumentați. (1 p.)

7. După încheierea contractului, cumpărătorul află că terenul constituie obiectul unui litigiu aflat pe rolul judecătoriei (acțiune în revendicare introdusă de C împotriva lui A), acest aspect nefiindu-i comunicat. Ca urmare a pronunțării instanței, C devine noul proprietar al terenului. Argumentați dacă vânzarea mai este valabilă sau nu. Ce consecințe juridice creează această situație? (4 p.)

8. Redactați contractul de vânzare care s-ar fi incheiat intre cei doi, folosind datele din speță, cu respectarea tuturor condițiilor, structurii specifice acestui contract. (3 p.)

Recomandare:

Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare este un contract prin care ambele părţi se obligă, una că va vinde, iar cealaltă că va cumpăra un anumit bun la un preţ determinat, contract ce va fi perfectat în viitor. (Florin Moţiu, 2011, p. 30)

#dreptcivil #contracte #temanr1 #anul3 #promisiuneaunilaterala #promisiuneabilaterala

Read More